Energia de toriu este viitorul sectorului energetic?

Toriul poate fi folosit în reactoarele de sodiu lichid pentru a produce electricitate. În cadrul acestui proces, toriul are capacitatea de a consuma deşeurile uzate de la centralele nucleare. India şi China au început deja să analizeze această tehnologie, pentru că, unii specialişti privesc acest element ca pe un producător de energie electrică mult mai stabil, decât soarele şi vântul, care au rezultante fluctuante, bazându-se pe condiţiile meteorologice.

Este energia produsă de toriu viitorul sectorului energetic? De ce nu analizează această opţiune şi alte ţări dezvoltate?

Experţii Redorbit.com spun că, în timp ce lumea se află la marginea unei crize energetice, căutarea pentru combustibili alternativi devine din ce în ce mai importantă. Se pare că, centralele de energie nucleară, în special reactoarele de fisiune, sunt cea mai bună soluţie imediată pentru acoperirea nevoilor noastre energetice.

Totuşi, reactoarele de fisiune sunt încă cu zeci de ani în urmă faţă de viabilitate, în timp ce soluţiile solare şi eoliene nu au eficienţa necesară pentru a putea înlocui nevoile de energie a ţărilor cu un consum ridicat, aşa cum este SUA, de exemplu.

Însă, uraniul, cel mai popular combustibil constituent pentru reactoarele de fisiune, este o resursă epuizabilă. Aşadar, în căutarea experţilor pentru următoarea evoluţie în proiectarea reactoarelor, se pare că este prudent să se analizeze şi alte posibilităţi de combustibil, care sunt mai abundente.

  • Ce este energia de toriu?

De mult timp s-a pus problema ca toriul să înlocuiască uraniul, ca şi principalul combustibil în fisiune. Toriul este mult mai abundent decât uraniul, şi poate fi folosit în izotopul său natural, 232Th.

Totuşi, toriul în sine nu conţine cantităţi mari de material fisionabil, de aceea, elementul trebuie să fie transformat în izotopul artificial de uraniu 233U, folosind material fisionabil suplimentar pentru a aprinde reacţia.

În general, fisiunea toriului ar continua într-un mod asemănător cu reacţiile de bază ale uraniului. Însă, există diferenţe în modul în care materialul este manipulat şi “aprins”, procese care necesită consideraţii unice.

  • Energia de toriu este viabilă?

Toriul a fost promovat ca şi combustibil nuclear deoarece, pe lângă faptul că este mai abundent decât alte elemente fisionabile, există şi mai puţine produse secundare radioactive, decât în cazul reactoarelor tipice de uraniu.

În plus, în timpul procesului de reacţie, 232U şi 233U sunt inevitabil intercalate şi nu pot fi separate chimic. Prin urmare, îmbogăţirea uraniului până la nivelul de armă nu este posibilă. Totuşi, 233U a fost testat în cel puţin un focos nuclear, deşi randamentul a fost în mod semnificativ mai mic.

Însă, în timp ce utilizarea toriului este o concluzie anticipată, există şi anumite obstacole. Una dintre probleme este aceea că unele modele de reactoare ar crea 233U, un deşeu nuclear de lungă durată. De asemenea, în timp ce reacţiile funcţionează foarte bine în testele din laborator, obţinerea unei utilizări maxime a combustibilului ar reprezenta o provocare în cazul celor mai multe reactoare care funcţionează în acest moment. De aceea, ar avea nevoie de modificări semnificative.

De asemenea, lanţuri de reacţii diferite care ar putea fi vizate ar avea probleme inerente. Adică, fie se realizează produse intermediare care pot corupe randamentul elementului 233U, fie au nevoie de o tehnologie de reciclare a uraniului, care nu este dovedită şi se află încă în faza incipientă.

  • Toriul reprezintă viitorul?

Poate. Există avantaje clare în ceea ce priveşte utilizarea sporită a toriului în modelele de reactoare nucleare, totuşi, tehnologia este nedovedită şi există şi anumite dezavantaje.

Adepţii energiei de toriu susţin reactoarele de sare topită, la fel ca acelea iniţiate în anii ’60. Pe hârtie, astfel de reactoare au toate beneficiile reacţiilor tradiţionale bazate pe toriu, cu niciunul dintre dezavantaje. Însă, tehnologia este slab dezvoltată şi particularităţile la scară mare sunt necunoscute, aşa că, aceste cereri sunt neverificate.

În acest context, firmele din SUA colaborează cu experţii din Rusia şi China pentru a explora posibilitatea utilizării toriului ca şi sursă principală de combustibil nuclear. Însă, un studiu din 2011 susţine că, în ciuda benficiilor potenţiale, reactoarele de toriu nu vor intra pe “piaţă” prea curând, din cauza nevoii de un capital de investiţii enorm.

Însă, utilizarea toriului în combustibili de oxid amestecat (MOX) este una din posibilităţi în acest moment. Ca şi o alternativă la uraniul îmbogăţit, plusul de toriul la amestecul de combustibil ar reduce deşeurile radioactive şi ar maximiza distrugerea plutoniului periculos.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.