Cu ce preţ plătim reducerea bugetului educaţiei?

Odată cu declanşarea crizei economice globale, multe din ţările din Europei Centrale şi de Est au redus drastic cheltuielile privind educaţia. Excepţii notabile însă, sunt Polonia şi Lituania, care au realizat importanţa educării şi calificării forţei de muncă, ca premise ale dezvoltării economice pe termen lung.

Când ţările central şi est-europene au aderat la Uniunea Europeană în 2004, respectiv, 2007, volumul investiţiilor străine şi al fluxurilor comerciale cu membrii UE a crescut semnificativ. În plus, pentru tineri, statutul de membru a însemnat o oportunitate majoră, întrucât le-a oferit accesul la programe educaţionale precum Erasmus sau la schimburi între universităţi din ţări diferite.

Odată cu declanşarea crizei şi instalarea recesiunii în Europa, ţări nou intrate în Uniune au apelat la ajutorul FMI, pentru a evita prăbuşirea sectorului financiar.

Măsurile impuse de Fond au vizat controlul riguros al bugetului public, ceea ce a determinat reducerea drastică a cheltuielilor bugetare, inclusiv a cheltuielilor în domeniul educaţiei.

Conform Asociaţiei Europene a Universităţilor, finanţarea publică a învăţământului superior a scăzut cu cel puţin 10% în ţări precum Cehia, Ungaria şi Letonia în ultimii doi ani.

Profesorii, la rândul lor, au resimţit puternic efectele crizei asupra nivelului veniturilor. Conform Direcţiei Educaţie a Comisiei Europene, în Bulgaria şi România, profesorii din învăţământul preuniversitar câştigă în medie între 6000 şi 7765 dolari în primii ani de muncă, fapt care descurajează tinerii absolvenţi să rămână în învăţământ.

Citeste si:  Liviu Voinea: Guvernul va adopta la sfârşitul lunii octombrie o listă de investiţii prioritizate

Polonia şi Lituania, la rândul lor, se confruntă cu multe din aceste probleme, inclusiv creşterea mediei de vârstă a profesorilor şi salarii foarte mici. “Totuşi, noi am reuşit să depăşim criza financiară globală şi să facem faţă cu succes crizei din zona Euro” afirmă Michal Federowicz, director al Institutului Polonez pentru Cercetări Educaţionale din Varşovia.

Polonia a început să reformeze sistemul educaţional comunist chiar din 1989, a restructurat complet sistemul de învăţământ în 1999, şi a introdus o noua programă de studii în 2009, a continuat Federowicz. Bugetul polonez pentru educaţie reprezintă aproximativ 5,7% din PIB, comparabil cu media europeană, şi continuă să crească.

Aproape o cincime din bugetul total alocat educaţiei – peste 1,1% din PIB – este destinat învăţământului superior.

Însă chiar şi în aceste condiţii, alocarea financiară pe cap de student a scăzut, întrucât a crescut considerabil numărul studenţilor. În acelaşi timp, suma globală alocată educaţiei reprezintă doar o latură a problemei, spune Federowicz. Cealaltă latură priveşte modul cum este cheltuită suma respectivă.

În prezent, în Europa există o cerere ridicată de matematicieni, cercetători şi ingineri, iar Polonia nu face excepţie.

Conform unui raport publicat de institutul polonez, “în Polonia, la fel ca în întreaga Uniune, sunt încă prea puţini absolvenţi în domeniul ştiinţific şi tehnic, raportat la nevoile economiei.”

Pentru a corecta această deficienţă, Ministerul Cercetării şi Învăţământului Superior a introdus de curând un sistem prin care universităţile din anumite domenii ale ştiinţei beneficiază de finanţare suplimentară, dacă reuşesc să atragă mai mulţi studenţi.

Citeste si:  Festivalul Artelor din regiunea Pacificului

Guvernul a reintrodus matematica în rândul disciplinelor obligatorii la examenul de bacalaureat; matematica fusese scoasă în anul 1983, lucru ce a avut efecte catastrofice, pentru că a “lăsat un gol uriaş în dezvoltarea intelectuală a elevilor” spune Federowicz.

Recuperarea terenului pierdut a fost extrem de dificilă. Studiile Institutului au evidenţiat rolul esenţial al performanţei activităţii didactice şi al orientării elevilor către rezolvarea de probleme practice.

Aceşti factori prezintă o importanţă majoră pentru toate ţările în tranziţie, ştiut fiind faptul că sistemele de educaţie din aceste ţări sunt caracterizate de o calitate slabă a activităţilor didactice şi de un puternic caracter teoretic, adesea rupt de realitate.

Mai mult, programele analitice pentru fiecare disciplină sunt extrem de încărcate, aşa încât elevii trebuie să asimileze un volum enorm de informaţii, pe care nu ştiu însă să le foloseasca în mod practic. Din păcate, România nu face excepţie.

Şi în Lituania, guvernul a protejat educaţia de presiunile bugetare impuse de criza economică. “Educaţia este o prioritate de top pentru Guvernul Lituaniei” declară oficialii Ministerului Educaţiei şi Cercetării. “Educaţia nu a fost atât de afectată de impactul crizei economice, precum alte domenii. În ansamblu, bugetul total alocat educaţiei a fost mai degrabă afectat de factori demografici – respectiv, de numărul de studenţi în scădere – decât de presiuni financiare.

Citeste si:  Gazprom pierde Europa pe bucăţi

Polonia şi Lituania împărtăşesc aceleaşi caracteristici demografice ca şi ţările din Europa de Vest – o medie de vârstă a populaţiei în creştere, cuplată cu o rată a natalităţii în scădere. Ambele particularităţi au un impact negativ asupra populaţiei. Conform studiilor OECD, mai mult de 40% din profesori au peste 50 de ani în cinci ţări ale Uniunii Europene: Austria, Cehia, Estonia, Olanda şi Suedia. În Germania şi Italia, procentul depăşeşte 50%.

Atât cercetările teoretice, cât şi studiile empirice privind creşterea economică au arătat în mod repetat că economiile inovative şi antreprenoriale sunt şi cele care înregistrează cele mai mari rate de creştere. Educaţia reprezintă o premisă esenţială a dezvoltării antreprenoriatului şi inovării, iar acest lucru este ilustrat cel mai bine de sintagma “economia cunoaşterii”. Din păcate însă, această condiţie este necesară, nu şi suficientă.

De multe ori, ţările post-comuniste investesc sume mari în educaţia tinerilor pentru a obţine performanţă, pentru ca ulterior să asiste “neputincioase” la fenomenul de “brain-drain”, respectiv la emigrarea celor mai capabili tineri în căutarea unui loc sau a unor condiţii mai bune de muncă. Iar în aceste condiţii, e corect să punem problema în termeni de neputinţă? Sau este vorba, mai degrabă, de lipsă de voinţă şi de interes?

 

Monica Dobrescu

Citește și
4 Comentarii
  1. Silvana spune

    „Profesorii, la rândul lor, au resimţit puternic efectele crizei asupra nivelului veniturilor. Conform Direcţiei Educaţie a Comisiei Europene, în Bulgaria şi România, profesorii din învăţământul preuniversitar câştigă în medie între 6000 şi 7765 dolari în primii ani de muncă, fapt care descurajează tinerii absolvenţi să rămână în învăţământ.” Ce informatii ai la baza, in urma carora ai facut aceasta afirmatie ERONATA????!!!! Sunt profesor si stiu de ce te intreb asta! Este rusinos sa faci asemenea afirmatii care nu au nicio legatura cu realitatea… Care primii ani??? Cat inseamna acesti „primii ani”? Ia legatura cu profesori „REALI”, roaga-i sa iti arate state de plata si apoi vei vedea ce tampenii ziceti voi, toti! Spune cat ia un profesor debutant, un profesor cu vechime intre 6-10 ani, etc, bani „in mana”, LUNAR si cat costa datoriile lunare si „cosul” de mancare, nu zilnic, tot lunar!!!! Macar sa afle tot poporul si sa nu ne mai condamne ca avem salarii de „patroni”… datorita voua! ca tot ziceti ca vreti sa scoateti adevarul la iveala.. Scoateti-l! dar pe cel REAL!

  2. Monica Dobrescu spune

    In primul rand, imi cer scuze daca articolul v-a iritat. Va inteleg supararea, sunt, la randul meu cadru didactic si stiu care sunt problemele cu care se confrunta profesorii, credeti-ma. Ca sa lamuresc afirmatia care v-a deranjat: in primul rand, cifrele acelea sunt datele pe care le detine Comisia Europeana. Ele sunt salarii brute – aici imi recunosc vina de a nu fi mentionat lucrul acesta, insa in economie, salariile se discuta si se analizeaza in marime bruta. Si haideti sa facem un simplu calcul: un salariu intre 6000 – 7765 USD pe an inseamna intre 500 – 650 USD pe luna, adica intre 387 – 503 EUR pe luna BRUT (la cursul dolar-euro din prezent). Nu este departe de ceea ce ia „in mana” un profesor, dupa ce scadeti contributiile angajatului si ale angajatorului. Ma refer acum, dupa majorarea de 8%

    „Macar sa afle tot poporul si sa nu ne mai condamne ca avem salarii de “patroni”… datorita voua! ” Aveti vreo baza pe care faceti afirmatia aceasta? Eu personal nu am auzit niciodata pe nimeni spunand ca profesorii au salarii de patroni. Mai ales ca la momentul reducerii salariilor bugetarilor, s-a discutat foarte mult pe tema salariilor profesorilor debutanti, care, la acel moment luau „in mana” putin peste 200 EUR lunar.

    In masura in care cifrele Comisiei nu sunt reale, trebuie sa la multumim celor care ne guverneaza, pentru ca EI sunt cei care fac raportarile. Oricum, ideea pe care vroiam eu sa o punctez e alta: chiar in conditiile unui salariu brut lunar de 500 de EUR, suma tot e considerata INFIMA, fata de suma pe care ar trebui sa o primeasca un profesor, fie si numai raportat la salariul mediu in Europa! Asta e ideea pe care am vrut sa o scot in evidenta, daca ati perceput-o altfel, imi pare rau.

  3. Un roman... spune

    Ce performanta poti face cand statul roman „recompenseaza” lunar un sef de lucrari din Politehnica cu doctorat muncit „pe branci” timp de 7 ani de zile cu „fabuloasa” suma de 1200 RON ???!!!! Adica mai putin de jumatate din salariul unui vatman sau sofer RATB …!!! In atari conditii, viitorul Romaniei este SUMBRU !!! Toti stiu asta si NIMENI nu face nimic … Efectele acestei politici DEZASTRUOASE se vor resimti multi ani de acum incolo …

  4. Monica Dobrescu spune

    Da, este foarte trist. Ne subminam singuri viitorul, „lovim” in doi dintre cei mai importanti factori ai dezvoltarii pe termen lung: educatia si sanatatea. Si intr-adevar, toti inchid ochii si se prefac ca nu vad nimic!!! Am cunostinte care isi trimit copiii la studii in strainatate; cand au probleme de sanatate, se trateaza tot in strainatate; ce viitor sa aiba copiii nostri aici? Si ne mai miram ca ne pleaca toti oamenii capabili…

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata