EUR
4,84 RON
(-0.01%)
USD
4,29 RON
(-0.38%)
GBP
5,38 RON
(-0.75%)
CHF
4,55 RON
(-0.09%)
BGN
2,47 RON
(-0.01%)
BYN
1,75 RON
(-0.28%)
CAD
3,16 RON
(-0.09%)
RSD
0,04 RON
(-0.02%)
AUD
2,98 RON
(-0.02%)
JPY
0,04 RON
(-0.28%)
CZK
0,18 RON
(+0.12%)
INR
0,06 RON
(-0.11%)

SUA/prezidenţiale: Soarta alegerilor, decisă în fapt de un număr mic de votanţi

În ziua de 6 noiembrie, americanii îşi aleg preşedintele, pe baza unui proces electoral complicat, care îl va desemna pe învingătorul competiţiei strânse care îi opune pe Barack Obama şi Mitt Romney, consemnează vineri Associated Press într-un material referitor la stadiul actual al cursei şi la modul în care va fi stabilit învingătorul.

Rezultatul cursei acerbe, dar încă indecise, între actualul preşedinte democrat şi contracandidatul său republican va fi hotărât în ziua de 6 noiembrie de un mic procent de alegători din doar nouă din cele 50 de state federale. Aceasta din cauza faptului că preşedinţii Statelor Unite nu sunt aleşi prin vot popular, ci printr-un sistem de vot stat-cu-stat, cunoscut drept colegiul electoral, născut în secolul al XVIII-lea dintr-un compromis politic.

Statelor le este alocat un număr fix de voturi electorale, în funcţie de numărul populaţiei. În majoritatea cazurilor, cine învinge într-un stat câştigă toate voturile electorale. Candidatul care obţine majoritatea celor 538 de electori devine preşedinte.

Cele mai multe state votează, în mod constant, majoritar cu democraţii sau cu republicanii, dar aceste state nu le oferă, ele singure, nici lui Obama şi nici lui Romney suficienţi electori pentru un mandat prezidenţial. Aceasta înseamnă că bătălia reală se poartă în cele nouă aşa-numite state-cheie, în care rezultatele sunt incerte. Cine va câştiga suficienţi electori în aceste state pentru un total de 270 va fi noul preşedinte.

Sondajele la nivel naţional, care îi indică pe cei doi candidaţi practic la egalitate, nu anticipează în mod necesar rezultatul final. Un candidat poate câştiga majoritatea voturilor la nivel naţional, dar să nu reuşească să acumuleze majoritatea electorilor. De aceea este important ce se întâmplă în statele cruciale, unde, deocamdată, Obama pare în uşor avantaj.

Colegiul electoral:

Fiecărui stat îi este alocat câte un elector prezidenţial pentru fiecare membru pe care îl are în Congres: unul pentru fiecare membru în Camera Reprezentanţilor, unde mandatele sunt alocate în funcţie de numărul populaţiei, şi încă doi, pentru că fiecare stat, indiferent de populaţie, dispune de doi senatori. Aceasta garantează că fiecare stat are la dispoziţie cel puţin trei voturi electorale. Districtul Columbia, pe teritoriul căruia se află capitala federală Washington, are trei electori, chiar dacă nu beneficiază de reprezentare deplină în Congres.

În majoritatea statelor, câştigătorul votului popular obţine toţi electorii acelui stat. Excepţiile sunt Nebraska şi Maine, unde electorii sunt aleşi proporţional.

Sistemul a fost înscris în Constituţie pentru a depăşi îngrijorările statelor mici că vor fi lăsate fără voce printre celelalte state mai populate. Soluţia a fost un compromis între cei care doreau ca preşedintele să fie ales de Congres şi cei în favoarea unui vot popular la scara întregii ţări.

Electorii fiecărui stat se întâlnesc pe data de 17 decembrie în capitala acestuia şi îşi exprimă votul pentru preşedinte şi vicepreşedinte, în ceea ce este, în mare măsură, o simplă formalitate. Congresul se întruneşte apoi pe 6 ianuarie pentru numărarea oficială a voturilor electorilor.

