Puterea apei sărate: Prima centrală de energie osmotică din lume

0

Puţini oameni se gândesc la osmoză ca la un mod de a hrăni lumea avidă după energie. Însă, un experiment care are loc pe litoralul Norvegiei ar putea atrage atenţia asupra energiei din mările sărate, relatează National Geographic.

Oraşul Tofte, care se află la o oră de mers în sudul capitalei Oslo, este casa unei fabrici de celuloză amplasată pe malul mării. Însă, de mai bine de trei ani, compania energetică norvegiană Statkraft a testat în linişte tehnologia primei centrale de energie osmotică din lume, într-o aripă renovată a fabricii oraşului.

Cu o capacitate de doar 2-4 kilowaţi (energie suficientă pentru alimentarea unei cafetiere electrice), centrala are în mod clar un început destul de slab. Însă, Centrul Norvegian pentru Energie Regenrabilă (SFFE), stabileşte potenţialul global al energiei osmotice la un nivel de aproximativ 1370 terawaţi-oră pe an, echivalentul consumului electric actual din Europa de Est şi Rusia la un loc.

Aşadar, Statkraft încearcă acum să îşi intensifice activitatea, în timp ce foarte mulţi cercetători din întreaga lume se alătură eforturilor mondiale de a valorifica o nouă formă de energie regenerabilă provenită din apa sărată care acoperă peste 70% din suprafaţa Pământului.

 

  • Putere din mişcare

Puterea osmotică se bazează pe un proces fizic fundamental: difuziunea. Moleculele din apa sărată au tendinţa să treacă în apa dulce din apropiere. Acest proces are loc în zonele în care râurile se întâlnesc cu marea sau oceanul, creând energie sub formă de căldură. Dacă se aşează o barieră semipermeabilă între apa sărată şi cea dulce, atunci procesul de difuziune al moleculelor prin membrană poartă numele de osmoză.

Statkraft estimează că a cheltuit de-a lungul ultimilor zece ani peste 100 de milioane de coroane (aproximativ 12 milioane de dolari) ca şi fonduri de cercetare pentru a ajuta la dezvoltarea uneia dintre aceste tehnici, osmoza prin presiune întârziată (PRO), la fabrica prototip de la Tofte.

Este o investiţie mare pentru o unitate care are deocamdată o capacitate suficientă pentru a pune în funcţiune doar o maşină de cafea, însă rezultatele principale care îi preocupă pe cercetători evoluează pozitiv.

Statkraft priveşte experimentul Tofte ca pe un laborator în care se învaţă cum să se capitalizeze un potenţial energetic uriaş al procesului de osmoză.

Experţii independenţi văd acest potenţial. “Este un proces foarte curat”, spune Friso Sikkema, specialist în generarea de energie regenerabilă de la DNV Kema, o firmă de cercetare din Olanda.

Generarea de energie osmotică este fără emisii de carbon, iar Statkraft a declarat că principalul produs secundar al centralei este apa salmastră.

 

  • De ce energia osmotică nu încălzeşte deja casele din întreaga lume?

Infrastructura pentru acest proces este deocamdată extrem de scumpă. Statkraft estimează că o centrală care poate furniza energie pentru 30.000 de case ar avea nevoie să fie de dimensiunea unui stadion sportiv şi ar avea nevoie de 5 milioane de metri pătraţi de membrană. Pe lângă aceste aspecte, trebuie luată în considerare şi provocarea creării unui aport de apă care este suficient de curată, astfel încât să împiedice depunerile de reziduuri pe membrane. Însă,  pentru a realiza acest lucru trebuie depăşite anumite obstacole care sunt destul de scumpe.

Dar adepţii tehnologiei, aşa cum este Silkhagen, susţin faptul că dezvoltarea energiei osmotice va urma o curbă asemănătoare cu cea a surselor de energie ecologică.

“Trebuie să o compari cu celelalte tipuri de energie regenerabilă: eoliană, hidro şi solară. Este vorba de o investiţie iniţială destul de mare, dar tehnologia se va maturiza şi va deveni mai atractivă în viitor. Beneficiile ecologice ale procesului osmotic îl vor plasa în rândul soluţiilor energetice cu emisii reduse de carbon care vor exista în viitor, în cazul în care aceste costuri vor putea fi reduse la nivelul celorlalte energii regenerabile”.

Logan, de la Universitatea Penn, spune că dezvoltarea unei tehnologii ieftine a membranelor va reprezenta elementul cheie pentru stabilirea unui preţ realist pentru energia osmotică.

Următorul pas pentru Statkraft este trecerea de la prototipul existent în Tofte la o centrală pilot mai mare, care va genera mai multă energie şi va fi conectată la reţea. Compania a cerut permisiunea pentru construirea unei astfel de centrale pe coasta de vest a Norvegiei, până în 2015.

În ciuda acestor temeri referitoare la ritmul dezvoltării membranelor de energie osmotică, Logan speră că centralele Statkraft vor reprezenta “un progres cu adevărat important”.

“Dacă există o cercetare şi progrese decente, energia osmotică ar putea fi accesibilă în 3-5 ani”, concluzionează Logan.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.