De ce investeşte Banca Mondială în staţiuni de lux în loc să sprijine proiectele de dezvoltare?

0

Hotelul Movenpick Ambasador pare a fi un loc foarte bun de cazare, dacă eşti în căutarea unui hotel de cinci stele în oraşul Accra, capitala ţării Ghana. Însă, vei rămâne surprins să afli că un astfel de hotel, care a înregistrat plângeri de genul “Am stat în acest hotel timp de şapte săptămâni şi am avut o factură de peste 20.000 de dolari, şi totuşi, pe toată perioada şederii mele niciun manager nu mi-a spus “Bună ziua!”, a fost finanţat de Banca Mondială, una din cele mai proeminente organizaţii din lume care luptă împotriva sărăciei, relatează Qz.com.

Acest lucru este complet adevărat, dar deloc neobişnuit. În acest caz, de vină este Corporaţia Internaţională de Finanţe (IFC), o filială a Băncii Mondiale, creată pentru a sprijini întreprinderile private din cadrul economiilor în curs de dezvoltare.

Problema, aşa cum este detaliată într-un audit realizat în 2011, constă în faptul că, în general, IFC lucrează doar cu companii multinaţionale puternic capitalizate şi este neclar, şi improbabil, dacă eforturile sale chiar ajută la dezvoltarea economiilor locale:

“De la un caz la altul verdictul a fost acelaşi: IFC adoră să lucreze cu diferite corporaţii uriaşe, finanţând proiecte pe care companiile respective le-ar putea finanţa şi singure. Partenerii IFC sunt miliardari şi companii multinaţionale masive, de la giganţi petrolieri, precum ExxonMobil, şi până la Grupo Arcor, cel mai mare producător de bomboane din Argentina. Proiectele sale nu includ doar hoteluri strălucitoare şi mall-uri de ultimă generaţie, dar şi crearea de mine de cupru şi de aur şi conducte de petrol. Ideea absurdă este faptul că, de aceste mine şi conducte de exploatare a resurselor naturale, finanţate de IFC, ajung să beneficieze chiar regimurile autoritare şi corupte, pe care Banca Mondială le îndeamnă să se schimbe.

Aproape un sfert din capitalul vărsat de guvernele membre ale IFC, care deocamdată este de 2,4 miliarde de dolari, provine de la contribuabilii americani, iar până acum, în istoria de 69 de ani a Băncii Mondiale, toţi preşedinţii acestei instituţii au fost de origine americană. Însă, SUA nu au avut foarte multe obiecţii în ceea ce priveşte aceste practici, nici măcar după ce au devenit un subiect de controversă publică.”

Cu toate acestea, IFC, care a realizat în 2012 aproximativ 15 miliarde de dolari de pe urma împrumuturilor contractate, nu este la fel de mare ca şi grupul principal de creditare al Băncii Mondiale, Banca Internaţională pentru Reconstruire şi Dezvoltare, care a obţinut, în aceeaşi perioadă, 20 de miliarde de dolari în urma împrumuturilor acordate pentru programe de dezvoltare mai tradiţionale. Însă, IFC creşte mult mai repede decât BIRD.

Nu este foarte clar dacă sau cum anume va încerca noul preşedinte al Băncii Mondiale, Jim Yong Kim, să reformeze IFC pentru “a readuce instituţia pe drumul misiunii Băncii Mondiale.” Însă, în timp ce succesul financiar al IFC ar putea face uşor de ignorat această situaţie, problemele pe care le crează brandului Banca Mondială, ar putea reprezenta un aspect şi mai important.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.