Lecţia pe care SUA ar trebui să o înveţe de la UE

0

Cu un an în urmă, întreaga lume privea cu îngrijorare situaţia economică a ţărilor din Uniunea Europeană. O serie de analişti prevedeau chiar prăbuşirea zonei Euro până la finele lui 2012. Cea mai fermă poziţie vizavi de situaţia economiilor în colaps a fost cea a Germaniei, care nu s-a arătat dispusă să suporte costurile „salvării” acestora, decât cu preţul unor măsuri drastice de austeritate.

Monica Dobrescu

Această situaţie a generat o serie de summit-uri în scopul soluţionării problemelor din interiorul zonei euro. Însă acestea au beneficiat mai mult industriei hoteliere din capitalele gazde ale summit-urilor decât situaţiei economice a statelor membre. Cu fiecare summit, liderii europeni ajungeau la acorduri de principiu care impulsionau economiile statelor membre pe termen scurt, însă în lipsa unui consens ulterior, pieţele reveneau rapid la starea de criză.

Aceia care prevedeau sfârşitul zonei euro au scăpat din vedere însă un lucru foarte important: în rândul liderilor europeni exista voinţa comună şi angajamentul de a salva euro, iar în final, politicienii şi băncile centrale au făcut tot ceea ce era necesar pentru a evita dezastrul.

În iulie, Banca Centrală Europeană a venit cu un plan de măsuri care asigura băncile şi autorităţile din zona euro că vor avea acces la resurse financiare la costuri rezonabile. Cancelarul german Angela Merkel a aderat la acest plan, nemulţumindu-i pe unii dintre politicienii germani, care susţineau că Merkel se îndepărtează de principiile sale iniţiale.

Acelaşi lucru s-ar putea întâmpla în acest moment în Congresul SUA, spun mulţi analişti. Vechiul Congres a reuşit, nu fără probleme, să evite criza în perioada premergătoare alegerilor, dar chiar înainte de a pleca de la conducere, a aprobat creşterea cheltuielilor publice, în ciuda unei puternice opoziţii.

Ce va face în aceste condiţii noul Congres, confruntat acum cu problema limitării gradului de îndatorare publică? Din punct de vedere logic, dezbaterea asupra plafonării datoriei publice este o problemă absurdă, în condiţiile în care a fost aprobată creşterea cheltuielilor bugetare.

Creşterea plafonului datoriei publice permite de fapt guvernului federal să plătească cheltuielile publice deja aprobate de către Congres. Pe de altă parte, refuzul de a mări plafonul de îndatorare este similar cu a refuza să plăteşti ratele de credit, în timp ce continui să cheltui din banii luaţi pe credit.

Probabil că republicanii vor încerca să împiedice SUA să-şi plătească datoriile, pentru a obţine ceea ce nu pot obţine în prezent cu voturile de care dispun, respectiv plafonarea îndatorării. Dar dacă ne luăm după precedentul european, măcar rezultatul scontat se va concretiza în evitarea dezastrului.

Adevărul este că deficitul bugetar american reflectă două probleme majore: pe de o parte, venituri publice extrem de scăzute, iar pe de altă parte, propagarea efectelor crizei financiare şi recesiunii instalate în 2008. De aceea, aducerea veniturilor bugetare la nivelul anterior crizei, precum şi scăderea cheltuielilor bugetare ar duce automat la îmbunătăţirea situaţiei economice în termen relativ scurt.

Totuşi,  analiştii consideră că SUA este departe de situaţia Greciei, atât timp cât dolarul american este la fel de puternic şi ţara se poate împrumuta la rate ale dobânzii foarte mici. Aceste lucruri dovedesc faptul că încrederea în moneda SUA şi în capacitatea sa de rambursare a creditelor sunt ridicate.

În ceea ce priveşte cheltuielile publice, probleme importante apar în domeniul sănătăţii, unde reducerea cheltuielilor este practic imposibilă, precum şi în sistemul de pensii, pe măsură ce generaţia „baby-boomers” se retrage din activitate.

Taxele pe de altă parte, sunt mici, deşi, potrivit sondajelor, populaţia americană nu crede acelaşi lucru. Raportat la mărimea economiei, taxele sunt semnificativ mai mici decât cele existente după reducerea operată de Ronald Reagan. În anul 2012, veniturile bugetare au reprezentat 17% din PIB. Minimul atins din anul 1950 încoace – de 16% din PIB – a fost înregistrat doar în 2009, când deficitul public a crescut foarte mult.

Nivelul veniturilor bugetare este foarte scăzut comparativ cu media de 21% înregistrată la începutul anilor 2000. În 2001 de exemplu, consilierii preşedintelui George W. Bush au semnalat faptul că taxele percepute americanilor erau prea mari.

Curând s-a dovedit că acele taxe erau artificial „umflate” de către piaţa bursieră – în principal a companiilor din domeniul IT – pe două căi: din impozitele pe dividende şi, respectiv, din impozitele pe profit. Aceste venituri au scăzut dramatic odată cu prăbuşirea pieţei bursiere şi, alături de reducerile de impozite operate de administraţia Bush, au reprezentat cauza creşterii deficitului public.

Ar fi interesant de analizat care ar fi fost soarta campaniei prezidenţiale din 2012, dacă vreunul din candidaţi ar fi fost dispus să sugereze poporului american o posibilă creştere a taxelor. Pentru că, la două luni de la alegerea noului preşedinte, o serie de economişti vin cu declaraţii care pledează pentru creşterea veniturilor publice provenite din impozite şi taxe.

Primul este N. Gregory Mankiw, profesor la Harvard, care susţine că SUA vor fi nevoite să mărească taxele percepute, dacă nu găsesc o soluţie de reducere semnificativă a schemelor sociale, de asigurări de sănătate şi/sau de pensii.

Aceasta ar putea însemna fie rate de impozitare mai mari, fie eliminarea unor deduceri de taxe, fie chiar introducerea unor taxe noi, cum ar fi TVA. Pe de altă parte, W. Glenn Hubbard, decanul Columbia Business School afirmă mai subtil că SUA au nevoie de un sistem de taxe capabil să promoveze creşterea economică şi să mărească veniturile pe care poporul american este dispus să le aloce guvernului.

Mankiw şi Hubbard sunt cei mai buni consilieri economici ai lui M. Romney; însă, în măsura în care cei doi economişti l-au sfătuit pe acesta să facă afirmaţii similare şi în timpul campaniei, este evident faptul că Romney nu i-a ascultat.

În aceste condiţii, rămâne de văzut cum va gestiona administraţia Obama problema deficitului bugetar, care a atins proporţii îngrijorătoare în ultimii ani în Statele Unite, devenind un real pericol pentru economia celei mai puternice naţiuni din lume.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.