Limbajul non-verbal determină ce credem şi simţim faţă de noi înşine?

0 12

– Când ne gândim la elemente non-verbale, ne gândim la cum îi judecăm pe ceilalţi, cum ne judecă ei pe noi şi care sunt rezultatele. Avem tendinţa de a uita însă de celălalt public care e influenţat de mijloacele noastre non-verbale, adică noi înşine.

Şi noi suntem influenţaţi de elementele noastre non-verbale, de gândurile noastre şi de sentimentele şi fiziologia noastră. La ce elemente non-verbale mă refer? Sunt psiholog social. Studiez prejudecăţile şi predau la o şcoală de afaceri competitivă. Era inevitabil să devin interesată de dinamica puterii. M-au interesat în mod deosebit expresiile non-verbale ale puterii şi dominaţiei, povesteşte cercetătoarea Amy Cuddy pe Ted.com.

Ce sunt expresiile non-verbale ale puterii şi dominaţiei? Ei bine, iată-le! În regnul animal, ţin de expansiune. Vă faceţi mari, vă extindeţi, ocupaţi mult spaţiu; practic vă deschideţi. Ţine de deschidere. E valabil în tot regnul animal, nu-i limitat doar la primate.

Şi oamenii sunt la fel. Procedează astfel şi când deţin puterea, în mod obişnuit, dar şi când se simt puternici pe moment. Acesta este interesant, în mod deosebit, deoarece arată cât de universale şi vechi sunt expresiile de putere.

Această manifestare non-verbală a fost studiată de Jessica Tracy. Ea demonstrează că oamenii care se nasc cu vedere bună şi cei orbi din naştere reacţionează în acest mod când câştigă o competiţie fizică. Când trec de linia de finiş şi câştigă, adoptă această exprimare a corpului chiar dacă n-au mai văzut pe nimeni făcând asta. Braţele sunt ridicate formând un V, bărbia este şi ea uşor ridicată.

Dar ce facem când ne simţim fără putere? Facem exact invers. Ne strângem tot mai mult. Ne facem mici. Nu vrem să dăm peste persoana de lângă noi. Animalele şi oamenii procedează la fel. Asta se întâmplă când sunt alăturate puterea manifestă şi lipsa de putere. Când e vorba de putere, contrabalansăm elementele non-verbale ale celorlalţi. Dacă cineva afişează putere faţă de noi, avem tendinţa de a deveni mai mici. Nu le copiem gesturile, adoptăm gesturi opuse lor.

Ştim că gesturile noastre determină percepţia altora, ce cred şi simt ceilalţi în legătură cu noi. Avem multe dovezi. Dar întrebarea este: „Non-verbalul determină ce credem şi simţim faţă de noi înşine?”

Există dovezi că aşa stau lucrurile.

Am decis să aducem persoane în laborator şi să facem un mic experiment. Aceşti oameni au adoptat, timp de două minute, poziţii corporale specifice puterii sau lipsei de putere.

     Participanţilor li se spune să adopte anumite poziţii. Fac asta timp de două minute. Apoi îi întrebăm cât de puternici se simt în legătură cu o serie de elemente şi le dăm şansa să joace un joc de noroc. La începtul experimentului, dar şi la sfârşit, le luăm câte o probă de salivă.

Iată ce am descoperit. Toleranţa riscului, adică jocurile de noroc – Am descoperit că, dacă au o postură specifică puterii, 86% vor participa la jocuri de noroc. Dacă au postura specifică lipsei de putere, doar 60%. O diferenţă semnificativă.

Iată ce am descoperit în legătură cu testosteronul. De la citirea iniţială, cei cu poziții de putere au înregistrat o creştere de aprox. 20% a testosteronului, iar cei care au adoptat poziții lipsite de putere au resimţit o scădere de 10%. Repet, în două minute au loc aceste modificări.

Iată modificările de cortizon. Persoanele puternice înregistrează o scădere de 25%, persoanele slabe, o creştere de 15%.

Cele două minute conduc la schimbări hormonale care configurează creierul pentru a vă manifesta fie hotărâţi, încrezători, în largul vostru, fie reactivi la stres şi apatici. Cu toţii ne-am simţit astfel, nu-i aşa? Se pare că elementele non-verbale chiar guvernează modul cum gândim şi ce credem despre noi. Nu-i influenţează doar pe ceilalţi, ci şi pe noi înşine.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata