Ai suficient curaj să faci faţă unui eşec?

0

Ai pornit o companie şi aceasta se prăbuşeşte. Sau ai lansat un nou produs şi nu numai că nu se vinde, dar clienţii îl urăsc. Sau ai fost concediat.

Ce se întâmplă atunci când îndrăzneşti să visezi, transformi acel vis în realitate, şi apoi eşuezi?, întreabă Whitney Johnson în Harvard Business Review.

Există un citat a lui Henry Ford care spune că “Eşecul este doar oportunitate de a începe din nou într-un mod mai inteligent”. Din moment ce Ford a avut un asemenea succes, acest aforism te linişteşte într-adevăr, dar, totodată, sare prea repede peste prăpastia emoţională în care ne aflăm atunci când suferim un eşec.

Indiferent câte citate aş enunţa, atunci când dau greş răspunsul meu iniţial este disperare, pesimism şi sentimentul că poate ar fi mai bine să mă mut în alt oraş, deoarece nu îmi mai pot arăta chipul în public. Niciodată. Am tendinţa să mă identific cu ceea ce a spus Margery Eldredge Howell: “Există demnitate în suferinţă, eleganţă în durere, dar eşecul este o rană unsă cu sare care te arde şi te arde din nou”.

Dar pe măsură ce mă lupt cu propriile eşecuri “distrugătoare”, sunt tot mai convinsă să mă reîntorc la visare, pentru că aceasta este motorul experimentării.

Ken Gabriel, un fost oficial DARPA, a spus că “o parte importantă a construcţiei noastre ca oameni este aceea de a avea suficient curaj să facem faţă unui eşec major”.

La această răscruce critică în procesul de visare, trebuie să decidem cum vom aborda eşecul: am căzut într-o gaură neagră? Sau eşecul este o unealtă care mă va ajuta să realizez inovaţii într-un mod mai eficient?

Pentru cei care sunt înclinaţi mai mult spre a doua variantă, luaţi în considerare următoarele:

1.   Conştientizează tristeţea. Atunci când porneşti o companie, lansezi un produs sau te-ai angajat într-un loc nou, există fantezia unei lumi noi: vei munci mult şi visele tale se vor îndeplini. Iar apoi ceva nu funcţionează.

Experienţele mele eşuate variază de la a nu reuşi să intru în echipa de majorete a liceului, şi până la a ţine un discurs în faţa a sute de oameni. Apoi a urmat experienţa de a fi concediată şi susţinerea unei afaceri care s-a prăbuşit.

Pe lângă sentimentul de a fi cu adevărat îngrozită de experienţe, am suferit foarte mult. M-am implicat întotdeauna cu totul. Mi-am imaginat un viitor în care îmi îndeplineam obiectivul, şi poate chiar eram privită drept o adevărată eroină. Iar apoi lucrurile nu s-au întâmplat aşa. Am învăţat că este important să plângi. Atunci când înăbuşi tristeţea, rişti să îţi pierzi pasiunea, un combustibil esenţial pentru motorul inovaţiei.

2. Abandonează ruşinea. Dacă laşi eşecul să fie determinant pentru fiinţa ta, ruşinea te va îneca atât pe tine, cât şi visele tale. Potrivit unei cercetări asupra ruşinii şi vulnerabilităţii, acest aspect este în special valabil pentru cei implicaţi în sporturi porfesionale, armată şi în viaţa corporativă. A fi perceput drept o persoană slabă dă naştere unei ruşini incredibile.

Ruşinea pe care o simţim atunci când eşuăm trebuie să fie eliminată, ca pe un deşeu. Dacă nu se face acest lucru, probabil nu o să mai poţi vorbi niciodată în public, nu vei putea începe un nou serviciu sau nu vei putea investi într-o companie nouă. Eşecul nu limitează visarea şi inovaţia, ci ruşinea face acest lucru. Imediat ce eliminăm ruşinea din ecuaţie, câştigăm impulsul de care avem nevoie pentru a putea îndrăzni din nou.

3. Învaţă lecţia corectă. Unul din motivele pentru care iubim citatul lui Henry Ford este contextul: Ford a eşuat şi a învăţat, ridicându-se triumfător. Pe măsură ce trebuie să facem faţă unor eşecuri intermediare în procesul nostru de inovaţie, naraţiunea pe care o construim reprezintă cheia. Nu este vorba doar despre faptul că înveţi o lecţie. Este vorba despre învăţarea lecţiei potrivite, sau ceea ce specialiştii numesc învăţare validată.

Acest lucru dă naştere întrebării: ce adevăr ai descoperit despre perspectivele actuale şi cele viitoare ale afacerii tale în urma unui eşec? Învăţarea este unitatea esenţială a progresului afacerilor start-up. Învăţarea este şi o unitate de progres pentru visare.

Eu zic că e momentul să punem eşecul la locul potrivit. Pentru majoritatea dintre noi, simpla perspectivă a unui eşec este un joc al minţii, care ne împinge până la limita prăpastiei emoţionale, unde ruşinea ne-ar destabiliza cu uşurinţă.

Însă, într-o lume care are nevoie disperată de inovaţie, este momentul să îngropăm ruşinea şi să vedem eşecul aşa cum este: o oportunitate de a învăţa cum să evoluăm şi un semnal că afacerea, produsul, locul de muncă sau ideile noastre, contează cu adevărat, atât de mult încât suntem dispuşi să investim în ele nu numai mintea, ci şi inima. Acest lucru este unul la care merită să visăm.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.