Dezvoltare pe stomacul gol?

0

Holul Hotelului Imperial din Tokio a fost un punct de referinţă weekend-ul trecut. Christine Lagarde, directorul FMI, a trecut ca o săgeată, cu 20 de camere de luat vederi după ea. Ministrul german de finanţe, Wolfgang Schaeuble a apărut cateva minute mai tâziu cu o agitaţie şi mai mare în jurul său.

Următorii care şi-au făcut apariţia au fost Trezorierul australian Wayne Swan, guvernatorul Băncii Japoniei Masaaki Shiralawa, ministrul indian al finanţelor Palaniappan Chidambaram şi alte personalităţi importante, pentru a lua parte la întâlnirea anuală a FMI.

 

În toată tevatura creată, o singură persoană a reprezentat adevăratul punct de atracţie: Kanayo Nwanze (foto), relatează Bloomberg.com.

Este foarte posibil să nu fi auzit de preşedintele Fondului Internaţional pentru Dezvoltarea Agriculturii, una din cele trei agenţii alimentare ale Naţiunilor Unite. Fondul asigură finanţare pentru a combate sărăcia, considerată a fi principala ameninţare care poate submina sistemul financiar actual.

Iată ce nu înţeleg unii: dacă persoane precum Nwanze dau greş, brandul capitalismului, la care aceste “feţe luminate” ţin foarte mult, nu are cum să reziste.

“Nu poţi trăi într-un turn de fildeş în New York şi să crezi că restul lumii poate să ardă, iar asta nu te va afecta şi pe tine”, spune Nwanze.

“Lumea a devenit un sat global. Dacă ne uităm înapoi la ceea ce s-a întâmplat în timpul crizei alimentare din 2007 şi 2008, ne dăm seama că acesta a fost un apel la trezire. A degenerat în revolte alimentare, care au răbufnit în 40 de oraşe din întreaga lume. A doborât guverne. Atunci când în zone rurale oamenii sunt flămânzi şi nervoşi, acest lucru conduce la instabilitate politică.”

 

  • Primăvara arabă

Mişcarea “Primăvara Arabă” a fost strîns legată de inflaţia preţurilor la alimente. Astfel de şocuri necesită o atenţie imediată din partea ministerelor finanţelor şi a managerilor deopotrivă.

Lumea a experimentat trei “vârfuri” de scumpiri ale alimentelor în ultimii cinci ani. Acest lucru obligă agenţiile de ajutor şi cercetătorii alimentari să găsească modalităţi de a evita şocurile viitoare şi de a proteja cele mai vulnerabile populaţii ale lumii.

“Adevărata criză are în spate realitatea că epoca alimentelor ieftine s-a încheiat”, spune Robert Zeigler, director general Institutului Internaţionale de Cercetare a Orezului.

“Întrebarea este: cum pot reuşi agricultorii să ţină pasul cu cererea venită din partea a şapte miliarde de persoane din moment ce schimbările climatice produc un haos total în ceea ce priveşte producţia?”

Pe măsură ce căutăm răspunsuri, acei oameni care trăiesc cu doi dolari pe zi sau mai puţin au în faţă un viitor tot mai întunecat. Orice bănuţ câştigat de miliarde de oameni va merge către produse alimentare de bază: porumb, grâu, orez, produse lactate, şi nu pe educaţie şi sănătate.

Asia este casa a sute de milioane de persoane care supravieţuiesc cu unul sau doi dolari pe zi. În acelaşi timp, este şi zona vizată de investitori ca fiind un motor de creştere, în timp ce Europa se prăbuşeşte şi America încearcă să se extindă. Acesta este un adevărat paradox: zonele economice ale regiunii pe care investitorii o privesc cu atâta interes se confruntă cu foametea.

De exemplu, India are 1,2 miliarde de oameni, iar directorii executivi ai lumii urmăresc cu frenezie să obţină avantaje tot mai mari de pe urma clasei mijlocii a ţării, aflată în curs de dezvoltare. Totuşi, peste trei sferturi dintre indieni mănâncă mai puţin decât standardele minime stabilite de guvern.

Întrebarea de pe buzele tuturor este cum poate India să atingă potenţialul maxim, atunci când stomacul e gol. Cu dileme asemănătoare se va confrunta şi China, Indonezia, Filipine, Vietnam şi orice alt loc unde preţul alimentelor creşte constant.

 

  • Gândind la scară mică

Pentru a reuşi să faci lucruri măreţe, câteodată este recomandat să gândeşti la scară mică: micii agricultori şi femeile de la ţară sunt două grupuri vitale pe care autorităţile asiatice au tendinţa de a le neglija.

Dintre toate exploataţiile agricole la nivel mondial, 85% au dimensiuni mai mici de 2 hectare şi 500 de milioane dintre agricultorii mici produc 80% din alimentele consumate de lumea dezvoltată, sau aproximativ o treime din umanitate. Este absolut necesar de a creşte productivitatea şi standardele de viaţă ale acestora, astfel încât să poată hrăni 3 miliarde de guri în plus, până în anul 2050.

Femeile sunt coloana vertebrală a acestor comunităţi. Ele au tendinţa de a investi în alimentaţia copiilor, educaţie şi sănătate, în timp ce bărbaţii sunt mai predispuşi să cumpere active fizice precum biciclete, mobilă, unelte. Aşa cum a spus Nwanze: “Experienţa noastră a arătat faptul că în Africa şi Asia, atunci când femeile au succes, întreaga comunitate are succes.”

“Iluminaţii” financiari au venit la Tokio pentru nimic. Nu s-a îregistrat niciun progres în ceea ce priveşte încheierea coşmarului european privind datoriile suverane. Nicio înţelegere pentru a stimula creşterea economică. China nici măcar nu a fost prezentă, dovedind un acces de furie copilăresc în ceea ce priveşte relaţiile sale cu Japonia.

Evenimentul a fost o reflectare sumbră a ceea ce numim “starea conducerii la nivel mondial”.

Nu doar că este foarte slab, dar leadershipul mondial a ajuns să fie rupt de realitate. Este prea concentrat asupra extinderii obligaţiunilor şi asupra monedei chineze pentru a vedea că scumpirea deloc neglijabilă a alimentelor este adevărata problemă care ne periclitează viitorul. Rata şomajului american este importantă, la fel şi ratingul Japoniei, însă niciunul din aceste aspecte nu este mai important decât preţul porumbului din Iowa sau costul grâului în Islamabad.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.