„Preţul” exploatării gazelor de şist: 29 de substanţe cancerigene sau poluante

0

(partea a IV-a)

– După o trecere în revistă a ceea ce se întâmplă la nivel european cu exploatarea gazelor de şist şi înainte de a trece la peisajul asiatic al acestora, ne vom opri, în episodul de astăzi, la câteva dintre pericolele care însoţesc exploatarea acestor rezerve naturale, argumente ce au făcut ca dezbaterile pe acest subiect la nivel european să fie extrem de tensionate.

 Dănuţ Dudu

Gazele de şist poluează mai mult decât era prevăzut

Emisia de metan provocată de exploatarea gazelor de şist ar putea să fie superioară estimărilor făcute de comunitatea ştiinţifică. Această acuză se suprapune peste cele deja existente legate de activitatea seismică declanşată de exploatarea gazului de şist şi se adăugă suspiciunilor că în SUA ritmul de creştere a emisiilor de gaze cu efect de seră este alarmant.

Asta ar putea transforma SUA în cel mai mare poluator al lumii, tocmai datorită explotării masive a gazelor de şist. Concluzia aparţine cercetătorilor de la NOAA (Naţional Oceanic and Atmospheric Administration) şi ai Universităţii Colorado (SUA), sintetizată într-un studiu publicat în revistă de specialitate “Nature”.

Experţii au măsurat, folosind echipamente la sol sau montate pe un balon, concentraţia diferiţilor poluanţi în atmosferă, în apropierea câmpurilor gazeifere şi petroliere din zona Utah (SUA). Folosind modele atmosferice şi datele rezultate din emisiile industriale au dedus şi toxicitatea celor din zona exploatărilor.

Rezultatele preliminare au atestat că “puţurile de gaz de şist emană pe durata  exploatării lor o cotă de 9% metan, unul dintre principalele component ale gazului natural”.

Emanaţiile sunt explicabile ţinând cont de lipsa de etanşeitate a gazoductelor care permit scăpări de gaze înainte de deschiderea puţurilor şi de faptul că “fluidele folosite în fracturarea rocilor antrenează, când sunt pompate pentru a reveni la suprafaţă, bule de gaz natural care se dispersează apoi în atmosferă”.

Problema este că metanul este unul dintre gazele cu efect de seră de 20 de ori mai periculos decât bioxidul de carbon – gazul care este învinuitul principal pentru actualele schimbări climatice.

Toate aceste rezultate au demontat argumentele aşa numiţilor “schistocraţi”, conform cărora impactul de mediu al exploatărilor hidrocarburilor din şisturi este inferior celui al minelor de cărbune.

Aceste date sunt doar o piesă dintr-un puzzle pe care comunitatea ştiinţifică este pe cale să-l completeze” aprecia Steven Hambourg, coordonatorul echipei ştiinţifice a EDF (Environmental Defense Fund) din Boston (Massachusetts), care acum coordonează un amplu program în care sunt implicate NOAA, Universităţile din Texas şi Austin şi care ca scop evaluarea globală a emisiilor de metan.

 

30 de poluanţi în aerul din apropierea puţurilor

Un studiu publicat de revista ştiinţifică “Human and Ecological Risk Assesment” arată că cinzeci de gaze sunt detectate în aerul din apropierea forajelor gazeifere din Garfield, Colorado.

Printre gazele evidenţiate în acest studiu, 30 sunt atestate că au efecte nocive asupra creierului, sistemului nervos sau a sistemului endocrin, iar câteva dintre acestea au fost detectate într-o concentraţie suficient de mare pentru a afecta dezvoltarea copiilor. Concentraţiile cele mai mari au fost măsurate după forarea noilor puţuri, dar nu au crescut în continuare.

Autorii au precizat că studiul este singurul de acest tip, deoarece nu s-a bucurat de sprijinul industriei extractive. În plus, accesul în zona de extracţie a fost limitat astfel încât concentraţia exactă de metan în perioada fracturării hidraulice nu a putut fi stabilită cu precizie.

În ciuda acestor obstacole au fost finalizate alte două studii:

–          un studiu de impact asupra sănătăţii umane în urma procesului de fracturare hidraulică realizat de Şcoală de sănătate publică a Universităţii din Colorado şi care nu a putut fi finalizat datorită sistării finanţării proiectului şi care a relevat faptul că producţia de gaze realizată în Garfield County este cel mai mare generator de benzen în aer (benzenul este cancerigen);

–          studiul NOAA care a relevant forajele de petrol şi gaze de şist emană în atmosferă mai mult metan şi benzen decât se credea.

 

Un cocktail toxic pentru extragerea gazelor de şist

Un studiu american, realizat în 2011, relevă că în procesul de extracţie a gazelor de şist se regăsesc nu mai puţin de 29 de substanţe cancerigene sau puternic poluante.

Printre acestea de numără, benzen, toluen, plumb, cupru, motorină…

Raportul prezentat de democraţi în aprilie 2011 în faţa Camerei reprezentanţilor a subliniat faptul că în perioada 2005-2009 au fost utilizate în SUA nu mai puţin de 2500 de substanţe chimice pentru extracţia gazelor de şist.

Dintre acestea nu mai puţin de 29 sunt recunoscute ca fiind cancerigene sau poluante.

Iar aceste produse au fost utilizate pe scară largă: în cei cinci ani trecuţi în revistă nu mai puţin de 38 milioane de litri de produse conţin substanţe cancerigene, iar alte 43 de milioane de litri conţin eythilbenzen – unul dintre cei mai periculoşi poluanţi pentru apă şi aer.

Printre substanţele periculoase identificate se numără şi 2-butoxyethanol care poate distruge celulele roşii sau poate genera maladii osoase sau ale ficatului. Substanţa a fost identificată în compoziţia a 82 de milioane de litri de produse utilizate în aceeaşi perioadă.

Anecdotic, în compoziţia cocktailului folosit pentru extracţia gazelor de şist au fost identificate şi substanţe mai puţin nocive cum ar fi sarea, acidul citric sau cafeaua solubilă. Asta însă nu atenuează deloc gravitatea situaţiei deoarece raportul comisiei se bazează pe un chestionar care a fost remis la 40 de companii ce activează în domeniu. În plus, unii compuşi nu au fost făcuţi publici din motive care ţin de… secretul industrial.

Pe de altă parte, raportul parlamentarilor americani nu explicitează dacă respectivii compuşi se regăsesc şi în apă potabilă deoarece, în SUA, procedeul de fracturare hidraulică nu se supune legii referitoare la calitatea apei.

 

Concluzia companiilor petroliere: gazul de şist nu este rentabil!

Până în prezent dezbaterile legate de exploatarea gazelor de şist s-au centrat pe probleme legate de protecţia mediului promovate de ecologişti, cărora li s-au contrapus argumentele economice ale celor care doreau să-şi crească, prin orice mijloace, profitul. Numai că această situaţie este pe cale să schimbe. Declaraţiile publice ale preşedinţilor a două dintre companiilor mamut care se ocupă cu exploatarea şi prelucrarea hidrocarburilor au pus într-o lumină nouă întreaga dezbatere.

Pe 27 iunie 2012, Rex Tillerson, preşedintele companiei petroliere Exxon Mobil declara în faţa Consiliului Afacerilor Externe al SUA: “Suntem pe cale să pierdem tot. Nu facem nici un ban, toate semnalele sunt pe roşu”.

Pe 11 ianuarie 2013, în cadrul unui interviu publicat de “Le Monde”, preşedintele companiei Total, Christophe de Margerie, întrebat care este bilanţul investiţiilor făcute în exploatarea gazului de şist în Texas şi Ohio, recunoştea că acesta “este groaznic pentru că am investit pe scăderea preţului gazelor. Achiziţia noastră din Texas s-a tradus printr-o pierdere serioasă”. Întrebat dacă vor continua investiţiile în acest domeniu, şeful de la Total a precizat că “este clar că vom încetini ritmul. Nu văd de ce am mai investi (în gazul de şist, n.n.) când rentabilitatea nu apare”.

Cu alte cuvinte problema este clară: gazul de şist costă prea mult pentru a fi produs la un preţ competitiv. Dovadă stau cifrele avansate de Christophe de Margerie, preşedintele de la Total pentru explotarea din Texas: “Am făcut studii de rentabilitate pe un preţ care este de peste 6$ şi acum acesta este de 3,2$. Este clar că nu este rentabil…”

În acelaşi context trebuie aduse în discuţie şi precizările făcute de jurnaliştii de la “LaTribune” care, analizând situaţia sectorului în SUA, consemnau că “Chesapeake Energy, unul dintre liderii industriei americane ar putea falimenta în 2013 dacă nu reuşeşte să-şi acopere deficitul din trezorerie de aproximativ 22 miliarde $”.

În iulie 2012, două societăţi, BG Group Plc. şi Encana Corp, au anunţat reduceri de peste 3 miliarde$ a activelor din zona gazelor de şist. În august, o altă companie petrolieră importantă, BHP Billiton Ltd îşi reduce cu 2,84 miliarde$ valoarea participării sale în activele bazate pe gazul de şist în SUA, după ce în ultimele 18 luni făcuseră achiziţii în acest sector de nu mai puţin de 4,75 miliarde$.

 

Gaz bun, gaz rău?

Datorită studiilor prezentate (şi multor altora pe care nu le-am menţionat în materialul de faţă), a început să se cristalizeze o opoziţie vehementă împotriva procesului de exploatare a gazelor de şist.

Gazul metan este bun pentru încălzirea locuinţei, dar nociv atunci când scăpa din puţurile de sondaj în urma procesului de fracturare hidraulică. Concentraţia acestuia în atmosferă a dat deja naştere la modificări profunde la nivelul Oceanului Artic sau la cel al tundrei siberiene care au început să se topească.

În ciuda acestor evidenţe, sunt şi dintre cei care consideră că exploatarea gazelor de şist este mai puţin nocivă decât cea a cărbunelui. În acelaşi timp, aceleaşi guri susţin că o casă nouă nu are nevoie de încălzire, iar una veche, renovată, consumă de trei ori mai puţin energie. Asta permite avansarea tezei conform căreia gazul de şist nu va înlocui cărbunele, ci va transfera utilizarea acestuia către alte zone sau către o altă perioadă de timp. În lipsa unor date contabile care să cuantifice impactul de mediu, gazul de şist face să pară neprofitabile alte surse de energie bazate pe inteligenţa umană, surse inepuizabile şi gratuite care se numesc “regenerabile”.

Detractorii studiilor aduc ca argument faptul că ele au fost realizate în zone slab populate, că savanţii au determinat ei înşişi emanaţiile la care fac referire. Mai mult, este pusă sub semnul îndoielii calitatea de om de ştiinţă a acestora şi a publicaţiilor care au găzduit respectivele studii.

Toate acestea au un sigur scop: intimidarea cercetătorilor de a se ocupa de acest subiect şi trecerea sub tăcere a faptului că alte studii au fost realizate în câmpurile gazeifere aflate în apropierea zonelor dens populate, iar rezultatele au fost similare.

Cum în Europa densitatea populaţiei este de aproximativ 5 ori mai mare decât cea din SUA, este evident că problematica în sine este cu atât mai pertinentă. Rămâne ca fiecare dintre noi să decidem dacă gazul de şist intră în categoria celor “bune” sau “rele” şi să ne manifestăm ca atare.

Dănuţ Dudu

 

CITITI SI

Exploatarea gazelor de şist – afacere sau crimă împotriva umanităţii? (I)

 

Exploatarea gazelor de şist – afacere sau crimă împotriva umanităţii? (II)

 

Exploatarea gazelor de şist – afacere sau crimă împotriva umanităţii? (III)

 

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.