De ce unii oameni văd sunetele?

0

Unele persoane chiar pot vedea sunete. Aceasta este concluzia la care au ajuns oamenii de ştiinţă care au descoperit că această abilitate ciudată este posibilă atunci când părţile creierului, specifice vederii, sunt mici, relatează Livescience.com.

Aceste descoperiri indică o strategie inteligentă pe care creierul ar putea să o folosească atunci când vederea nu este demnă de încredere.

Oamenii de ştiinţă au analizat mai îndeaproape iluzia bliţurilor induse de sunet. Atunci când un singur bliţ este urmat de două bipuri sonore, oamenii pot vedea două semnale luminoase.

Experimentele anterioare au dezvăluit faptul că există diferenţe puternice între indivizi, atunci când vine vorba de cât de predispuşi sunt la această iluzie optică.

Benjamin de Haas, un neurocercetător de la Colegiul Universitar din Londra spune că “unii experimentează această iluzie optică aproape de fiecare dată când un bliţ este urmat de două bipuri sonore, iar alţii nu văd aproape niciodată cel de-al doilea bliţ”.

Aceste diferenţe i-au sugerat lui de Haas şi colegilor săi că poate diferenţele dintre cei care vedeau iluzia optică şi cei care nu o observau, se datorau variaţiilor din anatomia creierului. Pentru a afla dacă această ipoteză este reală sau nu, oamenii de ştiinţă au analizat creierele a 29 de voluntari cu ajutorul unui aparat de imagistică prin rezonanţă magnetică (RMN) şi i-au testat cu bliţuri vizuale şi bipuri sonore.

În medie, voluntarii au putut vedea iluzia în 62% din cazuri, deşi unii au observat-o doar din când în când, iar alţii au identificat bliţul de fiecare dată. Cercetătorii au descoperit că subiectul avea mai multe şanse să experimenteze iluzia dacă cortexul vizual al persoanei era mai mic.

“Dacă două persoane privesc acelaşi lucru ne aşteptăm ca percepţia lor să fie identică”, a spus de Haas. “Rezultatele noastre demonstrează faptul că acest lucru nu se aplică în fiecare situaţie, ci, uneori, ceea ce percepe o persoană din punct de vedere vizual depinde de anatomia cerebrală a individului”.

Oamenii de ştiinţă sugerează faptul că această iluzie ar putea dezvălui o modalitate prin care creierul compensează pentru un circuit vizual imperfect.

“Reprezentarea vizuală în creier a ceea ce priveşte ochiul este foarte eficientă, dar nu perfectă, deoarece există unele incertitudini în ceea ce priveşte această schiţare vizuală, în special atunci când lucrurile se petrec foarte rapid, ca şi în cazul succesiunii rapide de bliţuri în iluzia optică”, spune de Haas.

“Presupunem faptul că acest tip de incertitudine este mare în creierele care dedică zonelor vizuale o porţiune mai mică de neuroni, la fel cum un aparat foto cu mai puţini megapixeli îţi va oferi o imagine de o calitate inferioară.”

“În lumea reală, sursele de lumină şi de sunet sunt identice, iar combinarea lor ar fi avantajoasă. Imaginează-ţi că faci o plimbare, la amurg, într-o pădure şi sperii nişte animale în tufişuri. Cea mai bună strategie pentru a afla dacă ai de-a face cu un arici sau cu un urs presupune combinarea informaţiei vizuale, cum ar fi crengile şi frunzele care se mişcă, cu  informaţiile auditive, cum ar fi lemnul care pocneşte.”

Multe aspecte despre producerea iluziei optice rămân necunoscute. De exemplu, doar un sfert din diferenţele privind iluzia optică pot fi explicate de anatomia cerebrală. “Încă nu am explicat şi restul”, adaugă Haas.

Cercetările viitoare pot explora şi ideea potrivit căreia “relaţia între dimensiunea cortexului vizual şi percepţia audio-vizuală este specifică acestei iluzii sau se păstrează şi în cazul altor iluzii audio-vizuale”.

Alte astfel de iluzii includ aşa-numitul efect McGurk, atunci când componenta vizuală a unui sunet este asociată cu o componentă audio a altui sunet, ceea ce determină oamenii să perceapă în mod misterios un al treilea sunet.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.