Sistemul colegiului electoral poate produce două anomalii. Aşa cum s-a întâmplat cu vicepreşedintele de atunci Al Gore, care a pierdut în faţa lui George W. Bush în 2000, un candidat poate câştiga majoritatea voturilor exprimate de alegători, dar să piardă preşedinţia. Sau candidaţii se pot afla la egalitate în ce priveşte voturile electorale, 269 pentru fiecare, ceea ce lasă decizia în seama Camerei Reprezentanţilor. În acest caz, alegerea vicepreşedintelui revine Senatului.

Într-o astfel de situaţie, cum Camera Reprezentanţilor este de aşteptat să rămână în mâinile republicanilor, un balotaj ar însemna o preşedinţie a lui Romney. Democraţii vor păstra, cel mai probabil, controlul în Senat, ceea ce ar însemna un nou mandat de vicepreşedinte pentru Joe Biden.

Stadiul actual al cursei:

În 41 de state, plus D.C., rezultatele sunt în mare măsură previzibile. State ca Texas ori Alabama îl vor susţine aproape sigur pe Romney, în timp ce California şi New York sunt printre cele favorabile lui Obama.

O numărătoare AP arată că Obama conduce în state care i-ar aduce 237 de voturi electorale, iar Romney este în frunte în state cu 191 de electori. Dacă această situaţie se menţine, Obama trebuie să învingă în suficiente state cruciale pentru a acumula încă 33 de voturi electorale. Romney ar avea nevoie de încă 79.

Cele mai mari două „state-premiu” sunt Ohio, cu 18 voturi electorale, şi Florida, cu 29. Sondajele îi arată pe candidaţi la egalitate în Florida, însă Obama deţine un uşor avantaj în Ohio.

Ambele state sunt cruciale pentru Romney. Dacă Obama învinge în Florida, Romney ar avea nevoie să câştige toate cele state-cheie, inclusiv Ohio. Dacă Romney învinge în Florida, dar pierde în Ohio, lui Obama nu i-ar mai trebui decât 15 voturi electorale pentru victorie. Aceasta i-ar lăsa mai multe variante de victorie. De pildă, ar putea învinge câştigând în Nevada (6 electori) şi Wisconsin (10), două state unde sondajele îl arată în avans.

Din cauza acestor mize, mulţi analişti consideră Ohio drept statul crucial în ziua alegerilor. Niciun candidat prezidenţial republican nu a câştigat vreodată Casa Albă fără să fi învins şi în acest stat din Vestul Mijlociu.

Celelalte state-cheie sunt Carolina de Nord (15), Virginia (13), Iowa (6), Colorado (9) şi New Hampshire (4).

Teme:

Economia este, de departe, cea mai importantă temă în această competiţie electorală. SUA s-au luptat să îşi revină după criza financiară din 2008 şi marea recesiune, care a început în timpul preşedinţiei lui Bush. Obama îşi atribuie meritul de a fi împiedicat agravarea problemelor economice şi afirmă că economia, deşi nu se află într-o situaţie ideală, este pe cale să îşi revină, iar Romney va reinstitui politicile care au dus la dezastru. De partea cealaltă, republicanul susţine că menţinerea slăbiciunilor economice demonstrează eşecul politicilor lui Obama, şi îşi subliniază propriul succes ca om de afaceri.

Obama a primit în această săptămână note mari, inclusiv din partea unor critici republicani, pentru modul în care a gestionat situaţia creată de trecerea devastatoare a uraganului Sandy pe coasta statului New Jersey şi în New York. Rămâne însă de văzut dacă aceasta va avea vreun impact asupra competiţiei prezidenţiale.

Sondajele arată că, la nivel naţional, Romney este văzut, cu o mică majoritate, drept candidatul cel mai calificat pentru a gestiona problemele economice. Cu toate acestea, Obama îşi menţine un uşor avans în Ohio, unde decizia sa de a acorda împrumuturi federale industriei auto aflate în dificultate a salvat mii de locuri de muncă.

