Genele tale pot să prezică momentul în care vei muri?

0

În mitologia greacă, perioada de timp pe care o persoană o petrecea pe Pământ era determinată la naştere de lungimea firului tors şi tăiat de zeiţele care călăuzeau destinele omeneşti, Moirele. Genetica modernă sugerează că grecii aveau ideea potrivită, deoarece anumite fire de ADN, numite telomeri, au fost asociate cu speranţa de viaţă. Astfel, experimente noi lămuresc ideile vechi despre soartă, scrie Smithsonianmag.com.

ADN-ul care formează genele noastre cuprinde 46 de cromozomi, fiecare dintre ei terminându-se cu un telomer, o întidere de ADN care protejează cromozomul, la fel ca vârful de plastic al unui şiret.

Telomerii sunt destul de lungi la naştere şi se scurtează câte un pic, de fiecare dată când o celulă se divizează. În cele din urmă, după zeci de divizări, rămân telomeri foarte mici, iar celulele devin inactive şi mor. Iar pentru că bătrânii au, în general, telomerii mai scurţi decât oamenii tineri, cercetătorii cred că lungimea telomerului ar putea fi un indicator pentru longevitate, precum şi pentru sănătatea celulară.

Acum, cercetătorii descoperă faptul că experienţele pe care le trăim pot afecta telomerii.

În cadrul unui studiu realizat la Universitatea Duke, oamenii de ştiinţă au analizat mostrele de ADN de la mai mulţi copii care aveau cinci ani, iar apoi din nou când aceştia au împlinit 10 ani. În acest interval de timp, unii dintre copii au fost supuşi la abuz fizic şi hărţuire sau au fost martori la situaţii în care adulţii au fost implicaţi în violenţă domestică.

“Am descoperit că cei care au experimentat forme multiple de violenţă au înregistrat cea mai rapidă eroziune a telomerilor, în comparaţie cu copiii care au experimentat un singur tip de violenţă sau care au fost fericiţi”, spune Idan Shalev, autorul studiului.

Un alt studiu, realizat în Birgham şi la Spitalul de Femei din Boston, indică posibilitatea existenţei unor efecte fizice pe care le are stresul cronic asupra corpului uman. Printre mostrele celor 5.243 de asistente, cele care au suferit de diferite fobii au avut telomerii mai scurţi decât cele care nu au avut probleme de acest gen.

Potrivit Oliviei Okereke, autoarea studiului, “a fost ca şi cum mă uitam la cineva care avea 60 de ani şi la cineva care avea 66 de ani”.

“Telomerii sunt esenţiali în ceea ce priveşte protecţia terminaţiilor cromozomilor”, explică Carol Greider, un biolog molecular de la Universitatea Johns Hopkins şi o cercetătoare pioner a telomerilor, care a fost răsplătită cu o parte din Premiul Nobel pentru Psihologie şi Medicină din 2009.

“Atunci când telomerii devin foarte, foarte scurţi, există consecinţe”, spune aceasta, subliniind faptul că există un risc mai mare de dezvoltare a unor afecţiuni asociate cu vârsta.

În timp ce cercetătorii adaugă alte lucruri la lista aspectelor care pot scurta telomerii (de exemplu fumatul, bolile infecţioase), aceştia au numit şi câteva activităţi care par să încetinească degradarea telomerilor.

În cadrul unui studiu realizat în Germania, oamenii în vârstă de 40-50 de ani, care erau sedentari, aveau telomeri cu aproximativ 40% mai scurţi decât persoanele de 20 şi ceva de ani. Însă, la persoanele vârstnice care făceau mişcare constant, telomerii erau doar cu 10% mai scurţi decât ai tinerilor.

Cercetătorii nu înţeleg modul exact în care experienţele negative accelerează eroziunea telomerilor sau modalitatea prin care comportamentul pozitiv le încetineşte degradarea.

În plus, în afară de doar câteva boli asociate cu vârsta în care telomerii au fost implicaţi în mod direct, specialişii nu au reuşit să spună dacă telomerii mai scurţi determină îmbătrânirea sau pur şi simplu o acompaniază.

Însă, este foarte clar faptul că soarta nu deţine controlul în totalitate. Potrivit noii ştiinţe a telomerilor, într-o anumită măsură, putem influenţa cât de mult timp mai avem de trăit.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.