„Generaţia pierdută” care nu a existat niciodată

0 8

La orice criză serioasă ne pare rău de tinerii care nu îşi pot găsi de lucru, numindu-i “generaţia pierdută”. Ei bine, au fost multe astfel de generaţii şi până la urmă au reuşit, scrie  DGP.

Se presupunea că sunt speranţa noastră şi în schimb au devenit o povară. Peste 400 000 de tineri polonezi sunt şomeri şi puţini îi numesc altfel decât o “generaţie pierdută”. De fapt, boala a cuprins tot continentul; în rest în Europa, mai ales în sud, lucrurile stau chiar mai rău.

Eurostat a arătat că în octombrie rata şomajului pentru cei sub 25 de ani a fost în Polonia de 27,8 procente, comparat cu 55, 9 procente în Spania, 57 de procente în Grecia sau 36,5 procente în Italia. Chiar şi într-o ţară aşa de bogată ca Franţa, unul din patru tineri nu are slujbă.

 

  • Statistici înşelătoare

Asemenea statistici sunt impresionante dar şi înşelătoare. Asta pentru că îi includ doar pe cei care sunt angajaţi sau nu, fără a-i lua în seamă pe cei care studiază, urmează un curs vocaţional, călătoresc sau nu fac nimic pentru că aşa aleg ei. De aceea este mai adecvat să vorbim despre NEETs (“tineri care nu muncesc, nu sunt înscrişi la studii şi nu participă nici la cursuri de calificare”), un acronim al Organizaţiei Internaţionale a Muncii.

Când ne referim la această categorie, vedem că procentul polonezilor între 15-29 de ani care nici nu studiază nici nu muncesc este de 15,5%. Asta înseamnă mult – o creştere de 22 de procente de la începerea crizei – dar înseamnă că doar unul din şase tineri polonezi au perspective sumbre faţă de unul din doi. Se poate vorbi cu greu de o “generaţie pierdută” când cinci şesimi din ea fac totuşi ceva. Este aceeaşi situaţie în alte părţi ale Europei; proporţia NEET pentru Grecia este de doar 23 de procente, în timp ce în Spania este de 21%. În ţări precum Olanda sau Austria este mai scăzută, de 5-8 procente.

 

  • Tânăr, şomer dar cu perspective

Paradoxal, după cum demonstrează mai ales exemplul spaniol, proporţia ridicată de tineri şomeri poate fi chiar o sursă de speranţă. Creşterea puternică a nivelului şomajului în Spania în ultimii ani a fost cauzată mai puţin de recesiune şi mult mai mult de reformele pieţei muncii lansate de premierul Mariano Rajoy.

“Angajatorii sunt acum capabili să concedieze personalul excesiv mai uşor, dar când condiţiile de pe piaţă se vor îmbunătăţi, nu le va fi teamă să angajeze din nou”, a spus Jorge Nuñez, expert al think-tank-ului de la Bruxelles CEPS.

Înainte de reformele lui Rajoy, companiile spaniole trebuiau să negocieze schimbări ale termenilor de angajare cu industria respectivă – mai degrabă decât la locul de muncă, cu organizaţiile sindicale şi concedierile presupuneau o serie de plăţi compensatorii masive precum şi, deseori, nevoia de a dovedi la tribunal că reducerea de personal a fost necesară de o serie de factori economici “obiectivi”.

În ciuda unor astfel de reglementări rigide – o moştenire din era Franco – angajatorii spanioli nu s-au dat înlături să înceapă angajarea când economia era pe un trend ascendent. După aderarea ţării la UE în 1986, şomajul în rândul tinerilor s-a înjumătăţit în trei ani până la 18%. Vor scăpa spaniolii de probleme la fel de repede de data aceasta?

 

  • Restructurare pe timp de criză

Zsolt Darvas de la Institutul Bruegel din Bruxelles a spus:“Este cea mai bine educată generaţie din istoria acestei ţări. Mulţumită reformelor domnului Rajoy competitivitatea economiei spaniole s-a îmbunătăţit repede; ţara a avut un deficit comercial de 11% din PIB cu doar cinci ani în urmă şi azi are un excedent de 2%.”

Polonia reprezintă un caz similar. Țara a văzut deja două “generaţii pierdute” în 1992/1993 şi 2002/2003 şi acum o vede pe a treia. Chiar dacă ne referim la datele pesimiste de la Biroul Central de Statistică, proporţia de şomeri sub 25 de ani din 1995 era de două ori mai mare decât astăzi. Educaţia este un alt factor favorabil, pentru că proporţia de studenţi a crescut de cinci ori din 1990 şi procentajul de angajaţi care au o diplomă este de 2,5 ori mai mare.

Perioadele de criză au fost mereu momente de restructurare intensă pentru economia poloneză. Productivitatea muncii este cu 20 de procente mai mare azi faţă de 2008, ceea ce înseamnă că patru oameni dau acelaşi rezultat pentru care era nevoie de cinci pe atunci. Industriile de vârf, precum electronica avansată, cercetarea moleculară sau componentele auto de înaltă tehnologie au înregistrat o creştere puternică, de aceea tot mai multe multinaţionale şi-au mutat operaţiunile de fabricare din sudul în estul Europei, mai ales în Polonia.

Am putea spune că şomajul mai ridicat este preţul pe care Polonia îl plăteşte pentru câştigul productivităţii care va îi va oferi avantaje de câţiva ani asupra rivalilor. Cifrele Eurostat arată că rata productivităţii Poloniei era doar de 57% din media UE în 2012, comparativ cu o cifră de două ori mai mare în Germania vecină.

 

  • Exemplul german

Germania serveşte drept exemplu în privinţa modului în care reformele de pe piaţa muncii pot îmbunătăţi perspectivele pentru tineri. Șomajul astăzi e la cel mai scăzut nivel de după unificare, atât printre tineri (12 procente) cât şi în total (5,4) şi ţara se îndreaptă spre o ocupare totală a forţei de muncă. Dar cu un deceniu în urmă, înainte de reformele introduse de cancelarul Gerhard Schröder, Germania era “bolnavul Europei” în privinţa pieţei muncii.

“Ar trebui să copiem sistemul lor de pregătire profesională. Se pare că persoanele care aleg, în aparenţă, mult mai prozaicele profesii tehnice au locuri de muncă mai stabile mai târziu şi îşi pot realiza potenţialul mai bine decât absolvenţii frustraţi ai unor studii superioare mai ambiţioase de care nimeni nu are nevoie. Aşa că locurile de muncă ale tinerilor depind parţial de ei înşişi şi de capacitatea lor de a-şi adapta planurile la realităţile de pe piaţă” a spus Katinka Barysch de la Centrul pentru Reformă Europeană din Londra.

Sunt mulţi indicatori potrivit cărora ce a fost mai rău a trecut deja pentru tineri, atât în Polonia cât şi în Europa. Anul trecut poate că am văzut o stagnare economică la scară largă, dar UE a evitat ce a fost mai rău – o scindare a zonei euro şi o recesiune ce ar fi decurs de aici din care nu ne-am fi revenit timp de decenii, dacă am fi supravieţuit.

Chiar dacă e greu de crezut astăzi, doar în doi sau trei ani de acum, mai degrabă decât să accepte orice slujbă li se oferă, tinerii cu adevărat calificaţi ar putea să le dicteze termenii lor angajatorilor.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata