Un mit dărâmat: Nu există văcuţe fericite!

0 22

În SUA, există o campanie de marketing binecunoscută sub numele de “Vacile fericite vin din California”, realizată de Asociaţia Producătorilor de Lapte din California, în care vaci sănătoase şi vorbitoare stau pe pajişti spaţioase şi declară că “brânza cea mai bună provine de la vaci fericite, şi vacile fericite sunt în California”. Şi totuşi, nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr.

În primul rând, reclama a fost filmată pe pământurile verzi ale Noii Zeelande, şi nu în California. Însă, cartea lui John Robbins, “Nicio vacă fericită”, descrie adevărul despre vacile din California, acolo unde rareori vezi un petic de iarbă.

Vacile sunt adăpostite în ţarcuri în care nu se pot întoarce, petrecându-şi cea mai mare parte din viaţă în propriile excremente.

Vacile sunt injectate cu hormoni, hrănite cu antibiotice şi, în cuvintele lui Robbins, “tratate fără compansiune ca şi cum ar fi nişte pompe de lapte cu patru picioare”.

Iar apoi există problema hormonilor din laptele nostru.

Vacile de lapte sunt injectate cu hormoni umani de creştere (rBST) cu scopul de a creşte producţia de lapte. Potrivit unui ziar chinezesc, testele medicale realizate pe copiii cu vârste cuprinse între 4 şi 14 luni au identificat niveluri de estrogen la fel de mari ca şi în cazul femeilor adulte. Rezultatul ? Bebeluşilor din China, hrăniţi cu lapte din comerţ, le-au crescut sâni…

Deşi injectarea hormonilor de creştere la vacile de lapte este interzisă în multe părţi ale lumii, mai există ţări în care este permisă această practică. De ce? Poate pentru că guvernele sunt mai loiale faţă de companii precum Monsanto, Eli Lilly şi altor corporaţii cu buzunare adânci, decât faţă de oamenii pe care îi servesc?

“Nu există vaci fericite în sistemul alimentar industrializat. În schimb, avem în faţă un contrast izbitor între imaginea creată de companii şi realitatea care există în producţia de lactate, iar acesta mi se pare un motiv serios pentru a ne trezi”, scrie Robbins.

La fel ca în cazul tuturor aspectelor politice şi al celor guvernamentale, putem face o alegere nu numai în ceea ce priveşte mâncarea pe care o consumăm, dar şi în ceea ce priveşte metodele prin care sunt produse şi recoltate aceste produse. La un moment dat trebuie să luăm decizii pentru noi înşine, luând în considerare aspecte ale sănătăţii, ale bugetului, dar nu ar fi rău să ne gândim măcar pentru o clipă şi la mediul înconjurător.

“Dacă îţi pasă de creşterea epidemiei de obezitate, de contaminare alimentară, de pericolele alimentelor modificate genetic şi de multiplicarea operaţiunilor de hrănire controlată a animalelor, acordă-ţi câteva ore pentru a te educa.

În cele din urmă, trebuie să recunoşti că ignoranţa nu aduce fericire”, conchide Robbins.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata