EUR
4,83 RON
(+0.06%)
USD
4,48 RON
(-0.52%)
GBP
5,49 RON
(+0.35%)
CHF
4,58 RON
(+0.15%)
BGN
2,47 RON
(+0.24%)
BYN
1,73 RON
(-1.52%)
CAD
3,17 RON
(-1.39%)
RSD
0,04 RON
(+0.08%)
AUD
2,69 RON
(-0.27%)
JPY
0,04 RON
(+0.6%)
CZK
0,17 RON
(+0.39%)
INR
0,06 RON
(-0.79%)

 

Cât ne costă obiceiul de a arunca produsele?

Gaia Vince explică pentru Bbc.co.uk modul în care apetitul nostru de consumator epuizează resursele planetei, şi ne spune de ce este momentul să ne comportăm într-un mod mai responsabil. Noi, oamenii suntem cea mai mare forţă de mişcare a rocilor şi a sedimentelor planetei. Extracţiile noastre globale sunt dăunătoare din punct de vedere ecologic şi diminuează unele resurse până în punctul în care ne aflăm în pericolul de a rămâne complet fără acestea.

 

Multe din aceste resurse ajung în procesul de fabricare a bunurilor, gadgeturilor şi maşinăriilor pe care le considerăm indispensabile în vieţile noastre de zi cu zi. Însă, chiar avem nevoie de atâtea lucruri sau suntem pur şi simplu dependenţi de ideea de nou?

Nu există nicio îndoială că nivelul consumului nostru de resurse a crescut în mod dramatic, în ultimii 60 de ani, iar o mare parte a lumii pare să fie prinsă în strânsoarea unei epidemii de cumpărături.

Însă, există un efort conştient care să determine această stare?

În ţări precum India sau Etiopia, nu ai probleme să găseşti pe cineva care să îţi rezolve o problemă, să îţi repare un lucru care s-a stricat sau să descopere o modalitate ingenioasă de a accepta problema şi de a folosi produsul în condiţia în care se află. Totuşi, în ţările bogate, astfel de obiecte sunt aruncate şi înlocuite cu altele noi, fără a sta pe gânduri. Dar, lumea în curs de dezvoltare este încă plină de reparatori, restauratori şi utilizatori inspiraţi ai deşeurilor altora.

Însă, există şi acele lucruri care nu pot fi reparate. Ca de exemplu un aparat foto, care la fel ca majoritatea produselor electronice, nu a fost proiectat pentru a fi uşor de reparat. În urmă cu 30 de ani puteai să găseşti un service şi piese de rezervă pentru toate modelele, precum şi o industrie înfloritoare a reparaţiilor. Dar, lucrurile s-au schimbat. Modelele de aparate de fotografiat au devenit din ce în ce mai numeroase şi complicate, iar producătorii nu mai furnizează clienţilor şi manuale de reparaţii.

Din momentul în care piaţa dispozitivelor mobile a ajuns la saturaţie în Europa şi SUA, în urmă cu un deceniu, oamenii au ales să nu mai aştepte ca dispozitivele lor să se strice. Aproape toate telefoanele noi cumpărate sunt “variante actualizate” ale dispozitivelor vechi, care înlocuiesc telefoanele funcţionale din motive simple privind moda sau pentru plusurile tehnologice, pe care mulţi dintre noi le folosim foarte rar. Acestea ar putea fi obţinute prin actualizarea software-ului la dispozitivele deja existente.

Într-adevăr, majoritatea companiilor telefonice concurează prin actualizarea automată a telefoanelor consumatorilor în fiecare an. Iar aceste telefoane inteligente folosesc resursele exploatate din unele dintre cele mai sensibile zone ale lumii.

Create pentru a eşua

Ideea că ceva care funcţionează bine ar trebui înlocuit este acum atât de adânc înrădăcinată în cultura noastră, încât foarte puţini oameni pun la îndoială acest lucru. Însă, este un concept destul de recent, creat de o revoluţie în industria publicitară şi a producţiei, care a prosperat odată cu diferitele schimbări care au avut loc în secolul 20, inclusiv mişcarea masivă a populaţiei către oraşe, dezvoltarea producţiei în masă, globalizarea, îmbunătăţirea transportului, comerţul internaţional şi mass-media cu o largă difuzare .

