Ce fel de superputere ar putea fi China?

0

China se află pe drumul de a deveni o superputere, dar nu în sensul în care mulţi s-ar aştepta, scrie Martin Jacques pentru Bbc.co.uk.

În aceste zile, Beijingul câştigă puncte în timpul dezbaterilor. Poate nu are capcanele unei democraţii în stil occidental, dar se află acum în centrul celor mai importante şi mai interesante discuţii din lume.

Cum va arăta China ca o superputere? Mulţi au impresia că este deja o superputere, dar nu e aşa.

Puterea militară a Chinei este mică în comparaţie cu cea a SUA. În timp ce America deţine 11 portavioane, China şi-a comandat primul astfel de transportator luna trecută. Şi influenţa sa la nivel mondial este încă extrem de limitată.

Singurul sens în care China este o superputere este aspectul economic. Economia sa a ajuns la mai mult de jumătate din cea americană şi este preconizat că o va întrece în jurul anului 2018. Însă, această evoluţie este în mod direct legată de populaţia uriaşă pe care o are China. În ceea ce priveşte tehnologia şi standardele de viaţă, China se află cu mult în spatele SUA.

Aşadar, atunci când vorbim despre China ca şi o superputere, ne referim la viitor.

Dacă ne imaginăm naţiunea chineză ca o superputere, avem tendinţa să credem că ţara asiatică va arăta ca America, sau poate mai rău. Mai rău, deoarece nu este o democraţie, ci are un guvern comunist, şi pentru că oamenii sunt altfel, fiindcă au trăit o istorie diferită.

 

  • Două moduri diferite de a te considera “superior”

Occidentul şi China împărtăşesc o caracteristică importantă, şi anume aceea că se consideră universali, un model pentru alţii. Însă modul în care au interpretat această practică a fost complet diferită.

Pentru Europa, şi mai târziu pentru SUA, a însemnat proiectarea puterii lor în jurul lumii, mai ales în timpul zilelor colonialismului din secolul 19 şi în prima jumătate a secolului 20, atunci când o parte mare a lumii se afla sub conducere europeană.

Europa şi SUA au guvernat din afară, au exportat modul lor de a face lucrurile, au impus limba, educaţia, religia şi multe altele.

În schimb, chinezii, au preferat să stea acasă. Aceştia au crezut că Regatul Mijlociu, numele vechi al Chinei, care pentru ei însemna chiar centrul lumii, era cea cea mai înaltă formă de civilizaţie. Aşa că de ce să iasă afară în umbrele întunecate ale barbarilor?

Cele şapte călătorii mari ale lui Zheng He între 1405 şi 1433 în jurul mărilor Chinei de est şi sud şi de-a lungul Oceanului Indian până în estul Africii nu au lăsat nicio urmă permanentă, acestea au fost făcute pentru a arăta măreţia Regatului Mijlociu, nicdecum o dorinţă de a cuceri. Cei care au plecat din China pentru a se stabili în sud-estul Asiei erau priviţi drept o civilizaţie care pleacă şi care nu merită nicio susţinere din partea Împăratului.

Comparaţi acest lucru cu modul în care Marea Britanie şi Franţa au celebrat eroii expansiunii lor coloniale. Oraşele erau efectiv pline cu statui şi nume de străzi în memoria lor.

Mai este un motiv pentru care chinezii au tendinţa de a sta acasă. Tara este uriaşă, diversificată şi extrem de dificil de guvernat. Preocuparea copleşitoare a conducătorilor săi de-a lungul secolelor a fost aceea de a menţine ordinea şi stabilitatea şi astfel să păstreze puterea. Acest lucru este valabil şi în ziua de azi.

Decât să privească în afară, liderii chinezi privesc în interior.

 

  • Liderii chinezi au un alt fel de ADN

Europa, a fost din punct de vedere istoric un continet extrem de agresiv şi expansionist. Propria sa istorie a fost caracterizată de războaie continue care au fost apoi transpuse la o scară globală în timpul erei expansiunii coloniale şi a războiului mondial. Proiecţia puterii europene în jurul lumii şi dorinţa de a impune stilul de viaţă specific continentului şi altora, dacă era nevoie şi cu forţa, au fost fundamentale pentru povestea europeană.

Şi nu este dificil de observat cum SUA, un produs al expansiunii europene, a moştenit aceleaşi caracteristici.

China nu va fi aşa. Nu există o astfel de abordare în ADN-ul său. Conducătorii săi vor fi mai puţin interesaţi de a domnia restul lumii şi mult mai preocupaţi de a se menţine ei înşişi la putere.

În timp, China se va bucura în mod sigur de o putere mondială uriaşă. Totuşi, aceasta va fi exercitată într-un mod complet diferit. Forma de referinţă a puterii occidentale a fost militară. Acest tip de putere militară nu a fost niciodată o caracteristică a Chinei.

În schimb, formele esenţiale ale puterii chinezeşti vor fi economice şi culturale. Peste timp, puterea economică a Chinei, având în vedere dimensiunea populaţiei sale, va fi gigantică, mult mai mare decât cea a SUA. Deja, chiar şi la nivelul său scăzut de dezvoltare, China este principalul partener comercial al multor ţări din jurul lumii. Iar odată cu puterea sa economică va deveni şi o putere influentă politică. China va fi capabilă, dacă îşi doreşte, să manipuleze multe alte ţări în funcţie de dorinţele sale.

Puterea culturală va fi de asemenea foarte importantă pentru chinezi. Civilizaţia lor este un remarcabilă, care s-a bucurat de o poziţie strălucitoare nu o singură dată, ci de mai multe ori. În timpul dinastiei Tang, şi mai ales în timpul dinastiei Song, între secolele 10 şi 13, a înregistrat progrese majore într-o serie de domenii, de la biologie şi inginerie hidraulică şi până la arhitectură, medicină, matematică şi cartografie.

Chinezii sunt extrem de mândri de reuşitele lor istorice. Aceştia cred că civilizaţia lor este cea mai măreaţă din câte au existat vreodată.

Chinezii au un simţ puternic al propriei superiorităţi. Au avut dintotdeauna o perspectivă ierarhică asupra lumii, iar China s-a aflat în vârf.

Creşterea Chinei este foarte probabil să accentueze această viziune.

Însă, nu vă aşteptaţi ca populaţia chineză să fie nerăbdătoare în a-şi demonstra superioritatea. În 1972, Henry Kissinger l-a întrebat pe fostul premier chinez Zhou En Lai, ce crede despre revoluţia franceză. Răspunsul lui Zhou En Lai a fost: “E prea devreme ca să ştim”.

Chinezii au o concepţie complet diferită asupra timpului faţă de occidentali: americanii îşi acordă un timp de gândire foarte scurt, în timp ce chinezii gândesc foarte mult timp.

Pentru ei un secol nu înseamnă nimic.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.