Controverse în apropiere de graniţa României privind construirea unei centrale nucleare

0 13

– Duminică, 27 ianuarie 2013, va avea loc în Bulgaria un referendum naţional cu privire la oportunitatea construirii unei noi centrale nucleare. Eventuala unitate urmează să fie situată pe malul Dunării, la graniţa cu România, dar printre locuitorii zonei nu există unanimitate dacă ar fi sau nu bine să fie construită o centrală nucleară în apropierea locuinţelor lor. Cu toate că este cunoscută drept centrala nucleară Belene, şantierul acesteia este situat la o distanţă aproape egală de două oraşe – Belene şi Sviştov. Autorităţile locale din aceste două oraşe au păreri contrare: primarul oraşului Belene este unul dintre cei mai mari susţinători ai dezvoltării industriei nucleare, în timp ce reprezentanţii primăriei de la Sviştov se opun în mod ferm.

Aici nimeni nu va spune că sprijină centrala, cu toţii suntem împotrivă, afirmă o femeie de circa 50 de ani pe care o întâlnesc în piaţa centrală din Sviştov, un orăşel cu circa 30.000 de locuitori, la care se adaugă încă 10.000 de studenţi din toată ţara care învaţă la Academia de Studii Economice din oraş.

Suntem foarte îngrijoraţi de posibilitatea ca în apropierea oraşului nostru să fie construită o unitate nucleară, a declarat pentru AGERPRES viceprimarul Sviştovului, Emil Dimitrov. Strategia noastră de dezvoltare are alte obiective, cum ar fi învăţământul, dezvoltarea coridoarelor de transport prin construirea unui nou pod pe Dunăre între Sviştov şi Zimnicea, dezvoltarea turismului, industriei alimentare şi agriculturii. O centrală nucleară va afecta grav agricultura şi viticultura. Cine va mai cumpăra produsele noastre, atunci când se va vedea originea lor, întreabă Dimitrov. El se teme că centrala ar putea să provoace şi scăderea interesului tinerilor de a învăţa la Academia din Sviştov, una dintre cele mai renumite instituţii de învăţâmânt superior din Bulgaria.

În opinia oficialului, nu trebuie ignorată nici problema securităţii nucleare. Oraşul Sviştov a fost grav afectat de cutremurul cu epicentrul în Vrancea din 4 martie 1977. Peste 100 de locuitori ai oraşului şi-au pierdut viaţa şi mai multe blocuri s-au prăbuşit. Există mai multe rapoarte ştiinţifice în care se afirmă că locul nu este potrivit pentru amplasarea unei centrale nucleare, din cauza activităţii seismice. Pe de altă parte, nici din punct de vedere economic nu merită să fie construită o centrală nucleară, pentru că aceasta va fi prea scumpă şi nu va fi rentabilă, crede Dimitrov. El se declară pentru dezvoltarea surselor de energie regenerabilă.

Rata şomajului la Sviştov este relativ scăzută, 7-8%. Marea majoritate a persoanelor fără loc de muncă nu au absolvit nici studii preuniversitare, ceea ce înseamnă că ele nu pot fi angajate la viitoare centrală. Practic construirea ei nu va contribui cu nimic la diminuarea ratei şomajului în Sviştov, susţine Dimitrov. El este convins că dezvoltarea zonei presupune colaborarea mai strânsă între Bulgaria şi România. Peste 100 de locuitori ai Sviştovului lucrează pe celălalt mal al Dunării, în uzinele pentru biocombustibil. La Sviştov există un liceu de chimie şi oamenii noştri sunt angajaţi ca personal calificat, spune Emil Dimitrov.

Viceprimarul afirmă că omul de afaceri român Ioan Niculae, care a investit în linia de feribot între Sviştov şi Zimnicea, a fost declarat cetăţean onorific al Sviştovului. Întrebat ce cred autorităţile locale române despre proiectul centralei nucleare, Dimitrov afirmă că toţi românii din zonă pe care i-a contactat sunt foarte îngrijoraţi de proiect şi au o atitudine negativă.

De aceeaşi părere este şi Kaloian, un bărbat de 48 de ani, pe care îl întâlnesc în piaţa centrală. Kaloian afirmă că ar vota mai degrabă cu „NU” la referendum. Acesta a lucrat pe şantierul centralei încă din anii 80, dar încă îşi aduce aminte de marele cutremur din 1977 şi nu este convins că ar fi bine că acolo să fie construită o centrala nucleară.

Într-o altă piaţă centrală, situată la doar 30 de kilometri distanţă de Sviştov, lucrurile par să fie privite altfel. Belene, un orăşel cu aproximativ 10.000 de locuitori, trăieşte cu speranţa că va trece printr-o renaştere nucleară. Un grup de pensionari stau de vorbă lângă chioşcul loteriei naţionale. „Sigur că da”, este răspunsul lor la întrebarea dacă doresc ca lângă localitatea lor să fie construită o centrală nucleară.

Argumentele sunt cunoscute: locuri de muncă, salarii mai mari pentru tineri, dezvoltare economică şi facturi mai mici la curent. Un singur bătrân afirmă că el nu vrea să le lase nepoţilor săi o asemenea moştenire.

„Ce au să facă copiii noştri dacă va avea loc o avarie nucleară?” – întreabă el şi aduce aminte de riscul seismic şi marele cutremur din 1977. Replica lui provoacă nemulţumirea interlocutorilor şi discuţia devine aprinsă. Ei susţin că un incident nuclear este imposibil la Belene pentru că centrala va fi de ultimă generaţie.

Biroul primarului oraşului Belene, Petăr Dulev, este plin de broşuri prin care se îndeamnă să se voteze cu „DA” la referendum. Pe perete din spatele lui poate fi văzut un tablou pe care este pictată viitoarea centrală. Consiliul local al oraşului a votat în unanimitate o decizie în favoarea construirii centralei nucleare, afirmă Dulev. Din cei 7 mii de locuitori cu drept de vot ai oraşului, între 5 şi 6 mii au semnat petiţia pentru organizarea referendumului în vederea reluării proiectului.

Decizia privind construcţia unei centrale nucleare la Belene a fost luată încă din anul 1981. Construcţia efectivă a început în anul 1987, dar proiectul a fost îngheţat la începutul anilor ’90 din cauza lipsei de finanţare şi a riscurilor seismice din zonă, el fiind reluat în anul 2003.

În urmă cu 25 de ani, în oraş a fost înfiinţat un liceu specializat pentru pregătirea cadrelor pentru industria nucleară. În aceste două decenii şi jumătate, liceul a fost absolvit de mii de elevi, aceştia fiind însă nevoiţi ori să se mute la Kozlodui, unde este singura centrală nucleară din Bulgaria, ori să se angajeze în alte domenii. Maia Anghelova, director-adjunct al liceului, afirmă că interesul faţă de această instituţie de învăţâmânt a fost foarte mare în anii ’80 când veneau elevi din întreaga ţară, dar acesta a scăzut brusc după anul 1990 când proiectul a fost îngheţat. Toţi elevii noştri speră să-şi găsească de lucru la centrala nucleară de la Belene, dar eu întotdeauna îi avertizez că trebuie să aibă o variantă de rezervă, afirmă Anghelova.

În opinia sa, cel mai probabil este o greşeală că în dezvoltarea oraşului se mizează doar pe construirea acestei centrale. Trebuie să avem şi alternative, cum ar fi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii sau turismului, crede ea. În ultimii ani, liceul s-a reprofilat şi, cu toate că continuă să pregătească specialişti în energia nucleară, oferă elevilor şi posibilitatea de a învăţa să devină electricieni sau manageri de mici întreprinderi. Din cauza lipsei de locuri de muncă, tinerii pleacă din Belene, afirmă Anghelova, dând ca exemplu situaţia propriului ei fiu care s-a stabilit în Germania, dar are de gând să se întoarcă dacă centrala va fi deschisă şi economia locală începe să crească.

Primarul Petăr Dulev confirmă faptul că tinerii părăsesc oraşul. Rata şomajului se ridică la 15-16%, dar acestea sunt datele oficiale, în realitate oamenii fără un loc de muncă sunt mult mai mulţi, susţine el. În oraş practic nu este nicio industrie, 250 de persoane lucrează într-o unitate de construcţii mari din metal, situată pe şantierul centralei, şi atât, afirmă primarul. El notează că în urmă cu câţiva ani, când a fost reluată construirea centralei, rata şomajului în oraş a scăzut la numai 5%.

Referitor la riscul seismic, Dulev spune că a primit un raport semnat de profesorul român Gheorghe Mărmureanu, directorul onorific al Institutului de Fizică a Pământului, în care se afirmă că Belene şi Kozlodui sunt situate în aceeaşi zonă din punctul de vedere seismic, prin urmare riscul la Belene nu este mai mare decât la Kozlodui.

Nu putem specula cu durerea locuitorilor oraşului Sviştov, dar de ce în 1977 combinatul chimic din acest oraş nu a păţit nimic în urma cutremurului?

Asta înseamnă că cel mai probabil problema a fost la calitatea construcţiilor în cazul celor câteva clădiri afectate la Sviştov, crede Dulev. El adaugă că poziţia oficială a României este în favoarea construirii centralei de la Belene şi spune că s-a întâlnit în aceste zile cu Teodor Chirică de la Romatom şi Ionel Bucur, director general CNE Cernavodă, veniţi în Bulgaria pentru a participa la conferinţe organizate de susţinătorii energiei nucleare.

Întrebat ce cred colegii lui primari de localităţi de pe malul stâng al Dunării, Dulev spune că are contacte bune cu autorităţile locale din judeţele Olt şi Teleorman cu care lucrează la proiecte de cooperarea transfrontalieră, dar că în timpul întâlnirilor, oficialii români nu abordează subiectul construirii unei centrale locale. Dacă bulgarii votează cu „NU” la referendum, asta ar însemna sfârşitul energiei nucleare în Bulgaria, odată cu închiderea ultimelor două unităţi de la Kozlodui şi ţara noastră va fi nevoită să importe energia electrică din România şi Turcia, adaugă Dulev.

Pe drumul de întoarcere, trec pe lângă şantierul centralei. Sunt semne de circulaţie care interzic staţionarea şi fotografierea în zonă. Am întrebat totuşi la Compania Naţională Electrică dacă pot să fac fotografii şi am primit permisiunea. Fac mai multe forografii, dar nimeni nu iese să mă întrebe cine sunt şi ce caut acolo.

În urmă cu câteva luni, guvernul de la Sofia a scos şantierul de pe lista obiectivelor strategice de importanţa naţională şi acesta nu mai este păzit de forţe de poliţie. Clădiri administrative, macarale, gard de sârmă ghimpată, precum şi mai mulţi câini vagabonzi fac parte din peisajul trist de iarnă. Odată cu apusul soarelui, o ceaţă foarte deasă cade brusc. Vizibilitatea este extrem de redusă, iar contururile drumului sunt cel puţin la fel de neclare cât de neclară este şi soarta dezvoltării industriei nucleare în zonă.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata