Sfârşitul Noii Ordini Mondiale

0 18

Revoltele de la începutul secolului 21 au schimbat lumea în care trăim. Acum, în perioada de după războaie eşuate şi dezastre economice, presiunea pentru o alternativă socială nu poate face altceva decât să crească, relatează Guardian.co.uk.

La sfârşitul verii din 2008, două evenimente într-o succesiune rapidă semnalizau sfârşitul Noii Ordini Mondiale.

 În august, statul client al SUA, Georgia, era distrus de un război scurt, dar sângeros, după ce trupele ruseşti au atacat teritoriul contestat al Osetiei de Sud.

Fosta republică sovietică era favorita nonconservatorilor de la Washington. Preşedintele său autoritar a făcut un lobby puternic pentru ca Georgia să adere la expansiunea estică a NATO. Vice-preşedintele american Dick Cheney a denunţat răspunsul Rusiei ca pe un act de “agresiune” care “nu poate trece neobservat”. George Bush, care abia lansase un război catastrofal în Irak, a declarat că “invazia unui stat suveran” de către Rusia este “inacceptabilă în secolul 21”.

Odată ce luptele s-au încheiat, Bush a avertizat Rusia să nu recunoască independenţa Osetiei de Sud. Rusia a făcut exact acest lucru, în timp ce navele de război americane nu puteau face altceva decât să navigheze pe Marea Neagră. Conflictul a reprezentat un punct de cotitură în plan internaţional. După două decenii în care SUA a dominat lumea ca un adevărat colos, anii puterii americane necontestate se terminau.

  • Modelul capitalismului neoliberal s-a dărâmat

Trei săptămâni mai târziu, un al doilea eveniment, cu efecte şi mai lungi, ameninţa inima sistemului financiar global dominat de SUA. Pe 15 septembrie, criza creditelor a izbucnit odată cu colapsul unei bănci de investiţii, care era a patra ca dimensiune de pe teritoriul american.

Falimentul Lehman Brothers a împins lumea occidentală în cea mai profundă criză economică de la cea din anii ’30.

Primii zece ani ai secolului 21 au zguduit ordinea internaţională, iar anul 2008 a fost punctul de cotitură. Odată cu sfârşitul războiului rece, marile întrebări politice şi economice au fost lămurite, cel puţin aşa ni s-a spus. Democraţia liberală şi capitalismul pieţei libere au triumfat. Socialismul a devenit istorie.

În 1990, George Bush Senior a inaugurat o Nouă Ordine Mondială, bazată pe supremaţia militară şi dominaţia economică occidentală necontestată a SUA. Aceasta trebuia să fie o lume unipolară fără rivali. Puterile regionale ar fi îngenuncheat în faţa noului imperiu global. Istoria în sine a ajuns la final.

Însă, între atacul Turnurilor Gemene şi căderea Lehman Brothers, acea ordine globală s-a prăbuşit. Doi factori erau cruciali. Până la sfârşitul unui deceniu de luptă armată, America a reuşit să îşi expună limitele, în loc să convingă lumea de măsura puterii sale militare. Iar modelul capitalismului neoliberal care a domnit în mod suprem, timp de o generaţie, s-a dărâmat.

  • Înfrângerea SUA cu propriile arme

Reacţia SUA la evenimentele de la 11 septembrie a fost cea care a distrus senzaţia de invicibilitate a primului imperiu din lume, cu adevărat global. Răspunsul calculat extrem de greşit al administraţiei Bush a transformat atrocităţile din New York şi Washington în cel mai de succes atac terorist din istorie.

Nu numai că războiul lui Bush a eşuat din cauza propriilor săi termeni, împânzind terorişti pe întreg globul, dar campaniile americane de ucidere, tortură şi răpire a făcut ca Occidentul să se îndoiască de statutul Americii ca şi apărătoare a drepturilor omului. Însă, invazia britanică-americană a Afganistanului şi Irakului a dezvăluit incapacitatea gigantului mondial de a-şi impune propria voinţă asupra unor popoare ţintă, care erau pregătite să riposteze. Aceasta a devenit o înfrângere strategică pentru SUA şi cei mai apropiaţi aliaţi ai săi.

Acest momentul a fost primul eveniment din cele patru schimbări decisive care au transformat lumea, într-un mod de o importanţă crucială.

Al doilea eveniment a fost dat de urmările prăbuşirii din 2008 şi declanşarea crizei ordinii capitaliste dominată de Occident, ceea ce a grăbit declinul relativ al SUA.

Aceasta a fost o criză fabricată în America şi adâncită de către costurile vaste ale războaielor sale multiple. Iar cel mai devastator impact a fost asupra acelor economii a căror elite au investit cu mult entuziasm în ortodoxia neoliberală a pieţelor financiare liberalizate şi în puterea corporativă nestingherită.

Un model lacom de capitalism băgat cu forţa pe gâtul lumii ca şi singura modalitate de a conduce o economie modernă, la un cost de “balonizare” inegală şi degradare a mediului, a fost salvat de la colaps doar de cea mai mare intervenţie a statului din istorie. Gemenele nefaste ale neoconservatorismului şi neoliberalismului au fost încercate şi testate până la distrugere.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata