Spitalul din care nimeni nu se întoarce

0 12

În munţii din Boemia, lângă graniţa cu Polonia, se află o structură unică în Europa: centrul pentru protecţie biologică din Těchonín, menit să primească victimele unor epidemii periculoase sau ale unor eventuale atacuri bacteriologice.

Să-i zicem… Jiří. El se afla de un an în Congo, atunci când s-a declarat o epidemie de Ebola în zona unde era în misiune. Exista o mare probabilitate ca el să fi fost contaminat de această boală mortală în aproape 100% din cazuri, o boală care cauzează hemoragii interne considerabile.

După întoarcerea lui în Republica Cehă, responsabilul cu igiena al armatei l-a trimis imediat către unitatea de carantină a Centrului pentru Protecţie Biologică din Těchonín, un spital militar ascuns în inima munţilor Orlické hory. Nu există nicio altă structură asemănătoare în Europa. Centrul poate fi folosit în caz de atac terorist cu arme biologice, cum ar fi SRAS sau Antrax.

  • Paturi goale

O altă caracteristică unică: nu primeşte practic niciun bolnav. Jiří era singurul pacient, cu excepţia soldaţilor, care întorşi din misiuni în străinătate petrec acolo câte 24 de ore în carantină.

Jiří a avut noroc. În ciuda puternicelor suspiciuni de infecţie cu virusul Ebola, diagnosticul nu a fost confirmat după două săptămâni de carantină şi s-a putut întoarce la el acasă. Jiří este deci unul dintre puţinii muritori care ştiu cum arată interiorul acestui complex ultramodern.

Aproape totul aici este fabricat din oţel inoxidabil, iar medicii examinează pacienţi îmbrăcaţi în costume dotate cu propriul lor sistem de alimentare cu oxigen. Uşile se deschid cu un zgomot de bufnitură din cauza depresurizării.

Medicilor le trebuie câteva minute pentru a ajunge la pacientul lor, care se află totuşi la câţiva paşi de ei, în spatele unui perete cu triplu vitraj. Şi chiar dacă pacientul lor se sufocă, doctorii trebuie totuşi să-şi pună mai întâi scafandrul şi să traverseze zonele de securitate. Ar trece cam trei minute înainte să poată ajunge la pacient.

Vizitele medicale sunt efectuate cu microfoane în scafandru. Observaţiile medicului sunt transcrise pe un computer de către un coleg care se află afară, de cealaltă parte a geamului triplu. Aproape toate dispozitivele sunt folosite doar o singură dată, inclusiv detectoarele cele mai scumpe, fiindcă sunt practic imposibil de dezinfectat complet după ce au intrat în contact cu un pacient cu adevărat contaminat.

  • Izolare într-un acvariu dotat cu oxigen

Fiecare pacient este de fapt izolat într-un fel de acvariu alimentat cu oxigen şi apă curată şi dotat cu un sistem închis de gestionare a deşeurilor. Spre deosebire de alte spitale, şi în pofida existenţei unei săli operatorii, aici nu se ia cu adevărat în considerare posibilitatea de a opera pacienţii. În schimb, autopsia lor este clar programată. Sala de autopsie şi laboratorul de analiză se află imediat lângă camerele pacienţilor.

Progresia bolilor infecţioase mortale este adeseori rapidă. Şi este indispensabil de a determina cât mai curând posibil natura contaminării, pentru a putea proteja anturajul pacientului.

Până în 1992, Těchonín adăpostea o bancă de viruşi unică în felul ei. Dar un decret al ministrului Apărării a ordonat mai apoi distrugerea aceste instalaţii. Astăzi, microbiologiştii cumpără din străinătate cu bani grei microorganismele de care au nevoie, precum bacteria E. coli.

Activităţile centrului pentru apărare biologică se împart în trei misiuni: izolare şi carantină, precum în cazul lui Jiří, cercetare şi formare.

  • Antrenament pentru criză

Spitalul funcţionează într-adevăr ca un centru de formare, unde medicii şi cercetătorii efectuează teste în condiţii de risc biologic la scară reală.

“Noi lucrăm împreună cu mediul civil. Şcoala este frecventată de practicanţi din clinici specializate în boli infecţioase, de experţi ai medicinei de urgenţă, dar şi de studenţi în medicină”, spune Petr Navrátil, responsabilul cu igiena al armatei. Şi, desigur, soldaţii vin aici şi pentru a se antrena, pentru a putea face faţă unor eventuale pericole biologice împotriva populaţiei. Ceea ce se numeşte a practica o medicină de catastrofă.

Pericolul bioterorismului este încă prezent. Fabricarea de arme biologice este relativ ieftină. Dar totul pare să anunţe închiderea centrului: “Decizia nu a fost luată încă, dar având în vedere reducerile planificate în bugetul apărării, continuarea funcţionării centrului pare să fie foarte compromisă”, admite Jan Pejšek, purtătorul de cuvânt al ministrului Apărării.

De vânzare? Nimeni nu este interesat. S-au căutat de asemenea cumpărători în străinătate. “Au fost angajate negocieri cu OMS şi UE, precum şi întâlniri bilaterale cu mai multe ţări din cadrul NATO (cu Marea Britanie de exemplu) şi din afară (cu Serbia). Pentru moment toate acestea nu au condus la niciun acord”, adaugă Pejšek.

Dar Těchonín ar putea la fel de bine să se auto-finanţeze. Ar fi suficient ca responsabilii armatei să devină ceva mai întreprinzători. Ar fi astfel posibil, de exemplu, de a oferi contra cost şi de a extinde la nivel internaţional cursurile oferite la spital – destinate atât trupelor NATO cât şi civililor străini experţi în domeniul sănătăţii. Laboratoarele ar putea fi utilizate în scopuri comerciale sau ar putea să se concentreze mai mult pe cercetare, care datorită subvenţiilor şi brevetelor este capabilă să se auto-finanţeze. În sfârşit, în perioadele în care activitatea mere cu încetinitorul, Centrul din Těchonín ar putea fi folosit ca loc de filmare.

Până atunci, Consiliul Naţional de Securitate este cel care va decide soarta complexului. Probabil în februarie.

Lenka Petrášová, Idnes.cz

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata