Ce se află în spatele miracolului economic din Polonia?

În ultimul deceniu, economia Poloniei s-a extins în mod constant cu cel mai rapid şi mai dinamic ritm din Europa. A fost singura ţară care a evitat recesiunea economică în timpul prăbuşirii din 2008 şi criza financiară care a urmat. O mare parte din laude merg direct către factorii de decizie politică din Polonia, şi este foarte important să analizăm ce decizii s-au luat, pentru a vedea ce se poate învăţa din acest exemplu de succes, prezintă Qz.com.

În primul rând, am auzit vorbindu-se despre Leszek Balcerowicz, un fost bancher central polonez şi politician economic care a ajutat la scoaterea ţării din starea generală de rău post-sovietică. Acesta a fost împotriva politicii monetare lejere a SUA şi eforturilor Băncii Centrale Europene de a salva ţările europene care aveau necazuri financiare:

“În primul rând, politica în stilul lui Bernanke a presupus stimulente slabe pentru politicieni, pentru ca aceştia să urmărească adoptarea unor reforme structurale, inclusiv reforme fiscale. Aceştia pot să menţină deficite mari la cele mai mici rate circulante. O altă consecinţă subapreciată a banilor obţinuţi uşor este relaxarea presiunii asupra economiei private de a face restructurări. Cu dobânzile mici, companiile mari pot pur şi simplu să îşi refinanţeze împrumuturile. Băncile sunt fericite. Ajustările sunt întârziate, pieţele distorsionate.”

Acesta este cu siguranţă un argument interesant, dar pur şi simplu nu crează situaţia din Polonia în timpul crizei. Acest lucru s-ar putea datora faptului că Polonia a făcut de fapt exact ceea ce Balcerwoicz a considerat a fi o idee proastă: a devalorizat rapid moneda naţională şi a lansat un program de stimulare fiscală.

Acesta a fost rezultatul faptului că Polonia îşi controlează propria monedă naţională şi nu s-a raportat niciodată la euro.

Aşa cum explică publicaţia Economist, Polonia a fost expusă la aceleaşi fluxuri de capital intra-european care au copleşit Grecia şi alte state periferice. Totuşi, această datorie a fost denominată în zloţi şi nu în euro, astfel că graba de a scoate bani din ţară în timpul crizei a rezultat în deprecierea monedei Poloniei faţă de cea a vecinilor săi, creând un efect masiv de stimulare. Între timp, Grecia privea cum ies banii din ţară, în timp ce moneda sa, euro, a rămas necompetitivă.

În acelaşi timp, guvernele au lansat Iniţiativa Viena, un program pentru susţinerea împrumutului de la “vest la est” în Europa. În schimb, guvernul Poloniei a permis deficitului bugetar să crească de la mai puţin de 2% din PIB până la 8% în timpul crizei. Aceasta este o măsură de politică economică standard anticiclică şi, contrar afirmaţiilor lui Balcerowicz, respingerea austerităţii din partea Guvernului nu a împiedicat încă ţara să pornească pe drumul consolidării fiscale, dar a cruţat naţiunea poloneză de costurile umane şi economice ale unei performanţe slabe prelungite.

  • Ce putem prelua din experienţa poloneză?

Un lucru este acela că, în mod ironic, avertizările lui Balcerowicz împotriva ideologiei se aplică “peste bord”. Cel mai probabil, politica sa monetară implementată între 2002 şi 2007, când a fost bancher central (şi standardele stricte de împrumut ale băncilor poloneze) a ajutat Polonia să evite bulele, în timp ce ţara era inundată de credite străine, din 2004 şi până în 2008. Însă, ar fi fost problematic dacă această politică monetară era adoptată în timpul crizei.

Al doilea lucru ar fi faptul că structurile pot fi la fel de importante ca şi luarea deciziilor: instituţiile, la crearea cărora Balcerowicz a ajutat ca şi un reformator de liberalizare în anii ’90, în special o monedă liberă, au reprezentat elementele cheie la această performanţă robustă a Poloniei din timpul crizei financiare.

Şi în final, ar mai fi ideea că austeritatea nu crează neapărat cel mai bun mediu pentru reforma structurală: este uşor de criticat Grecia, aşa cum face Balcerowicz, pentru că a fost prea lentă în adoptarea schimbărilor pe piaţa muncii şi a contractelor sociale, dar acest tip de schimbări necesită, de cele mai multe ori, o politică monetară serviabilă pentru a diminua costurile politice şi economice ale acestora.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.