Cel mai vechi exemplu în care producătorii conving oamenii să înlocuiască frecvent un produs, ar putea fi aşa numita “conspiraţie a becului”, în care un grup de companii au organizat Cartelul Phoebus pentru a împiedica firmele să vândă becuri care să aibă o durată de viaţă mai mare de 1000 de ore (majoritatea ajung la 750 de ore), chiar dacă existau şi becuri care să ţină 100.000 de ore.  Gruparea a spus că intenţia sa a fost să dezvolte standarde internaţionale, dar obiectivul clar a fost acela că gospodăriile trebuiau să îşi înlocuiască becurile cu regularitate, furnizând o piaţă de consum mult mai mare.

Această modalitate de creştere a vânzarilor prin proiectarea unor bunuri care să se strice în mod deliberat, care nu pot fi reparate sau care au o durată de viaţă impusă, este cunoscută sub numele de  uzură morală planificată.

Calculatorul spune nu

Mulţi oameni se întreabă dacă produsele electronice sunt proiectate pentru a eşua, de la televizoare, care au condensatoare sensibile la căldură aşezate în mod deliberat în placa de bază lângă un radiator conectat la tranzistori, la maşini de spălat cu rulmenţi montaţi în tobele inaccesibile, pentru a fi greu de înlocuit.

În ceea ce priveşte calculatoarele, unele dintre ele sunt greu de actualizat. Noile versiuni de programe nu sunt compatibile, astfel că fişierele nu vor merge pe modelele mai vechi. Spre exemplu, avem cazul noului MacBook Pro de la Apple, la care memoria RAM este lipită de placa de bază, ceea ce transformă actualizarea într-un procedeu greoi şi costisitor. Ca şi rezultat al acestui “artificiu”, utilizatorii trebuie să cumpere un calculator nou la fiecare câţiva ani.

Un alt truc este acela de a face părţile componente şi accesoriile incompatibile între mărci diferite, şi chiar între modelele aceluiaşi brand.

Însă, unii consumatori au început să riposteze, sfătuind oamenii referitor la modul în care să găsească sau să elimine piesa care se strică după o anumită perioadă sau cum să mărească durata de viaţă a software-ului. Dar acest proces este provocator din punct de vedere tehnic şi consumator de timp, iar majoritatea oamenilor nu sunt conştienţi de motivul pentru care dispozitivul lor nu mai funcţionează.

Forţele pieţei

În acest moment, producătorii nu sunt obligaţi să îşi îmbunătăţească produsele, iar  lucrurile pot deveni din ce în ce mai grave. Pe măsură ce gadgeturile frumoase şi din ce în ce mai subţiri ale companiei Apple câştigă o cotă de piaţă şi mai mare, tot mai mulţi producători adoptă această tendinţă. Motorola şi Nokia, ambele mărci cunoscute pentru telefoanele lor durabile cu baterii uşor de înlocuit şi cu o durată de viaţă lungă, au scos pe piaţă telefoane cu baterii lipite.

Însă, unele companii au înfruntat această tendinţă. HP şi Dell furnizează manuale de reparaţii şi produc calculatoare care sunt uşor de îmbunătăţit şi actualizat şi care pot fi reparate.

Iar alte companii se alătură mişcării orientate înspre o economie circulară, în care creşterea economică este decuplată de utilizarea resurselor finite.

În loc de ruta lineară de producţie: exploatarea materialelor, fabricarea bunurilor, vânzarea lor şi aruncarea produselor, o economie circulară se bazează pe crearea de produse care sunt mai uşor de demontat, astfel încât resursele să poată fi recuperate şi utilizate pentru a crea produse noi, menţinându-le în circulaţie.

Ellen MacArthur este o susţinătoare puternică a conceptului şi, în urma unui raport, a descoperit că beneficiile acestui concept doar pentru economia Europei ar putea ajunge la valoarea de 630 de miliarde de dolari, bazându-se pe mişcarea în ciclu a doar 15% dintre materiale în 48% din producţie şi pe un singur proces de reciclare.

Pe măsură ce resursele se diminuează, acest lucru ar putea forţa piaţa să îşi modifice modul de funcţionare recent. În timpul secolului 20 a existat o scădere constantă în ceea ce priveşte preţul produselor de bază, însă acesta a început să crească încă din anul 2000.

Ne îndreptăm înspre o economie cu resurse limitate, ceea ce înseamnă că producătorii vor fi nevoiţi să îşi modifice strategia modelului de afaceri înspre un nou ciclu de producţie şi reparaţii, din moment ce costul metalelor de pământuri rare şi a altor resurse reduc profitul. Poate, atunci, uzura morală planificată va ajunge la propria dată de expirare.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata