5 mituri despre zahăr

0 12

În 2009, o prelegere de o oră şi jumătate despre zahăr şi obezitate, pe care am prezentat-o cu ocazia unei convenţii, a fost postată pe YouTube, povesteşte doctorul Robert H. Lustig pentru Times.com.

Având în vedere conţinutul său ştiinţific eram sigur că nici măcar familia mea nu îmi va urmări discursul. Cu trei milioane de vizualizări, clipul video a devenit extrem de popular, prezentând efectele toxice ale zahărului asupra organismului. Cred în continuare că o anumită formă a zahărului, fructoza, este toxică în doze mari. Totuşi există în continuare confuzie în ceea ce priveşte “personajul negru” al alimentaţiei.

Iată cinci mituri despre zahăr şi câteva informaţii importante referitoare la modul în care organismul nostru procesează diferitele forme ale acestui aliment.

Mitul 1: Toţi carbohidraţii au aceleaşi calorii

Pe jumătate adevărat. Există trei molecule care alcătuiesc toate tipurile diferite de carbohidraţi: glucoza, galactoza şi fructoza. Toate cele trei molecule au aceeaşi densitate calorică de 4,1 kilocalorii pe gram, şi din acest motiv mulţi oameni spun că “o calorie este o calorie”.

Glucoza este molecula care se găseşte în amidon. Este energia vieţii. Toate celulele din toate organismele de pe planetă ard glucoza pentru a o transforma în energie.

Galactoza (molecula găsită exclusiv în zahărul din lapte) este transformată rapid de ficat în glucoză. Fructoza (molecula care face zahărul să fie dulce) este de asemenea metabolizată de ficat, însă orice exces este transformat în grăsime hepatică. Excesul de alcool sau expunerea la fructoză provoacă boli hepatice, care determină apariţia procesului patologic de rezistenţă la insulină şi cauzează aceleaşi boli cronice, şi anume obezitate, boli cardiace şi diabet.

Mitul 2: În organism, fructoza este transformată în glucoză

Poate. Dacă eşti epuizat de energie, fructoza poate fi transformată în glicogen (amidon hepatic), ca un depozit pentru energia gata pregătită, care poate fi preluată din ficatul tău în cazul în care organismul are nevoie de glucoză pe viitor (pentru a face şi mai multe exerciţii fizice sau dacă îţi este foame).

Însă, majoritatea dintre noi nu suntem epuizaţi de energie, astfel că fructoza este transformată în grăsime hepatică, determinând apariţia rezistenţei la insulină. Acesta este unul din motivele pentru care exerciţiile fizice pot fi un antidot la excesul de fructoză.

Mitul 3: Oamenii îşi pot limita consumul de zahăr fără a întâmpina vreo dificultate

De fapt, zahărul este o substanţă provocatoare de dependenţă. În studiile pe animale, fructoza a provocat cele patru criterii de dependenţă: exces, retragere, poftă şi sensibilizare faţă de alte substanţe dependente (ceea ce înseamnă că după o expunere cronică la zahăr, este mult mai uşor să devii dependent de un alt drog).

La oameni, fructoza activează centrul de recompensare din creier, numit nucleul accumben, însă, după o expunere repetată, centrul de recompensare reacţionează din ce în ce mai puţin, astfel că ai nevoie de tot mai mult pentru a obţine acelaşi efect. Fructoza are efecte asemănătoare asupra centrului de recompensare cu cele produse de alcool. Şi, la fel ca şi alcoolul, fructoza poate duce la un “cerc vicios” de consum şi boli.

Mitul 4: Siropul de porumb cu un conţinut ridicat de fructoză este mai dăunător decât zahărul de masă

Studiile care compară siropul de porumb şi zahărul de masă (sucroza) arată că aceste două alimente sunt asemănătoare din punct de vedere ale efectelor metabolice, ambele fiind la fel de dăunătoare. Siropul este 55% fructoză, iar sucroza este 50% fructoză. Totuşi, un studiu recent sugerează că anumite băuturi comerciale îndulcite cu zahăr ar putea conţine în proporţie de 65% fructoză, ceea ce ar putea să le facă şi mai dăunătoare.

Mitul 5: Fructoza este naturală (se găseşte în fructe), astfel că nu poate fi otrăvitoare

Doar pentru că o substanţă este naturală şi sigură atunci când este consumată în cantităţi mici, nu înseamnă că nu este periculoasă în cantităţi mari (luaţi spre exemplu vitamina D, fierul, fluorul). Totuşi, fiecare din aceste substanţe se află pe o listă “neagră” a agenţiilor de reglementare, însă nu au potenţial de dependenţă.

În schimb, fructoza are potenţial de creare de dependenţă. O cantitate mică de fructoză este în regulă, însă o cantitate mai mare nu. Iar fructoza care se produce în mod natural în fructe vine cu un conţinut mare de fibre, care limitează absorbţia sa. Zahărul rafinat nu are fibre, îl absorbi pe tot, imediat, şi astfel se produc daunele. Bineînţeles, băuturile din comerţ reprezintă cel mai rapid mod de a-ţi suprasolicita ficatul, însă acestea reprezintă doar o treime din totalul de zahăr consumat.

Un singur lucru asupra căruia putem fi cu toţii de acord este acela că, în zilele noastre, consumul de zahăr a atins un nivel enorm, de la patru linguriţe pe zi în 1990 la 22 de linguriţe pe zi în 2012.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata