Fermele de struţi: Creştere, caracteristici, produse şi viitorul industriei struţilor

1 608

Struţul este fără îndoială cea mai mare pasăre din lume. Masculii adulţi ating o înălţime de 2,4 metri şi pot cântări până la 100 de kilograme. Struţii sunt păsări care nu zboară, deoarece dimensiunea mare a corpului şi aripile mici le fac incapabile să se înalţe înspre cer. Aceste pasări au gâtul lung, picioare goale lungi şi două degete. Picioarele lor puternice le permit să alerge cu până la 70 de kilometri pe oră, atunci când este necesar, cu paşi care pot atinge şi opt metri, relatează Fao.org.

Încă din timpurile antice, struţii au trezit interesul oamenilor. În afară de a fi vânaţi pentru carne şi pene, struţii erau ţinuţi în captivitate, îmblânziţi şi semidomesticiţi de către egiptenii, grecii şi romanii din perioada timpurie.

Femeile egiptene şi romane de viţă nobilă călăreau struţii la ocazii festive. Există descrieri în mormântul lui Tutankhamon în care regele vâna păsările cu un arc şi săgeţi, un privilegiu care le aparţinea doar faraonilor.

În Peninsula Arabă, struţii erau vanaţi pentru carne, în timp ce pielea lor era folosită pentru a face articole de îmbrăcăminte. Pana de struţ a fost adoptată în Egiptul antic drept simbolul justiţiei şi adevărului.

Numele speciei Struthio camelus vine din latină. Cuvântul camelus se bazează pe similitudinile struţului cu cămilele, cum ar fi genele şi ochii lor proeminenţi, dimensiunea mare şi toleranţa incredibilă la mediul deşertic.

 

  • Creşterea comercială a struţilor

Prima crescătorie comercială de struţi a fost înfiinţată în Africa de Sud în jurul anului 1860, doar pentru recoltarea penelor la fiecare 6-8 luni. Crescătoriile de struţi au început să se răspândească treptat către alte ţări, în special în Egipt, Australia, Noua Zeelandă, SUA şi Argentina, până când, în 1913, numărul total de struţi crescuţi din punct de vedere comercial a atins un milion de păsări. Totuşi, odată cu primul şi al doilea Război Mondial, piaţa penelor de struţ s-a prăbuşit şi numărul crescătoriilor de struţi a scăzut semnificativ.

Cu toate acestea, industria a reuşit să supravieţuiască la o scară mult mai mică în Africa de Sud. În 1986, chiar înainte de impunerea sancţiunilor economice Africa de Sud a exportat un număr record de 90.000 de piei de struţ doar în SUA.

Deficitul de piei de struţ de după 1986 a determinat creşterea preţurilor. Acest lucru a transformat creşterea struţilor într-o oportunitate de afaceri atractivă, astfel că au fost înfiinţate un număr mare de ferme de struţi în Europa şi mai ales în SUA, cu scopul de a acoperi o parte din cererea internaţională. Industria mondială a struţilor a început şi continuă să crească constant.

 

  • Caracteristici şi comportament

– Adaptarea struţului

Struţul se adaptează uşor şi prosperă în condiţii de vreme extremă. Pe lângă multe moduri de reglare a temperaturii corporale, struţul controlează pierderea de căldură în timpul vremii reci prin faptul că îşi acoperă coapsele cu aripile, iar în timpul vremii călduroase îşi ridică şi îşi mişcă aripile, creând o adiere blândă. Penele sunt izolatoare excelente, minimalizând câştigul de căldură din radiaţiile solare directe, şi diminuând pierderea de căldură din timpul nopţilor deşertice răcoroase.

Struţul are o toleranţă remarcabilă la căldură, rezistând la temperaturi ale aerului de 56 de grade Celsius fără a exista un stres nejustificat. Struţii caută rar umbră, aşa cum fac majoritatea animalelor deşertice. Mai mult, urina struţilor conţine acid uric, care ajută la minimalizarea pierderii de apă.

 

– Comportamentul struţilor

Struţii sunt complet diurni. Stau în picioare pe tot parcursul zilei, cu excepţia momentului în care se scaldă în nisip, se odihnesc sau clocesc ouăle. Se aşează la asfinţit şi rămân inactivi pe tot parcursul nopţii.

Puii de struţ şi păsările tinere sunt gregari şi rămân întotdeauna în grupuri compacte. Adulţii sunt semi-gregari şi au tendinţa de a fi atraşi unul de celălalt pentru perioade scurte de timp. La fel ca şi cămilele, struţii pot călători pe distanţe mari în căutarea apei şi mâncării.

Pe lângă controlul temperaturii, struţii îşi folosesc aripile în mai multe situaţii, inclusiv atunci când curtează, când îşi protejează ouăle şi puii tineri şi atunci când se supun.

 

– Caracteristici sexuale

Struţul sălbatic este matur din punct de vedere sexual la 4-5 ani, în timp ce păsările domestice sunt mature la 2-3 ani. Femelele se maturizează puţin mai repede decât masculii. Struţii masculi obţin penajul alb-negru atunci când ating maturitatea. Femelele şi păsările imature au un colorit mult mai monoton, cu un penaj gri-maroniu. Penajul masculilor este mai deschis la culoare în timpul sezonului de împerechere, în timp ce pielea, de obicei albastră deschis, devine roşie în jurul ciocului, a frunţii şi în jurul ochilor, iar solzii de la picioare şi degetele devin roz.

Puii masculi şi femelele sunt foarte asemănători ca aspect, iar genul lor poate fi determinat prin examinarea organelor sexuale. Acest lucru este destul de dificil, deoarece penisul masculului este încă mic şi poate fi confundat cu uşurinţă cu organele feminine. De la 7-8 luni de viaţă, sexul poate fi determinat mai uşor.

Deosebirea completă între sexe se poate face la doi ani. Penele aripilor sunt albe la masculi, în timp ce la femele au şi nuanţe de gri şi negru. Penele cozii la masculi sunt albe sau galben-maronii, iar cele ale femelelor sunt pestriţe în nuanţe de gri închis şi deschis. Coapsele struţilor adulţi sunt aproape fără pene.

 

  • Sezonul de împerechere

Struţii se împerechează doar în anumite perioade ale anului. În medie, sezonul de împerechere durează între 6-8 luni în fiecare an, deşi momentul şi durata pot varia în funcţie de latitudine şi altitudine. În emisfera nordică, împerecherea începe în luna martie şi se termină în august-septembrie, în timp ce în emisfera sudică începe în iulie/august şi se termină la sfârşitul lui martie.

 

– Împerechere

Struţii de sex masculin sunt poligami şi se pot împerechea cu mai multe femele. În sălbăticie, masculul începe să construiască cuiburi cu una sau mai multe femele. Struţii domestici sunt ţinuţi în perechi (un mascul şi o femelă) sau în trio (un mascul şi două femele) pe perioada sezonului de împerechere.

Femelele încep să depună ouă fertile imediat după împerechere. Ouăle sunt depuse la două zile în secvenţe de câte 20-24 de ouă. Femela nu mai depune ouă pentru o perioadă de 7-10 zile, după care începe o nouă serie. Femelele pot depune între 80 şi 100 de ouă în timpul sezonului de împerechere.

Ouăle sunt depuse într-un cuib comun pe pământ, în care îşi depun şi alte femele ouăle. Dacă ouăle nu sunt luate, acestea vor începe să le clocească în timpul zilei, lăsând masculul să facă această acţiune de la asfinţit şi până la răsărit.

În cazul crescătoriilor comerciale de struţ, este foarte important ca toate ouăle să fie luate din cuib cel puţin de două ori pe zi, din moment ce, dacă începe să le clocească, femela nu va mai depune ouă până când puii nu ating vârsta de patru-cinci săptămâni, ceea ce rezultă în pierderi financiare.

 

– Ouăle de struţ

Având în vedere ca este pasărea cea mai mare din lume, struţul depune şi cel mai mare ou din lume. Totuşi, destul de ciudat este faptul că oul de struţ este cel mai mic în relaţie cu dimensiunea pasării. Măsurând 17-19 centimetri în lungime, 14-15 centimetri în diametru şi cântărind 1,9 kilograme, oul de struţ este doar 1% din masa corporală a femelei. Ouăle variază în culoare de la alb la alb-gălbui, iar suprafaţa lor dură şi strălucitoare are pori superficiali de dimensiuni şi forme diferite.

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. Caprari Sergiu spune

    Buna!este ceva interesant in privinta strutilor si doresc sa fac o afacere cu asa pasari.Este ceva interesant si sunt gata de a interesa de lucrul acesta.Ma bucur,si bravo dumnevoastra de informatie.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata