iPhone-ul nu este produs în totalitate în China. E o mare greşeală de calcul!

Un mod de a păstra avantajul economic al unui stat este acela de a consolida şi îmbunătăţi statisticile guvernamentale. Fără informaţii corecte şi clare, multe decizii privind politica economică sunt realizate “pe întuneric”, fapt care poate fi considerat o crimă în Era Informatică în care trăim, relatează Qz.com.

Mai concret, există dovezi potrivit cărora multe cifre şi informaţii importante privind productivitatea şi tranzacţiile se calculează şi se înregistrează greşit, astfel că nu se oferă o imagine clară a competitivităţii.

Bunurile complexe, cum ar fi maşinile şi calculatoarele sunt alcătuite din mărfuri care provin din mai multe ţări, componente interne de la altele, şi, în cele din urmă asamblate într-un alt stat. Din păcate, statisticile nu au ţinut evidenţa acestui lucru.

Studii care au presupus analiza producţiei iPhone-ului au descoperit că producătorul, China, a importat componente în valoare de aproximativ 172 de dolari din Europa, Japonia, Coreea de Sud şi alte ţări, le-a asamblat, şi apoi a exportat în SUA o unitate completă la un preţ de aproximativ 180 de dolari. De aici, produsele finite au fost vândute mai departe la preţuri de retail.

Acest lucru înseamnă că “valoarea adăugată” chineză este în realitate de doar 8 dolari de muncă pe unitate. Însă, statisticile oficiale americane înregistrează în documente importul complet de 180 de dolari din China, şi aşa că imaginea de ansamblu a comerţului este denaturată de aceste date înregistrate greşit sau neînregistrate deloc.

Mai mult, unele ţări (în care se asamblează produsul finit) “numără de două ori” aceste componente importate şi produse finite exportate, fapt care face ca economiile să pară mult mai active decât sunt în realitate. În statisticile oficiale nu sunt surprinse şi nici înregistrate aceste subtilităţi importante ale forţei de muncă şi ale comerţului.

Profesorul de cercetare Andrew Reamer, de la Universitatea Washington, aseamănă sistemul de date cu “o cutie neagră mare, aşezată într-o umbră întunecată”. “În afară de câteva date care ne arată cum stăm din punct de vedere economic, cum ar fi informaţiile despre PIB şi rata şomajului, restul este opac. Pur şi simplu nu înţelegem cu ce altceva contribuie sistemul la politica economică, şi, dacă tot suntem sinceri, cum funcţionează.”

De exemplu, în SUA, cifrele sunt înregistrate în mare parte de trei agenţii: Biroul de Recensământ, Biroul de Analiză Economică şi Biroul de Statistică a Muncii. Împreună, americanii alocă 1,6 miliarde de dolari din bugetul Washingtonului de 3,7 trilioane de dolari, pentru studierea economiei SUA.

Reamer recomandă creşterea fondurilor oferite departamentului de contabilitatea a guvernelor  pentru ca specialiştii din această zonă să fie capabili să înregistreze mai bine activitatea economică a secolului 21.

Informaţiile corecte, bune, nu sunt importante doar pentru afaceri, dar şi pentru guverne, astfel încât aceste instituţii să poată crea politici publice eficiente, pentru a putea rămâne competitive.

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.