Curtea Constituţională – între demiterea lui Băsescu şi sesizările partidelor

Activitatea Curţii Constituţionale a României (CCR) a fost marcată, în anul 2012, de avizarea cererii de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu şi de validarea rezultatelor referendumului organizat pentru demiterea acestuia, precum şi de numeroase sesizări formulate de principalele partide parlamentare care s-au aflat fie la putere, fie în opoziţie.

Timp de aproape două luni, Curtea a avut de analizat mai multe contestaţii legate de procedura de suspendare a şefului statului şi de organizarea consultării populare pentru demiterea lui Traian Băsescu, judecătorii denunţând în acea perioadă presiuni asupra CCR.

De asemenea, lupta dintre opoziţie şi putere pe unele acte normative sau modificări legislative în domenii sensibile, precum şi anumite conflicte de natură constituţională între autorităţile statului au ajuns să fie tranşate de Curtea Constituţională.

În vara lui 2012, Curtea a atras atenţia că atacurile asupra CCR sunt incompatibile cu exerciţiul democratic, iar ameninţările cu revocarea şi presiunile politice pot ”împieta” în mod grav asupra activităţii acesteia. Pe 3 iulie, CCR a sesizat Comisia de la Veneţia, Conferinţa Curţilor Constituţionale din Europa, precum şi alte instituţii europene. De asemenea, Curtea a cerut Parlamentului şi preşedintelui ţării să ia poziţie faţă de măsurile ce se preconizează în ceea ce priveşte CCR.

***
Procedura privind suspendarea preşedintelui Traian Băsescu a ajuns la CCR în data de 6 iulie, pentru a emite avizul consultativ. Curtea a constatat cu acel prilej că în unele cazuri şeful statului şi-a depăşit atribuţiile sau nu şi-a exercitat cu maximă eficienţă funcţia, iar în altele nu a încălcat prevederile constituţionale.

În aceeaşi zi, Curtea anunţa că judecătorul Aspazia Cojocaru a fost ameninţată înainte de începerea dezbaterilor privind avizul de suspendare din funcţie a lui Traian Băsescu, cu privire la votul pe care urma să îl dea, în acest sens fiind constituit dosar penal.

Pe 9 iulie, Curtea a constatat că procedura de suspendare a preşedintelui Băsescu a fost respectată şi că se justifică interimatul lui Crin Antonescu în funcţia de şef al statului. De asemenea, judecătorii au respins ca inadmisibilă cererea lui Traian Băsescu de soluţionare a conflictului dintre Parlament şi preşedinte. Judecătorii CCR au motivat că doar Parlamentul poate hotărî suspendarea preşedintelui, iar odată declanşată procedura aceasta nu poate fi oprită indiferent de avizul pozitiv sau negativ al Curţii care are caracter strict consultativ.

O zi mai târziu, Curtea a decis că legea de modificare a referendumului este constituţională dacă se asigură participarea a cel puţin jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. Curtea motiva că acest prag reprezintă o condiţie esenţială pentru a se exprima în mod real şi efectiv voinţa cetăţenilor.

Pe 24 iulie, Curtea a constatat că prelungirea programului de votare la referendum, de la ora 7,00 la ora 23,00, este constituţională, respingând în acest sens sesizarea PDL. CCR a respins şi sesizarea democrat-liberalilor privind dispoziţiile din hotărârea Parlamentului referitoare la faptul că Legislativul va lua act de hotărârea CCR în situaţia în care va stabili că nu au fost îndeplinite condiţiile de valabilitate a referendumului şi va decide asupra procedurii de urmat. Judecătorii au explicat că rezultatele referendumului sunt confirmate de Curte, iar hotărârea pronunţată în acest sens este actul care constată şi confirmă finalizarea procedurii de demitere a preşedintelui României şi că nicio autoritate publică nu poate dispune în mod contrar celor reţinute de CCR.

Referendumul privind demiterea preşedintelui ţării a avut loc pe 29 iulie. În data de 1 august, CCR, care începea dezbaterile pe marginea rezultatelor scrutinului, a fost nevoită să le amâne pentru a două zi, solicitând informaţii de la Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Institutul Naţional de Statistică, necesare soluţionării contestaţiilor. A doua zi însă, ca urmare a datelor contradictorii transmise de autorităţile publice implicate privind numărul alegătorilor, Curtea a solicitat Guvernului ca până la 31 august să transmită listele electorale permanente actualizate în baza cărora s-a desfăşurat referendumul şi a stabilit că se va pronunţa pe validarea rezultatelor în data de 12 septembrie. Totodată, Curtea respingea ca neîntemeiate toate contestaţiile referitoare la desfăşurarea consultării populare. La finalul şedinţei CCR, judecătoarea Aspazia Cojocaru susţinea că, în opinia sa, referendumul trebuia anulat pentru că totul s-a bazat pe ”date false”.

Ulterior, în 6 august, Curtea a retrimis Guvernului o adresă în care preciza că i-a solicitat listele electorale permanente actualizate în baza cărora s-a organizat scrutinul din 29 iulie. Trei dintre judecătorii Curţii – Tudorel Toader, Ion Predescu şi Acsinte Gaspar -, prin mai multe declaraţii în mass-media, au acuzat că transmiterea unei erate la Monitorului Oficial şi a adresei Executivului s-a făcut fără consultarea lor şi au cerut întrunirea plenului Curţii de urgenţă pentru a lămuri situaţia. Pe 14 august, Curtea a apreciat că judecătorul-raportor, cel care a întocmit erata, a procedat cu acordul majorităţii judecătorilor, deoarece în hotărârea din 2 august s-a omis a se preciza temeiul legal în baza căruia urma să fie stabilit numărul total al alegătorilor care trebuiau să îşi exprime opţiunea la referendum. Tot atunci, plenul Curţii a preschimbat termenul de dezbateri acordat pentru examinarea respectării procedurii de organizare a scrutinului şi confirmarea rezultatelor acestuia, de la 31 august la 21 august, la cererea lui Traian Băsescu, pentru „a evita prelungirea situaţiei de instabilitate politică” ce s-ar fi „răsfrânt direct asupra economiei naţionale”.

În data de 21 august, CCR a constatat că la referendumul din 29 iulie nu au participat cel puţin jumătate plus unu din persoanele înscrise în listele electorale pentru ca scrutinul popular să fie valabil, iar Băsescu şi-a reluat în acest fel exercitarea atribuţiilor de preşedinte al României. De asemenea, CCR a constatat că procedura pentru organizarea şi desfăşurarea consultării populare a fost respectată şi a confirmat rezultatele comunicate de Biroul Electoral Central. Trei dintre judecători – Ion Predescu, Acsinte Gaspar şi Tudorel Toader – au apreciat, în opinia separată, că referendumul trebuia validat deoarece cifra luată în considerare la adoptarea hotărârii nu reflecta structura şi dimensiunea corpului electoral actual.

***
O primă decizie importantă a CCR în 2012 a fost cea din 25 ianuarie, referitoare la neconstituţionalitatea comasării alegerilor parlamentare cu cele locale, Curtea admiţând în acest fel sesizarea USL. Potrivit Curţii, comasarea ar fi generat dificultăţi în exercitarea dreptului de vot datorită procedurii greoaie şi încălca dreptul de a fi ales deoarece o persoană nu poate candida în acelaşi timp pentru un mandat de primar şi de parlamentar. Curtea nu a fost de acord nici cu prelungirea mandatelor aleşilor locali cu şase luni şi modul de delimitare a colegiilor uninominale şi a atras atenţia că se impune o reconsiderare în ansamblu a Legii electorale din perspectiva alegerilor parlamentare din 2012 şi întocmirea unui Cod electoral.

Tot în prima parte a anului, Curtea s-a pronunţat în legătură cu reţinerea contribuţiei de asigurări de sănătate de 5,5% din pensii. Curtea a constatat că dispoziţiile art. 259 alin. (2) din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii sunt constituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că procentul de 5,5% se aplică numai asupra veniturilor din pensii care depăşesc 740 de lei.

Pe masa judecătorilor constituţionali în acest an a ajuns şi sesizarea Avocatului Poporului care a atacat dispoziţiile din ordonanţa 15/2012 referitoare la restituirea sumelor acordate primăriilor de fostul Cabinet Ungureanu. Curtea a decis, în 24 mai, că acestea sunt constituţionale în măsura în care se aplică numai sumelor neutilizate de unităţile administrativ-teritoriale care nu au înregistrat arierate şi nu au avut în derulare cofinanţări de proiecte cu finanţare externă nerambursabilă până la data intrării în vigoare a prezentului act normativ.

În 27 iunie, CCR a decis ca preşedintele României să fie cel care participă la reuniunile Consiliului European, după ce a constatat existenţa unui conflict juridic între Executiv şi şeful statului generat de acţiunea Guvernului şi a primului-ministru de a-l exclude pe Traian Băsescu din delegaţia care urma să participe în acele zile la reuniunea de la Bruxelles. Curtea a statuat că această atribuţie poate fi delegată de preşedintele României, în mod expres, primului-ministru.