Alte teme importante sunt uriaşul buget federal, asigurările de sănătate şi imigraţia, ce pot fi importante mai ales în Florida, din cauza componenţei etnice a statului, cu o numeroasă populaţie hispanică, mult mai favorabilă lui Obama. Florida a fost însă serios afectată de recesiune, şomaj şi prăbuşirea pieţei imobiliare, o situaţie ce l-ar putea favoriza pe Romney.

În ce priveşte subiectele internaţionale, este puţin probabil ca ele să influenţeze mulţi votanţi. Obama şi-a evidenţiat eforturile împotriva terorismului, inclusiv autorizarea operaţiunii militare în care a fost ucis Osama bin Laden, în Pakistan, şi retragerea militarilor americani din Irak. Romney îl acuză pe Obama de slăbiciune în faţa unor adversari ca Iranul şi de lipsă de susţinere a unor aliaţi ca Israelul.

Chiar dacă Obama este primul preşedinte de culoare al SUA, iar Romney ar fi primul mormon la Casa Albă, nici problemele rasiale şi nici cele legate de religie nu au fost abordate pe larg în această campanie.

Cheltuieli:

Fondurile strânse în campania din 2012 au depăşit 2 miliarde de dolari, un record absolut. Unul din principalele motive ale acestei creşteri a fost decizia din 2010 a Curţii Supreme prin care corporaţiile şi sindicatele au dreptul de a cheltui sume neplafonate în campaniile politice.

Congres:


Chiar dacă atenţia este concentrată asupra cursei pentru Casa Albă, în joc se află şi controlul asupra Congresului. Este de aşteptat ca republicanii să păstreze controlul în Camera Reprezentanţilor. Democraţii au fost consideraţi în pericol să piardă majoritatea în Senat, dar analiştii previzionează acum că aliaţii lui Obama o vor păstra, cu o foarte mică marjă.

În Senat vor fi reînnoite o treime dintre cele 300 de locuri. Pentru a câştiga majoritatea, republicanii au nevoie de un plus de patru mandate dacă Obama va fi reales, sau de trei dacă va învinge Romney (vicepreşedintele votează decisiv în caz de balotaj). Retragerea unor senatori democraţi din state conservatoare a părut să creeze un avantaj pentru republicani, însă candidaţii selectaţi de aceştia sunt văzuţi ca prea conservatori sau puţin dezirabili din alte motive pentru masa alegătorilor.

Curse atent urmărite sunt cele din Missouri, Massachusetts, Connecticut, Virginia, Wisconsin, Dakota de Nord, Montana, Nevada şi Arizona.

În Camera Reprezentanţilor vor fi reînnoite toate cele 435 de mandate, însă cei în funcţie au mari şanse să fie realeşi. Pare improbabil ca democraţii să obţină cele 25 de locuri care le-ar aduce majoritatea.

Ziua alegerilor:

Cursa prezidenţială este atât de strânsă, încât anunţarea câştigătorului ar putea fi mult întârziată. Urnele nu se închid în toate cele 50 de state până când votul nu se încheie în Alaska, la ora 06.00 GMT. Însă în toate cele trei state considerate cruciale, votul se va încheia până la 01.00 GMT – în Virginia la 00.00 GMT, în Ohio la 00.30 GMT, iar în Florida la 01.00 GMT.

Sondajele la urne vor indica tendinţele la scurt timp după închiderea secţiilor, dar, în absenţa unei performanţe neaşteptat de bune a unui candidat, numărarea voturilor în statele cruciale ar putea dura ore sau chiar mai mult. Alegerile din 2000 au fost decise abia după săptămâni, din cauza disputei privind numărătoarea voturilor în Florida. Victoria lui Bush a fost decisă în cele din urmă printr-o decizie a Curţii Supreme.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata