Glonţul fiscal a şuierat pe la urechea SUA

0

– După alegerile prezidenţiale din 6 noiembrie 2012 presa americană nu a vorbit decât de un singur lucru: “fiscal cliff”. Tradus prin expresia “zid fiscal”, termenul ilustrează un fenomen financiar care ar putea îngenunchia economia americană. În ceasul al 13-lea Congresul încearcă să salveze situaţia, dar actualul compromis este doar o soluţie de moment.

Dănuţ Dudu

 

Congresul american a încercat să salveze America

Senatul american, dominat de către democraţi, a adoptat pe 1 ianuarie acordul încheiat cu Casa Alba necesar evitării “zidului bugetar”, care riscă să arunce economia americană în recesiune.

Vicepreşedintele Joe Biden şi liderul republican din Senat, McConnell, au reuşit la finalul unor dure negocieri să ajungă la un compromis care determină creşterea impozitelor americanilor celor mai bogaţi şi amână cu două luni tăierea cheltuielilor guvernamentale.

Acordul trebuia însă aprobat de Camera Reprezentanţilor, unde republicanii sunt majoritari, şi abia ulterior promulgat de preşedintele Barack Obama.

Decizia Camerei din după-amiaza zilei de 1 ianuarie, în cadrul căreia s-a ratificat legea votată de Senat, înseamnă evitarea la limită a consecinţelor “zidului bugetar”, un cocktail de creşteri de impozite care anulează “cadourile” fiscale (moştenite din perioada guvernării lui George W. Bush) şi declanşarea tăierilor drastice de cheltuieli bugetare (aşa cum au rezultat acestea din negocierile din 2011 din Congresul american).

În urma negocierilor, se prevede o creştere a ratei de impozitare pentru familiile cu venituri superioare de 450.000$/an şi extinderea perioadei de şomaj. (Reamintim că Barack Obama şi-a apărat în timpul campaniei electorale punctul de vedere referitor la o creştere a impozitelor pentru familiile cu venituri mai mari de 250.000 $/an, dar a trebuit, în final, să cedeze).

Acceptarea acestor taxe de către republicani, în Cameră, a fost un proces dificil, deoarece aceştia au respins, înainte de anul nou, o propunere de impozitare a veniturilor mai mari de 1 milion $. Aceasta în ciuda faptului că economiştii atrăgeau atenţia asupra unei posibile reintrări în recesiune a celei mai mari economii din lume dacă acordul nu va fi adoptat, iar impozitele vor creşte, în medie, cu 2.000$/an pentru fiecare gospodărie.

Acordul amână cu 2 luni tăierile bugetare automate, ce ar fi trebuit să intre în vigoare pe 2 ianuarie, pentru a da administraţiei Obama timpul necesar pentru a elabora un plan de reducere a cheltuielilor bugetare.

Indiferent de rezultatul negocierilor din Camera Reprezentanţilor, confruntarea dintre cele două tabere politice va continua în următoarele zile, având în centrul discuţiilor creşterea plafonului legal de îndatorare al SUA. Cele două probleme distincte – “zidul bugetar” şi ridicarea plafonului de îndatorare se vor suprapune şi vor putea da naştere unui nou “zid bugetar” cu mult mai complicat decât actualul.

Ridicarea plafonului de îndatorare este o prerogativă a Congresului şi a fost obţinut în 2011, pe fondul unei crize politice acute între Casa Alba şi republicani. Episodul a determinat retrogradarea ratingului SUA de către agenţia de rating Standard and Poor’s.

În aşteptarea noii decizii a Congresului referitoare la plafonul de îndatorare, administraţia Obama a anunţat deja “măsuri excepţionale” pentru a oferit ţării câteva luni de supravieţuire şi evitarea intrării SUA în incapacitate de plată. 

 

Consecinţele “zidului bugetar”

Măsurile fiscale, ce au fost deocamdată evitate, sunt estimate la 600 miliarde $ (450 miliarde euro), fiind considerate o ameninţare pentru activitatea economică atât de gravă încât aceasta putea recădea în recesiune. Să vedem, în continuare, care sunt principalele probleme incluse în “zidul bugetar”.

–          Măsuri fiscale

  • Măsurile de relaxare fiscală puse în aplicare “provizoriu” în 2001, sub preşedenţia lui George W. Bush, ar fi trebuit să expire la 31 decembrie (conform înţelegerii dintre Barack Obama şi Congresul american, care a acceptat, acum doi ani, prelungirea acestora). Expirarea perioadei de graţie implică creşterea impozitelor pe venit de la actualele valori de 10 %, 15 %, 25 %, 28 %, 33 % şi 35 % la 15 %, 28 %, 31 %, 36 % şi 39,6 %. În ceea ce priveşte, veniturile din piaţa de capital şi dividende, şi acestea vor cunoaşte o creştere afectând însă masa contribuabililor cei mai bogaţi. Dacă nu se va ajunge la nici un acord, impozitele pentru acţiunile deţinute pe termen lung vor creşte, pentru veniturile ce depăşesc 200.000 $, de la 15% la 20%, iar pentru cele inferioare acestea vor creşte de la 0 la 10%.

–          AMT (alternativa taxei minimale)

  • Acest dispozitiv permite fixarea unei valori de impozitare pe venit împiedicând astfel contribuabilii bogaţi să scape de impozite folosind lacune legislative. AMT a expirat la finele lui 2011 dar efectele acesteia se vor resimţi anul acesta odată cu depunerea declaraţiilor pe venitul aferent anului 2012. Conform Fiscului american, măsura va afecta aproximativ 100 milioane de contribuabili.

–          Cotizaţiile sociale

  • Scăderea cotizaţiilor salariale de la 6,2% la 4,2% a fost prelungită în 2012, în speranţa susţinerii creşterii economice. Această facilitate a expirat pe 31 decembrie şi implică o creştere cu 2% a contribuţiilor sociale, ceea ce va influenţa plăţile din ianuarie.

–          Drepturile succesorale

  • Acestea sunt la valoarea de 35%, dacă sumele sunt mai mari de 5 milioane $, iar odată cu intrarea în funcţiune a prevederilor „zidului bugetar”, acestea vor creşte la 55% pentru pentru sume ce depăşesc 1 milion $.

–          Măsuri bugetare

  • Scăderea automată a cheltuielilor publice
    • În ciuda unui acord de reducere a deficitului, tăierea automată a 1.200 miliarde$ din cheltuielile federale a intrat în vigoare la 1 ianuarie. În consecinţă, diversele agenţii naţionale şi militare trebuie să transpună în practică aceste reduceri până în septembrie (finele anului fiscal) ceea ce înseamnă, conform economiştilor, că sute de mii de locuri de muncă sunt ameninţate.
    • Alocaţia de şomaj: milioane de americani şi-au pierdut alocaţia de şomaj în perioada crizei economice astfel încât, în mai multe rânduri, Congresul a prelungit perioada de asistenţă socială a acestora. Intrarea în vigoare a “fiscal cliff” este echivalentă cu pierderea indemnizaţii de şomaj de către 2 milioane de cetăţeni americani. De asemenea un alt milion de şomeri sunt ameninţaţi să-şi piardă alocaţia de şomaj până în aprilie.
    •  „doc fix”: este un acord votat de Congres în fiecare an pentru a putea plăti medicilor asistenţă medicală acordată persoanelor în vârstă şi a celor cu dizabilităţi care sunt înscrise în cadrul programului “Medicare”. Acordul asigură o continuitate a veniturilor pentru respectivii medici indiferent de numărul de pacienţi pe care îi au. În lipsa revizuirii baremului legal, plăţile făcute de stat către medici vor scădea cu 27%, ceea ce implică nu numai diminuarea veniturilor acestora, dar şi riscul ca medicii să nu mai acorde asistenţă medicală pentru anumite categorii de pacienţi.

Citeste continuarea…

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.