Cum să vorbeşti cu un pacient bolnav de cancer

3 408

Este greu pentru persoana care este diagnosticată cu cancer să le explice şi celorlalţi realitatea dură în care trăieşte. Eu încă detest să le spun oamenilor ce am făcut în ultimul an, în cazul în care apare acest subiect de discuţie, povesteşte Alicia Garey pentru Huffingtonpost.com.

Detest această situaţie pentru că este o poveste tristă şi plină de suferinţă. Nu am spus tuturor despre boala mea (femeii de la magazin sau vecinilor pe care nu îi văd foarte des), iar unii, pur şi simplu cred că am avut suficient tupeu să îmi tai părul foarte scurt şi nu văd ceva neobişnuit în asta.

Nimeni nu spune în mod intenţionat ceva dureros unei persoane diagnosticate cu o boală, dar, uneori, vorbele ies din gură şi este greu să le opreşti. Cel mai probabil şi eu am spus ceva stupid unei persoane bolnave de cancer. Am fost destinatara unor remarci ciudate. Nu toate au fost negative.

Majoritatea au fost cuvinte puternice, vorbe de încurajare, de dragoste şi susţinere. Însă este uimitor cum afectează sufletul câteva cuvinte stupide rostite în această perioadă fragilă din viaţă. Cantitatea de sprijin necesară nu poate fi subestimată. Însă cum? În ce mod? Cuvinte? Acţiuni? Mâncare? Cadouri? Un zâmbet? Informaţii? Cum susţii o persoană care se confruntă cu boala propriului corp? Ce îi spui? Ce nu îi spui?

Într-o lume în care regula constă în sfaturi rapide pline de informaţii, cum te comporţi când cineva are nevoie de dragoste profundă, demonstrată într-un mod clasic? Într-o lume a recompenselor imediate, cum exprimi cât de mult îţi pasă? Şi dacă nici măcar nu eşti apropiat(ă) de acea persoană? Dacă este doar o cunoştinţă? Atunci când afli că o persoană pe care o cunoşti trece prin această situaţie, poate că îţi schimbă şi ţie viaţa.

Poate că dacă te confrunţi cu subiectul bolii şi morţii înveţi o lecţie de viaţă. Cu siguranţă boala este o lecţie de viaţă pentru pacientul care suferă de cancer. Fiecare zi poate părea un munte imposibil de urcat.

Majoritatea oamenilor vor pur şi simplu să ştie ce pot face. Să accept ajutor a fost o lecţie pentru mine, “persoana care le poate face pe toate”. Însă, să oferi ajutor sau o vorbă caldă este un lucru la fel de bun şi de important.

După intervenţia chirurgicală, am primit un ajutor imens prin intermediul livrării de mâncare, folosind calendarul de pe www.lotsahelpinghands.com. Nu a trebuit să ţin evidenţa nici măcar unui singur lucru. A fost minunat şi sunt recunoscatoare pentru acest lucru.

În primele zile de şoc şi de deznădejde după ce afli vestea, fiecare zi este destul de sensibilă. Este foarte important să îţi hrăneşti sufletul. Am făcut un efort conştient să mă uit la filme amuzante, să ascult muzica mea preferată, iar în perioada de după operaţie am citit cărţi pe care am vrut de foarte mult timp să le citesc. O minte activă (şi distrată) face minuni.

Am primit şi câteva comentarii interesante (uneori atunci când mă aşteptam cel mai puţin), iar unele observaţii stupide le ştiu de la alţii.

 

  • Zece lucruri pe care nu trebuie să le spui unui prieten diagnosticat cu cancer: 

1. Nu fi atât de negativă, poate că nu îţi va cădea părul.

2. Chiar trebuie să porţi peruca în casă? Nu îţi este cald?

3. Eu am vomat după masectomie.

4. Părul mi-a căzut după ultima şedinţă de chimioterapie.

5. Ştii că nu ai voie să mănânci zahăr, da?

6. Nu folosi antiperspirant.

7. Cred că te trezeşti în fiecare zi şi te gândeşti că treci printr-un coşmar…

8. Te simţi îngrozitor?

9. Am fost şocat atunci când am aflat despre tine.

10. Dacă eram în locul tău, ieşeam fără perucă.

  •  Zece lucruri pe care să le spui sau să le faci:

 1. Dăruieşte-i un coş cu mâncare, fără condimente sau grăsimi. O supă sănătoasă este unul din lucrurile potrivite.

2. Trimite-i o felicitare grijulie şi plină de umor. (Am primit foarte multe pe care le voi preţui pentru totdeauna.)

3. Vorbeşte-i despre o persoană care a fost operată de cel puţin cinci ani şi o duce foarte bine.

4. Fă-i un compliment referitor la un articol de îmbrăcăminte sau la o bijuterie pe care o poartă.

5. Spune-i persoanei respective, cu sinceritate, că te gândeşti la ea în fiecare zi şi îi transmiţi gânduri pozitive.

6. Spune-i că îi vizualizezi starea de bine şi că îi trimiţi toată dragostea ta.

7. Oferă-i o îmbrăţişare.

8. Stabileşte o dată în care să o suni, şi sună, doar pentru a-i spune “Bună!”. Acest lucru pare foarte simplu, dar un mesaj sau un telefon este o legătură minunată în timpul acestei perioade în care te simţi complet deconectat.

9. Spune-i ceva extrem de amuzant sau recomandă-i câteva filme pline de umor. (Pacienţii bolnavi de cancer chiar ştiu să râdă.)

10. Roagă-te pentru această persoană şi spune-i că vei face acest lucru.

Uneori, pacienţii nici măcar nu ştiu de ce au nevoie sau ce anume îşi doresc. Şi este foarte greu pentru familii şi prieteni, pentru că se simt inutili şi neputincioşi. Dacă îţi dai seama că ai făcut sau ai spus ceva stânjenitor, neinţenţionat, asumă-ţi responsabilitatea, iar data viitoare fă sau spune ceva mai bun şi mai frumos.

Există numeroase oportunităţi în timpul tratamentului pentru cancer de a crea ceva pozitiv. Poţi fi iubitor. Poţi asculta. Atât. Poţi oferi ceva (poate o invitaţie la o oră de meditaţie) şi lasă persoana în cauză să decidă dacă îşi doreşte să se alăture călătoriei. Dacă nu vrea acest lucru, nu dispera.

Orice lucru bun pe care îl faci este în cele din urmă apreciat. Poţi ajuta acea persoană să treacă peste fiecare zi. Acesta este un dar care merită dăruit.

loading...
Citește și
3 Comentarii
  1. DUMITRESCU MIOARA spune

    Dumitrescu Marioara Mioara,nascuta la 16.08.1964,Turnu Magurele,domiciliata in str.N.Balcescu,bl.C6,ap.9,va scriu cu lacrimi in ochi si cu speranta ca dreptul meu la viata conteaza si in acest scop va cer neintarziat sprijinul.
    Din anul 2011-august ,am primit o veste care avea sa-mi schimbe viata,atat a mea cat si a familiei.
    Tumora cerebrala meningiom si tumora pineal(gliom).Am fost operata la Spitalul Arsenie Bagdasar-Bucuresti,in lunile august,octombrie si noiembrie-3 operatii.Nu mi s-au dat sanse de supravietuire decat 2-3 luni.
    Din toate incercarile familiei de a gasi tratament medical care sa-mi trateze boala in UE,raspunsul a sosit din Turcia.Clinica mi-a comunicat ca exista sanse sa viata mea sa nu se termine asa repede.Dupa 2 luni de tratament,am ajuns acasa si din Ianuarie 2012 pana in Noiembrie 2012,viata mea era aproape ca inainte.
    Tumora (gliom)a recidivat si am fost nevoita sa ajung din nou la tratament.
    Singura optiune fiind tratamentul cu AVASTIN.
    Am urmat primul ciclu la clinica respectiva ,dupa care am venit in tara si am inaintat un dosar Casei Nationale de Sanatate (respectand toate cerintele in domeniu)in speranta ca medicamentul imi va fi administrat gratuit.Din pacate nefiind inclus in protocolul oncologic acesta nu poate fi acordat .
    SINGURA optiune in tratamentul gliomu-lui de care sufar este acest tratament.Ciclul acestui tratament este de 3 saptamani ,un singur tratament costandu-ma aproximativ 4.000 euro.Va fac cunoscut ca am urmat pânã acum 5 cicluri de tratament cu AVASTIN si efectul a fost unul foarte bun pentru mine,conform rezultatului RMN,EFECTUAT DUPA AL DOILEA CICLU CU AVASTIN,tumora reducandu-se cu aproximativ 50%.Acum dupa RMN-ul din martie ,tumora este stationara.
    Cum viata mea la aceastã ora depinde de administrarea acestui medicament ,am contestat in instanta refuzul CNAS ,de a-mi acorda tratamentul.Am obtinut o Ordonanta Presidentiala prin sentina 847/27.02.2013,prin care CNAS era obligate sa-mi asigure acest tratament.Lucru care nu s-a intamplat pânã la aceastã ora-15 martie 2013,orele 8,30,cand am fost la spital si am aflat ca nu am medicamentul AVASTIN.
    Cum situatia mea este disperata si acest tratament nu se poate intrerupe(sistarea tratamentului inseamna cresterea tumorii exponential si MOARTEA mea)am fost nevoita sa-mi ,,amanetez”tot ce mai aveam ca sa pot cumpara tratamentul.
    Mentionez ca am cerut sprijin financiar TUTUROR AUTORITATILOR STATULUI ROMAN SI NU AM PRIMIT NICI UN SPRIJIN DE NICAIERI.
    Intre timp dupa ce nu am primit tratamentul cu AVASTIN la data de 15 martie 2013,cand eram indreptatita sa il primesc conform hotarari judecatoresti,intr-un tarziu Comisia Casei Nationale de Sanatate
    incheie un protocol prin care trei luni de zile imi vor acorda acest tratament.Ma intreb si aici intreb daca ,,CODUL DEONTOLOGIC AL MEDICILOR”are vreo insemnatate pentru cei care spun un NU hotarat acestui tratament ,dar nu aduc in discutie lipsa oricarei alternative viabile pentru mine.Sunt nevoita sa merg pentru tratament la Spitalul din ALEXANDRIA ,intrucat la cel din localitatea de resedinta intr-un mod elegant mi s-a comunicat ca nu se mai poate administra din motive neintelese de mine.VIATA si chinurile unui bolnav de cancer NU CONTEAZA.
    Probabil ,acum au in vedere,,siguranta ” mea.
    CAP. I
    Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic
    ART. 1
    Scopul şi rolul profesiei medicale
    Întreaga activitate profesională a medicului este dedicată exclusiv
    apărării vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice şi psihice a fiinţei
    umane.
    ART. 2
    Nediscriminarea
    Actul profesional şi întreaga activitate a medicului se va
    exercita, respectiv desfăşura, fără niciun fel de discriminare inclusiv
    în ceea ce priveşte starea de sănătate sau şansele de vindecare ale
    pacientului.
    ART. 3
    Respectul demnităţii fiinţei umane
    În toate situaţiile actul profesional, în oricare formă sau
    modalitate s-ar desfăşura, se va face cu respectarea strictă a
    demnităţii umane ca valoare fundamentală a corpului profesional.
    ART. 4
    Primordialitatea interesului şi a binelui fiinţei umane
    În toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui să se
    asigure că interesul şi binele fiinţei umane prevalează interesului
    societăţii ori al ştiinţei.
    ART. 5
    Obligativitatea normelor profesionale şi a celor de conduită
    Medicul trebuie să depună toate diligenţele şi să se asigure că
    orice intervenţie cu caracter medical pe care o execută sau decizie
    profesională pe care o ia respectă normele şi obligaţiile profesionale
    şi regulile de conduită specifice cazului respectiv.
    ART. 6
    Independenţa profesională
    Medicul este dator să stăruie şi să îşi apere independenţa
    profesională, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori a
    deciziei profesionale de raţiuni de rentabilitate economică sau de
    ordin administrativ.
    Ma intreb cu ce am gresit ca m-am imbolnavit si poate maine voi muri,dar sunt sigura ca DUMNEZEU va sti ca AM luptat sa TRAIESC!Familia mea se chinuie ,poate maine ni se va opri apa,curentul electric,bancile ne vor scoate in strada si toate PENTRU CA EU SA TRAIESC.
    Va multumesc
    TURNU MAGURELE 28 MARTIE 2013

