Alimente obişnuite care produc leziuni la nivelul ADN-ului

0

Cât de important este ceea ce bagi în gură? Cât de multe alimente toxice, cu produşi sintetici creaţi în laborator, poate ingera o persoană, înainte să apară simptomele de suferinţă? Câtă boală mai trebuie să îndure această societate înainte să devenim uniţi şi să cerem mai mult de la sistemul nostru alimentar, prin alegerile pe care le facem în fiecare zi?

Un cercetător genetic pe nume Francis Pottenger ar putea avea un răspuns la aceste întrebări şi dovada că omenirea are nevoie să înţeleagă foarte bine importanţa unui regim alimentar sănătos. Descoperirile sale uimitoare au contribuit la dezvoltarea unei ştiinţe noi şi fascinante – epigenetica -, pe care o studiem astăzi, relatează Raluca Schachter pentru Wakeup-world.com.

 

  • Ce a dovedit faimosul “studiu al pisicii” realizat de Pottenger?

În 1930, Pottenger a început un studiu cu intenţia de a descoperi mai multe despre calitatea nutritivă a hranei, mai exact diferenţa între carnea crudă şi cea gătită, precum şi deosebirile între laptele pasteurizat şi cel crud. Şi, a mai vrut să ştie dacă laptele şi carnea, atunci când sunt modificate la temperaturi ridicate, au un impact asupra creşterii şi dezvoltării.

În timpul celor zece ani de cercetare, au fost studiate 900 de pisici, cu scopul de a vedea influenţa pe care o va avea alimentaţia şi sănătatea animalelor asupra urmaşilor lor, de-a lungul a trei generaţii. Astfel, s-au urmărit nu doar efectele pe termen scurt ale alimentelor, ci şi pe termen lung.

Rezultatele studiului au fost uluitoare: o modificare aparent simplă a regimului alimentar, (în acest caz, consumul de carne şi lapte crud versus carne şi lapte gătit), poate afecta sănătatea pisicilor de-a lungul a patru generaţii.

Concluziile studiului pot fi sintetizate în următoarele puncte:

– Degenerarea fizică provocată de un regim alimentar prost al mamei este moştenită de urmaşi şi transmisă mai departe încă trei generaţii. Însă, atunci când alimentaţia unei mame este bogată în substanţe nutritive, nu numai că aceasta are o stare de o sănătate mai bună, dar acelaşi lucru se întâmplă şi cu urmaşii ei.

– Pottenger a mai descoperit că sănătatea proastă ar putea, într-adevăr să fie inversată. A treia generaţie de pisici care a dezvoltat probleme de sănătate din cauza unui regim alimentar format din alimente gătite în totalitate a reprezentat dovada acestui experiment. Pottenger a început să hrănească aceste pisici cu lapte şi carne crudă şi ulei de ficat de cod. Ceea ce a observat odată cu prima generaţie de pisoi, precum şi cu celelalte trei generaţii succesive, a fost faptul că fiecare pisoi era mai sănătos decât cel anterior.

Aşadar, ceea ce a descoperit Pottenger în urmă cu 70 de ani şi ceea ce culturile ancestrale ştiau de secole este faptul că mâncarea pe care o consumăm în fiecare zi influenţează starea de bine sau boala, nu doar în ceea ce ne priveşte pe noi, dar şi în ceea ce îi priveşte pe copiii, nepoţii, şi chiar strănepoţii noştri, născuţi sau nenăscuţi.

 

  • Mâncarea procesată sau modificată genetic provoacă leziuni la nivelul ADN-ului

Problema alimentaţiei şi sănătăţii este o problemă a disfuncţiei ecologice. Prin desfacerea legăturilor între solul local, alimentele locale şi oamenii locali, sistemul alimentar industrial a perturbat fluxul circular de substanţe nutritive prin lanţul alimentar. Indiferent care sunt avantajele noului sistem industrial, acesta nu mai poate îndeplini cerinţele bio-chimice ale corpului uman.

De-a lungul existenţei noastre ca şi oameni, genele umane au demonstrat că sunt extrem de adaptabile la o gamă variată de tipuri de alimentaţii. De exemplu, două “noi” substanţe nutritive, la care oamenii au trebuit să se adapteze, sunt lactoza din lapte şi glutenul din cereale. Populaţiile care au fost expuse la lapte şi cereale pentru perioade mai lungi de timp au moştenit abilitatea de a metaboliza aceste alimente.

Astfel, 85% dintre aborigenii australieni nu pot tolera lactoza, în timp ce doar 2% dintre suedezi, care consumă lactate de mult timp, au probleme cu metabolizarea lactozei din lapte.

Însă, toate aceste alimente “noi” erau alimente integrale, neprocesate, nealterate, care puteau fi întâlnite în natură.

 

  • Cum stau lucrurile în ceea ce priveşte noua eră de alimente extrem de procesate din regimul industrializat?

Preţurile ieftine şi convenabile sunt suficiente pentru a păcăli oamenii să creadă că amestecurile chimice vândute la scară largă în magazinele din ziua de azi pot fi acceptate ca şi alimente. Doar pentru că poate fi mestecat, nu înseamnă că îşi îndeplineşte scopul.

Iată doar câteva dintre cele mai utilizate şi cele mai periculoase “alimente” procesate care pot fi întâlnite în magazine şi impactul lor asupra ADN-ului uman:

 

1. Alimente modificate genetic (MG)

De sute de ani, oamenii au modificat în mod natural caracteristicile genetice ale plantelor, prin selectarea seminţelor din plante, cu caracteristicile fizice dorite, cum ar fi gustul, dimensiunea şi culoarea. Însă, “reproducerea” este ceva cu totul diferit de monstruozităţile modificate genetic, care sunt create şi vândute ca şi “alimente”. Codul genetic al plantelor MG a fost modificat de oameni, în timp ce plantele hibrid îşi crează propria structură genetică.

Atunci când cercetătorii Ian F. Pryme şi Rolf Lembcke au realizat studii în vitro referitoare la posibilele consecinţe asupra sănătăţii alimentelor modificate genetic, aceştia au concluzionat că ingineria genetică crează mutaţii genetice răspândite în sute de mii de locaţii de-a lungul întregului genom.

Mâncarea făcută în laborator şi care nu este recunoscută de celulele noastre va determina acumularea în organism a materialului toxic. Care este cel mai grav lucru care se poate întâmpla? Începe cu probleme digestive, cu o imunitate scăzută şi ajunge la dezvoltarea de tumori şi de cancer.

 

2. Acizi graşi omega 6 şi acizi trans-graşi

Odată cu apariţia Revoluţiei Industriale şi cu procesarea uleiurilor din legume bogate în omega 6, cum ar fi uleiurile din porumb, soia şi rapiţă, care sunt din abundenţă în alimentaţia noastră de astăzi, raportul echilibrat dintre acizii graşi omega 6 şi omega 3, pe baza cărora genomul uman a prosperat timp de sute de mii de ani, s-a modificat în mod drastic.

În prezent, se estimează că mâncăm doar o zecime din cantitatea de acizi graşi omega 3 necesară pentru o funcţionare normală a organismului. Din acest motiv, un procent mare din populaţia modernă este susceptibilă la afecţiuni asociate cu alimentaţia, cum ar fi bolile cardiace, cancer, rezistenţa la insulină şi diabet, obezitate, artrită şi alte probleme inflamatorii.

Doar eliminarea acizilor trans-graşi toxici ar putea evita zeci de mii de evenimente coronariene anual, în întreaga lume!

O echipă de biologi moleculari de la Institutul Naţional de Nutriţie din India a realizat un studiu pe şobolani, pentru a vedea modul în care genele sunt afectate de acizii trans-graşi. Ceea ce a descoperit echipa a fost faptul că şobolanii hrăniţi cu niveluri ridicate de acizi trans-graşi aveau trei tipuri de manifestări ale genelor care creşteau rezistenţa la insulină.

Aceste observaţii ajută la explicarea modului în care acizii trans-graşi cresc riscul dezvoltării diabetului şi afecţiunilor cardiace.

 

3. Zahăr

În 1820, consumul mediu anual de zahăr, pe persoană, era de mai puţin de nouă kilograme. Astăzi, consumul de zahăr este de 68 de kilograme pe an!

Ce “amprentă” genetică este lăsată de zahăr în corpul nostru?

Epidemiologul Lisa Giovanelli a realizat un studiu în cadrul căruia a analizat 71 de adulţi sănătoşi. Descoperirile sale au dezvăluit că, pe măsură ce o persoană consumă mai mult zahăr simplu (de la băuturi carbogazoase, deserturi şi alte dulciuri procesate), cu atât se produc mai multe leziuni oxidative ale ADN-ului la nivelul celulelor sanguine (limfocite). Atunci când organismul nu conţine suficienţi antioxidanţi, radicalii liberi pot oxida, devenind dăunători pentru celule şi ADN.

 

4. Sirop de porumb bogat în fructoză (HFCS)

În 1970, tehnologia alimentară, subvenţiile uriaşe pentru porumb şi industrializarea, a făcut posibilă producerea siropului din porumb bogat în fructoză. Astăzi, HFCS este adăugat la mii de produse fast-food şi băuturi carbogazoase.

Un motiv pentru care HFCS ridică un semnal de alarmă este acela că, deşi este dens din punct de vedere caloric, creierul uman nu îl recunoaşte ca şi aliment, prin urmare el transmite corpului mesajul că te alimentezi insuficient şi că te înfometezi. Pentru a compensa acest aspect, creierul „comandă” organismului că trebuie să continuie să mănânce. Iar siropul din porumb bogat în fructoză poate fi întâlnit acum la aproape toate alimentele procesate.

Şi această substanţă toxică poate afecta expresia genelor. Daunele se datorează în special substanţei chimice hidroximetilfurfural (HMF), siropul produs atunci când HFCS este încălzit în timpul procesării.

Atunci când efectele HMF asupra celulelor umane individuale au fost studiate mai atent, s-a descoperit şi o relaţie doză-răspuns puternică. Cu cât exista o expunere mai puternică la HMF, cu atât erau mai multe leziuni la nivelul ADN-ului.

Din câte se vede, ADN-ul nostru este destul de vulnerabil şi subiectul constant al atacurilor asupra integrităţii lui, prin dezechilibrele nutritive pe care le acceptăm în vieţile noastre. ADN-ul este un sistem delicat, iar bombardarea sa zilnică cu substanţe toxice îi perturbă echilibrul, ceea ce conduce în timp la instalarea stării de boală.

Asta dacă nu învăţăm din nou care este calea normală şi sănătoasă de a ne hrăni, deoarece, prin mecanismele epigenetice, de la naştere şi până la bătrâneţe, genele noastre îşi “amintesc” cum au fost tratate!

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.