La aceeaşi dată, Legea votului uninominal a fost declarată neconstituţională, fiind admisă o contestaţie a PDL. Judecătorii au apreciat că se consacră o soluţie legislativă contrară voinţei poporului, exprimată la referendumul din 2009, şi avertiza că se poate determina o creştere a numărului de parlamentari. Un alt argument a fost că se încalcă principiul securităţii juridice, întrucât se modifică legislaţia în anul cu alegeri, cu consecinţe negative asupra bunei desfăşurări a procesului electoral şi a exercitării dreptului la vot. Curtea a subliniat necesitatea reexaminării întregii legislaţii electorale, deoarece rezultatele alegerilor din 2008 au arătat că mecanismul utilizat pentru atribuirea mandatelor a avut drept consecinţă desemnarea unor parlamentari pe baza unor calcule, fără ca aceasta să rezulte din alegeri.

La data de 9 iulie, sesizarea PDL privind Legea de organizare şi funcţionare a CCR a fost admisă, astfel că hotărârile Parlamentului nu au putut fi excluse de la controlul de constituţionalitate. Curtea a susţinut că eliminarea acestei atribuţii nu face decât să ştirbească autoritatea CCR şi ”să înfrângă principiile statului de drept, conducând la dificultăţi deloc imprevizibile în realizarea unei politici de stat adecvate consolidării şi dezvoltării unui stat democratic”.

Tot atunci, sesizările PDL privind revocarea lui Vasile Blaga din funcţia de preşedinte al Senatului şi cea privind revocarea Robertei Anastase de la conducerea Camerei Deputaţilor au fost respinse ca inadmisibile. Motivul: aceste hotărâri nu privesc probleme de drept, reprezentând acte juridice cu caracter individual. „Curtea nu se poate transforma într-un arbitru al conflictelor politice din Parlament, nu poate cenzura opţiunile politice majoritare ale parlamentarilor cu privire la alegerea preşedintelui unei Camere, a conducerii sau a membrilor Biroului Permanent al fiecărei Camere sau ai altor organe de lucru şi nici nu are rolul unei instanţe de apel pentru soluţionarea unor diferende sau neînţelegeri între persoane ce au calitatea de parlamentari”, preciza CCR la acea vreme. O zi mai târziu, şi sesizarea în legătură cu revocarea lui Gheorghe Iancu din funcţia de Avocat al Poporului a fost respinsă ca inadmisibilă de judecătorii CCR.

În data de 19 septembrie, Curtea a decis că legea care aprobă ordonanţa de urgenţă referitoare la restrângerea competenţelor CCR este neconstituţională, după ce a admis sesizarea PDL. Instanţa constituţională a subliniat că nicio modificare a atribuţiilor sale nu poate fi făcută dacă are ca efect suprimarea, în orice condiţii şi cu încălcarea unor norme fundamentale, a uneia dintre competenţe, arătând că, deşi controlul hotărârilor Parlamentului a fost acordat prin legea sa organică, a dobândit valenţă constituţională, de natură să asigure eficient separaţia şi echilibrul puterilor într-un stat democratic.

O săptămână mai târziu, Curtea a admis, în parte, şi sesizarea PDL referitoare la Legea privind cooperarea între Parlament şi Guvern în domeniul afacerilor europene, care stabileşte condiţiile de numire a conducătorului delegaţiei care reprezintă România la reuniunile Consiliului European. CCR a motivat că rolul Guvernului în politica externă este unul mai degrabă tehnic, de execuţie, aşadar, unul derivat, şi nu originar, cum este cel al preşedintelui României, care în planul politicii externe conduce şi angajează statul, concepţie legitimată de caracterul reprezentativ al funcţiei, fiind ales de cetăţeni. Patru judecători ai Curţii – Valentin Zoltan Puskas, Acsinte Gaspar, Ion Predescu şi Tudorel Toader – au acuzat, într-o opinie separată, că astfel de decizii reprezintă paşi semnificativi realizaţi în transformarea unei republici semiprezidenţiale într-una prezidenţială.

Ultima decizie importantă a Curţii din 2012 a fost cea de la data de 21 noiembrie privind conflictul dintre Legislativ şi autoritatea judecătorească, declanşat prin refuzul Senatului de a lua act de încetarea de drept a calităţii de senator a lui Mircea Diaconu prin rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii ÎCCJ prin care s-a constatat starea de incompatibilitate a acestuia. CCR a opinat că Senatul şi-a ‘arogat’ competenţe care aparţin puterii judecătoreşti. „Legitimarea unui astfel de act ar avea ca efect acceptarea ideii că, în România, există persoane/ instituţii/ autorităţi cărora nu le sunt opozabile hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţele prevăzute de Constituţie şi de lege, deci care sunt mai presus de lege”, susţineau judecătorii CCR.

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.