  2. Maria Dragomir spune

    Draga Mioara,
    Pot spune ca ai fost norocoasa pana acum, eu inca am cancerul in mine, si tot in acelasi an ca si tine am fost diagnosticata .Suntem frustate ca nu putem sa facem nimic pentru a ne salva viata. Trebuia sa ma operez in ianuarie 2012 dar nu am ajuns la aceasta operatie din foarte multe motive .Ca ai cerut ajutorul la diferite organizatii sau oriunde este „posibil” ceea ce am observat ca toate aceste ajutoare sunt oferite doar celor cu relatii ! Nu noua celor care intr-adevar avem nevoie .
    Eu cel putin in aceasta perioada ,toata lumea a fugit de aceasta responsabilitate, prieteni, rude ,etc a ramas numai o singura persoana langa mine.
    Dar sa nu ne mai amaram sa luptam in continuare pentru viata noastra , CA NIMANUI nu ii pasa .
    Mult curaj si foarte multa sanatate

  3. BALA CARMEN spune

    Sunt in aceeasi situatie , m-am operat la vecinii nostrii turci care au mai multa mila , compasiune si profesionalism decat cei de aici. Am reusit cu mijloace proprii sa fac o singura sedinta de chimioterapie in combinatie cu Avastin dar nu-mi mai permit, deja am pus in vanzare tot ce se putea vinde pentru a trai.Am apelat la ajutorul doamnei „Doctor” Nitipir , oncolog la Spitalul Elias care in afara de a tipa si a recomanda tratament la alte spitale nu cred ca mai stie altceva .Oare de ce trebuie sa fim tratati asa? Oare doctorii sunt imuni la cancer ?De ce nu putem primi acest Avastin gratuit ?Poate ne spune cineva o solutie pentru a obtine tratamentul…..ma gandesc ca poate fiinteresant subiectul pentru Uniunea Europeana intr-un an important de alegeri.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata