Tangoul, ca terapie de cuplu

0

Printre recomandările obişnuite pe care terapeuţii le indică pacienţilor aflaţi în stări de deznădejde se numără îngrijirea personală, exerciţiile fizice, lectura, somnul, alimentaţia sănătoasă. “Aceleaşi metode le aplic şi în cazul pacienţilor mei, însă atunci când eu însămi am fost în situaţia lor, am descoperit ceva diferit”, povesteşte Amelia Rachel Hokule’a Borofsky, un psiholog de la Universitatea din Hawai, pentru Theatlantic.com.

Acasă, între mine şi partenerul meu era nevoie de o intervenţie radicală.

La majoritatea cuplurilor de lungă durată, comuniunea fizică este prima care dispare. Helen Fisher, gurul neurobiologiei dragostei, a arătat că alintarea şi simplul fapt de a-l ţine de mână pe cel drag creşte nivelul de oxitocină, hormonul afecţiunii. Aceasta s-a convins de faptul că apropierea creşte nivelul serotoninei.

Helen Fisher este o susţinătoare a ideii “străduieşte-te până când funcţionează”. Mintea va ajunge din urmă corpul. Aşa că, eu şi partenerul meu am decis să dansăm.

Am aflat că apartamentul unui prieten va fi gol pentru câteva luni în San Telmo, Buenos Aires, aşa că ne-am îndreptat spre Argentina pentru a experimenta cafeaua cu lapte şi tangoul.

Buenos Aires este capitala psihoanalizei. Gluma spune că “există doi psihoanalişti la fiecare argentinian”. În Buenos Aires, psihoanaliza costă cât două cafele, şoferii de taxi vor să discute despre visurile lor şi la fiecare colţ există un institut de psihologie. Însă, eu şi partenerul meu nu am ajuns în Argentina pentru psihologie. Cel puţin nu în sens tradiţional.

Ca şi terapeut, trebuia să întreb: “Este dansul un mod de a te elibera de tristeţe?”

“Absolut!”, îmi răspunde Helen La Vikinga, pe care am cunoscut-o prin intermediul unui prieten şi care este originară din Suedia şi are o sală de tango în Buenos Aires.

“Am avut femei care au început să plângă atunci când au fost atinse şi mai târziu mi-au spus că nimeni nu le-a mai atins de ani de zile. Am fost martoră la divorţul unor cupluri şi la momente în care elevii mei s-au îndrăgostit. Totul se întâmplă în tango”. Aşa că lecţia noastră începe.

Helen s-a specializat în “tango ciudat”, care permite partenerilor să conteste rolurile tradiţionale într-un dans, prin trecerea ambilor parteneri de la cel care conduce într-un dans la cel condus şi invers.

În timp ce încercam cu partenerul să facem faţă provocării, altceva a devenit clar pentru mine: fie vreau să fac totul singură, fie vreau să mă prăbuşesc pe partener. Este greu să găseşti echilibrul în a sta pe propriile picioare în timp ce eşti complet implicat în relaţie.

Asociaţia Internaţională de Terapie prin Tango susţine tangoul ca pe un remediu pentru orice, de la depresie şi traumă la Alzheimer şi Parkinson, şi deţine şi câteva studii care să susţină acest lucru.

Cercetătorii de la Universitatea Washington au descoperit că, atunci când pacienţii care suferă de Parkinson au luat lecţii de tango, echilibrul şi acea îngheţare a mersului, specifice bolii, s-au îmbunătăţit mult mai mult decât în cazul unei ore de exerciţii fizice. Paşii complicaţi de tango au ajutat la îmbunătăţirea memoriei unei serii de pacienţi bolnavi cu Alzheimer în Marea Britanie.

Cynthia Quiroga Murcia, un psiholog la Universitatea Goethe din Frankfurt, a realizat un studiu în cadrul căruia a testat saliva de la 22 de bărbaţi şi femei înainte şi după ce au dansat tango. Murcia şi colegii săi au descoperit un nivel crescut de testosteron şi un nivel redus de cortizol (un hormon de stres), atât în cazul bărbaţilor, cât şi în cazul femeilor. La completarea chestionarelor înainte şi după tango, participanţii s-au simţit mult mai calmi, mai frumoşi şi mai conectaţi după ce au exersat paşii de tango. Alte tipuri de dans nu au avut acelaşi efect.

Helen, ghidul nostru în experienţa tango-ului spune că “totul se datorează îmbrăţişării”.

La sfârşitul celor trei luni petrecute în Argentina, înainte să plecăm, partenerul meu şi cu mine ne-am dus într-un club de tango în aer liber din Parcul Lezama. Muzica melancolică de dor era redată de un gramofon. O bătrână de 80 de ani care poartă o rochie albastră şi partenerul ei îmbrăcat în smoching se ţin de mână. Picioarele lor se mişcă într-o improvizaţie jucăuşă. Starea în care ai încredere în necunoscut şi eşti complet prezent în acel moment permite spontaneităţii, umorului şi unei atitudini jucăuşe să iasă la iveală într-un mod natural. Tangoul, la fel ca şi relaţiile, presupune foarte multă improvizaţie.

În timpul petrecut în Buenos Aires, partenerul meu şi cu mine am reuşit să găsim o cale de a ajunge unul la celălalt. Am păşit în necunoscut şi am încredere în el să mă conducă mai departe. Nu ştim încotro ne îndreptăm şi nici ce o să întâlnim, dar continuăm să mergem. Schimbăm rolurile, de la lider la cel condus, fiecare pe propria noastră axă individuală, aplecându-ne uşor într-o îmbrăţişare.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.