Obiceiuri ale ucrainenilor şi sârbilor de Crăciunul pe stil vechi

0 8

În timp ce credincioşii ortodocşi sărbătoresc Boboteaza, ortodocşii de rit vechi se pregătesc pentru Crăciun. Creştinii ortodocşi de stil vechi respectă tradiţiile şi obiceiurile celor de stil nou, cu deosebirea că sărbătorile de iarnă sunt decalate cu 13 zile. Astfel, luna ianuarie este plină de sărbători pentru credincioşii de rit vechi, prima dintre ele fiind Crăciunul.

La cei 3.500 de ucraineni din Caraş-Severin, meniul de Crăciun cuprinde nu mai puţin de 12 feluri de preparate culinare. Obiceiul are o însemnătate strict religioasă, explicată prin numărul apostolilor lui Iisus.

Femeile ucrainene, recunoscute pentru veleităţile lor de mari gospodine, prepară cu aceasta ocazie ‘pyrohy’ sau ‘varenyk’, ceea ce înseamnă colţunaşi îndesaţi cu varză acră, cartofi sau gem, ‘holubtsi’, adică sarmale de păsat, ciuperci cu usturoi ori cu rântaş, peşte, ardei copţi, fasole verde, cartofi natur sau fierţi în coajă.

Între deserturile tradiţionale ale ucrainenilor de Crăciun se distinge grâul fiert cu nucă sau mac, totul fiind îndulcit cu miere, dar şi ‘pampushke’, adică gogoşi umplute cu gem.

Ucrainenii se salută în aceste zile cu ‘Ruzdvo ceaslevo’, ceea ce înseamnă Crăciun fericit.

Şi cei aproape 6.000 de sârbi din Caraş-Severin sărbătoresc acum Crăciunul, ocazie cu care aduc, în seara de ajun, aşa-numitul „badniac”, un pom tăiat şi adus în casă.

În acelaşi timp, gospodinele fac colaci, iar în gospodărie se aduce un coş de paie. Copiii aşteaptă sosirea Mântuitorului, întruchipat de capul familiei, care bate la uşă şi spune: ‘Vine copilul Mântuitorului, micuţul Iisus Hristos. Afară e peste tot senin, deasupra este Tatăl Ceresc, iar în casă este belşug, sănătate şi multe bunătăţi’. Apoi, în fiecare încăpere a casei se împrăştie paie.

Masa tradiţională se desfăşoară într-un decor care întruchipează locul naşterii Mântuitorului.

De asemenea, sârbii împodobesc casa cu crengi de stejar, iar seara fac câte un foc în faţa fiecărei gospodării, pentru a simboliza astfel lumina naşterii Domnului Iisus Hristos.

Fânul rămâne pe jos trei zile, cât ţine Crăciunul. După trei zile, tot acest fân, paiele şi boabele împrăştiate se mătură şi se adună într-o ‘cotăriţă’, adică un coş de nuiele, iar gazda casei îl scoate în faţa casei la poartă.

Preotul împreună cu Junii din sat formează un grup călare şi trec prin tot satul să adune ‘cotăriţele’ cu fân de la toate gospodăriile, pe care îl împrăştie pe ogoare, în grădini, pentru ca tot anul ce vine să fie roditor. Ei sunt răsplătiţi de către săteni cu cârnaţi, ouă, colaci, fasole, nuci, mere sau alte bunătăţi.

În aceste zile, creştinii sârbi de rit vechi din Banat se salută cu „Hristos se rodi”, iar ceilalţi răspund „Za istina se rodi”, în traducere ‘Hristos S-a născut’ şi, respectiv, ‘Adevărat că S-a născut’.

În fiecare gospodărie se fac bucate alese, dar din niciuna nu lipseşte tradiţionala „cesniţa” – prăjitură din foi de aluat fraged, cu multă nucă şi în care se ascunde o monedă. Cel ce va găsi bănuţul, se spune că îi va merge bine şi va fi fericit tot anul.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata