Reciclare – O SOLUŢIE GENIALĂ cum sa scăpăm de PET-uri

În 1862, Alexander Parkes a prezentat în cadrul unei expoziţii din Londra un material realizat din nitroceluloză şi solvenţi care, dacă era încălzit, putea fi modelat fară să îşi modifice forma după răcire. Materialul, denumit parkesine, era prima versiune a plasticului produs astăzi. Parkesine nu s-a bucurat de succesul scontat de inventatorul său, având neajunsul de a fi extrem de inflamabil.

Ioana Vicol

Şi totuşi, cine a inventat plasticul?

John Wesley Hyatt, încercând să câştige un concurs a cărui miză era de 10.000 de dolari şi care propunea inventarea unui material care să înlocuiască fildeşul de elefant, folosit atunci la fabricarea bilelor de billiard, a dus mai departe experimental lui  Parkes amestecând  parkesine-ul cu nitroceluloza lichidă şi obţinând astfel  celuloidul.

Mai tarziu, Leo Hendrik Baekeland, s-a folosit de celuloid pentru a inventa hârtia fotografică, ajutându-l pe George Eastman să creeze imperiul Kodak, după care s-a dedicat integral  studiului  răşinilor sintetice. Astfel  a fost  inventată  bakelita, din acest material a derivat plasticul, care avea să schimbe viaţa pe planetă în bine, dar şi în rău.

În prezent, la nivel global se folosesc anual aproximativ 100 de milioane de tone de plastic, existând 40 de tipuri, cu proprietăţi şi compoziţii chimice diferite.

Pentru fabricarea lor sunt folosite petrol şi gaze naturale, adică rezerve neregenerabile a căror prospectare şi extracţie presupune distrugerea ecosistemului. De asemenea, ingredientele chimice toxice folosite la fabricaţie poluează mediul.

O planetă sufocată de PET-uri 

Se estimează că plasticul ucide aproape un milion de pasări marine anual, de asemenea 100.000 de mamifere marine mor în fiecare an prinse în ambalaje şi bucăţi de nylon.

Biodegradarea plasticului este un subiect permanent de studiu, experţii şi organizaţiile non-guvernamentale atrăgând atenţia asupra faptului că neajunsurile provocate de plastic sunt poate la fel de mari ca avantajele pe care le prezintă acest material.

În mod normal, existenţa unui ambalaj de plastic ar trebui să se sfârşească în malaxorul unei instalaţii de reciclare, dar educaţia este în multe cazuri depaşită de tehnologie – rezultatul fiind o planetă din ce în ce mai sufocata de PET-uri.

Problema reciclării cât mai eficiente a plasticului i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să îşi pună o întrebare de al cărei răspuns ar putea depinde viitorul nostru: pot fi transformate deşeurile de plastic în combustibili? Descoperirile făcute în ultimii ani demonstrează că răspunsul la această întrebare este unul pozitiv.  Din  SUA şi până în Marea Britanie,  ba chiar în Japonia şi India, au apărut noi tehnologii care convertesc deşeurile de plastic în diverse tipuri de combustibili.

Bacteria-minune

Cercetatorii de la Massachutes Institute of Technology au identificat o bacterie din sol numită Ralstonia eutropha care, atunci când este supusă unor condiţii de stress extrem, îşi sistează creşterea concentrandu-şi toata energia pentru a crea compuşi pe baza de carbon.

Atunci când sursa sa de nutrienţi esenţiali devine insuficientă, bacteria stochează carbon sub forma unor polimeri care au proprietăţi aproape identice cu materialele plastice pe baza de petrol.

În urma acestei descoperiri, oamenii de ştiintă au manipulat genele bacteriei pentru a o forţa să secrete combustibil sub forma unui alcool numit izobutanol, care poate fi utilizat singur sau amestecat cu benzina.

Pentru a determina bacteria să producă, în loc de polimeri, combustibil –  oamenii de ştiintă i-au dezactivat anumite gene şi au adus îmbunătăţiri la nivelul altor câteva gene.

Marele avantaj al izobutanolului faţă de alţi biocombustibili aflaţi în faza experimentală este acela că poate fi utilizat pentru motoarele actuale, fără ca acestea să aibă nevoie de modificari semnificative.

Extinderea procesului de  producţie al izobutanolului  la nivel industrial este doar o chestiune de timp, în prezent cercetatorii lucrând deja la creerea bioreactoarelor necesare acestui proces.

Plasticul poate fi transformat în petrol

O altă descoperire care ar putea revoluţiona industria combustibililor a fost făcută de Akinori Ito, un japonez care a creat un dispozitiv capabil să  transforme  plasticul în petrol.

Folosind în locul flăcărilor un dispozitiv electric de reglare a temperaturii, maşinăria transformă un kilogram de resturi de plastic într-un litru de petrol consumând mai puţin de 1kWh de electricitate – fără ca niciun fel de emisii de dioxid de carbon să rezulte în urma acesui proces.

Invenţia  poate fi utilizată  atât la scară industrială, cât şi pentru uz casnic, maşinăria fiind produsă la dimensiuni diferite de către compania Blest, cea care deţine patentul invenţiei.

Biocombustibil din deşeurile de plastic

La doar 16 ani,  Azza Abdel Hamid Faiad, o elevă din Egipt a reuşit să transforme plasticul în materii prime de combustibili, identificând un catalizator denumit betonita de calciu care descompune deşeurile din plastic.

Atunci când resturile de plastic intră în acest proces de transformare, generează produse gazoase care sunt apoi convertite în etanol, pentru utilizarea ca şi biocombustibil. Procesul nu emite niciun fel de gaz toxic atâta timp cât implementarea sa respectă măsurile de siguranţă.

Azza Faiad (foto) a câştigat un premiu important pentru această invenţie în cadrul celei de-a 23-a ediţii a Concursului pentru Tinerii Oameni de Ştiinţăa organizată de Uniunea Europeană, urmând ca proiectul său să fie dezvoltat în Marea Britanie.

În India există o uzină unde se procesează zilnic 25 de tone de deşeuri de plastic care sunt transformate în 15.000 de litri de combustibil.

Procedeul tehnologic se bazează pe depolimerizarea plasticului într-un reactor special.  Depolimerizarea se realizeză în absenţa oxigenului, având nevoie de  prezenţa unui catalizator special şi a aditivilor. Plasticul topit este distilat şi separat în hidrocarburi, fiind  apoi filtrat. În urma acestui proces rezultă benzină, motorină  şi gaze. La rândul lor, gazele sunt purificate, comprimate şi stocate, fiind folosite în următorul proces de depolimerizare.

Vestea cea mai buna vine din partea Departamentul pentru Energie din SUA care a subliniat  că aceşti combustibili nu sunt cu nimic mai prejos decât cei folosiţi în mod tradiţional, ba dimpotrivă, datorită conţinutului scăzut de sulf, sunt chiar mai puţin poluanţi.

Ioana Vicol

Citește și
5 Comentarii
  1. Mihai Casin spune

    Inca o data, Romania o tara cu multe resurse, nefolosite.
    Excelenta solutie!

  2. Mariana Duca spune

    Foarte bine gandit.Eu am fost din totdeauna pentru reciclarea produselor rdefolosibile.

  3. andrada spune

    Excelent articol ! de ce nu se poate trimite pe facebook? ar citi mai multi si le-ar veni si idei …!

  4. donitz spune

    Eu separ deseurile de plastic hartie sticla etc de acasa si le duc la tomberoanele speciale.Stiu ca sunt putini romani care fac asta dar macar s-o facem cat mai multi pt a ne educa urmasii sa fie mai ecologisti.Din cate taxe de mediu se percep in RO,nu vad,indemnuri la TV,pt a recicla,pana la cel mai mic deseu.Vad zilnic retardati care vin cu plasticuri si le arunca la ghena ,cu toate ca tomberonul special este la 1 metru distanta.

  5. popescu spune

    Ar trebui sa ajute statul roman pe cei care vor sa-si faca o afacere in acest sens . Ajutorul sa fie dat ptr. o investitie de genul acesta de reciclare a deseurilor cu un timp de recuperare indelungat sau sa fie recuperabil in functie de viitoarele investitii pe care le face investitorul roman .

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.