Creierul uman în timpul rugăciunii – FOTO

0 66

Doctorul Andrew Newberg, directorul de cercetare de la Centrul Myrna Brind pentru Medicină Integrativă din cadrul Spitalului Universitar Thomson Jefferson, a studiat efectul neuroştiinţific al experienţelor religioase şi spirituale de zeci de ani, relatează Huffingtonpost.com.

Într-un clip video din seria “Prin gaura de vierme” narată de Morgan Freeman, doctorul Newberg explică faptul că, pentru a studia efectele meditaţiei şi ale rugăciunii asupra creierului, injectează subiecţilor săi un colorant radioactiv inofensiv în timp ce se află într-o stare profundă de rugăciune sau meditaţie.

Colorantul migrează în părţile creierului unde fluxul sanguin este cel mai puternic, adică în partea cea mai activă a creierului.

Imaginea de mai jos compară activitatea creierului în repaus şi în timp ce subiectul (un preot, prezentat în film) este într-o stare de rugăciune profundă.

Partea roşie indică o activitate mai mare, şi, în acest caz, activitatea crescută se observă în lobii frontali şi zona cerebrală responsabilă cu limbajul. Aceasta este partea creierului care se activează în timpul unei conversaţii, şi doctorul Newberg consideră că, pentru creier, rugăciunea către  Dumnezeu este similară cu o stare de comuniune şi comunicare cu cei apropiaţi.

„Când studiem meditaţia budistă în care subiecţii vizualizează ceva, ne-am putea aştepta să vedem o schimbare sau o activitate crescută în partea vizuală a creierului”, a spus doctorul Newberg.

În timp ce observa meditaţia ateilor sau „contemplarea lui Dumnezeu”, doctorul Newberg nu a sesizat nicio activitate cerebrală în lobul frontal, aşa cum s-a întâmplat în cazul persoanelor religioase.

Dr. Newberg concluzionează că toate religiile crează experienţe neurologice, însă, în timp ce Dumnezeu este de neimaginat pentru atei, pentru oamenii credincioşi, Dumnezeu este o prezenţă la fel de reală ca şi lumea fizică.

„Deci, ne ajută să înţelegem că, atunci când oamenii religioşi Îl descriu pe Dumnezeu, ei trăiesc cu adevărat acest tip de experienţă. Această experienţă este reală, inclusiv din punct de vedere neurologic”.

Şi oamenii de ştiinţă din Petersburg au cercetat acest fenomen. „O rugăciune este un remediu puternic”, spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologi e al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg . „Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei”, spune acesta.

Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut – a măsurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor călugări în timp ce se rugau şi a surprins un fenomen neobişnuit – „stingerea” completă a cortexului cerebral.

Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută „trezie uşoară, în rugăciune” şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.

Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de emoţii şi stări negative care ne rămân înrădăcinate în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală, cât şi cea fizică.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata