Secretul murdar al Europei

0 17

În timp ce producţia şi utilizarea cărbunelui se prăbuşeşte în SUA, în Europa “există un fel epocă de aur a cărbunelui”, spune Anne-Sophie Corbeau de la Agenţia Internaţională de Energie. Cantitatea de electricitate generată din cărbune creşte cu o rată anuală de până la 50% în unele ţări europene.

Din moment ce cărbunele este de departe cea mai poluantă sursă de electricitate (producând mai multe gaze cu efect de seră pe kilowatt decât orice alt combustibil fosil), acest lucru face din aspiraţiile ecologice europene o glumă proastă. Cum s-a întâmplat acest lucru?, întreabă Economist.com.

Povestea începe din nou de la gazele de şist americane. Pe măsură ce serviciile publice americane au trecut pe gaz, exploatatorii de cărbune americani au trebuit să caute pieţe noi.

Aceştia au făcut acest pas într-un moment în care cererea chineză, din ce în ce mai mică, afecta preţurile globale pentru cărbune, care s-au redus cu o treime între august 2011 şi august 2012 şi au ajuns la mai puţin de 100 de dolari pe tonă.

În acest context, achiziţiile europene de cărbune american au crescut cu o treime în primele şase luni ale anului 2012.

În comparaţie cu preţul gazului extrem de mic din SUA, cărbunele nu este chiar atât de ieftin. Însă, este un chilipir în comparaţie cu preţul gazului din Europa.

Multe contracte de gaz europene au fost negociate cu mulţi ani în urmă cu gigantul rus Gazprom, şi, în ciuda unui val de renegocieri, preţurile europene la gaz au rămas destul de mari.

În vara anului 2012, preţul gazului în Europa era de trei ori mai mare decât preţul gazului american şi mai scump decât cărbunele. Gazprom a spus că va reduce preţurile, probabil cu 10%, în 2013, dar această diminuare nu va face o diferenţă prea mare.

Aşadar, în Europa, cărbunele este mai ieftin decât gazul şi este foarte probabil să rămână aşa, în mare parte din cauză că industria gazelor de şist din Europa este cu mulţi ani în urma Americii şi într-o anumită măsură din cauză că va dura ceva timp până când continentul european va construi o infrastructură potrivită pentru a putea importa gaz natural lichefiat în cantităţi mari.

Preţul relativ al cărbunelui şi gazului este esenţial pentru sănătatea serviciilor publice din  Europa. La începutul lunii noiembrie 2012, potrivit firmei de cercetare Bloomberg New Energy Finance, serviciile publice de energie din Germania pierdeau în medie 11,70 de euro atunci când ardeau gaz pentru a face un megawatt de electricitate, dar câştigau 14,22 euro pe MW atunci când ardeau cărbune.

 

  • Nu este loc pentru gaz

 Diferenţa se reflectă în preţurile combustibililor în cauză. Însă, este mai mult decât atât. Germania are un plan ambiţios de a trece de la combustibili fosili şi energie nucleară la energie regenerabilă, cum ar fi energia solară şi eoliană (acest lucru este numit Energiewende sau transformare a energiei).

Electricitatea din regenerabile are prioritate pe reţeaua mondială. Acest lucru a permis energiei eoliene şi solare să “fure” o cotă de piaţă importantă de la energia fosilă, şi anume în timpul celor mai profitabile momente ale zilei, atunci când serviciile publice (utilităţile) absorb cei mai mulţi bani (preţurile electricităţii în Germania sunt cele mai mari în mijlocul zilei, când generarea de energie solară este de asemenea cea mai puternică).

 Însă, companiile trec de la gaz la cărbune cât pot de repede, aşa că regenerabilele înlocuiesc de fapt gazul, nu cărbunele. În Germania, RWE, cel mai mare utilizator de cărbune din Europa, a generat 72% din producţia sa totală din cărbune şi lignit (o formă de cărbune mai murdară şi de o valoare mai mică) în primele nouă luni ale anului 2012, în comparaţie cu 66% în aceeaşi perioadă a anului 2011.

Germania are nevoie de o nouă capacitate, deoarece îşi închide centralele nucleare: RWE construieşte o nouă centrală pe bază de cărbune în Hamm, din Renania de Nord-Westfalia şi o alta în Emshaven, în Olanda.

De asemenea, E.ON, cel mai mare producător de energie al Germaniei, construieşte o centrală pe bază de cărbune în Renania de Nord-Westfalia, iar împreună cu partenerii săi a luat în considerare posibilitatea închiderii unei centrale pe bază de gaz din Bavaria.

Vattenfall, o companie suedeză deţinută de stat, tocmai a terminat de ridicat o centrală pe bază de lignit în estul Germaniei şi mai construieşte o centrală de cărbune în apropiere de Hamburg. EnBW, o companie care are sediul în Germania, construieşte o centrală pe bază de cărbune în Karlsruhe şi o alta în colaborare cu RWE în Mannheim.

Chiar şi în ţările în care nu se construiesc noi staţii energetice pe bază de cărbune, cantitatea de cărbune arsă creşte constant. În aprilie 2012, cărbunele a depăşit gazul, ca şi combustibil dominant al Marii Britanii pentru electricitate, pentru prima dată din anul 2007. Cantitatea de electricitate a ţării furnizată de cărbune în cel de-al treilea trimestru al anului trecut a fost cu 50% mai mare decât anul precedent.

Oricum companiile şi-ar îndrepta atenţia spre cărbune, deoarece este mai ieftin, dar mişcarea bruscă este făcută în mod mai frenetic din cauza schimbărilor politice care se prefigurează.

În temeiul unei directive a Uniunii Europene care va intra în vigoare în 2016, serviciile publice trebuie fie să îşi închidă centralele pe bază de cărbune care nu îndeplinesc noile standarde ecologice ale UE, fie să instaleze o mulţime de dispozitive scumpe de control al poluării. Termenul limită pentru ca aceste companii să decidă care este drumul pe care îl urmează este sfârşitul lunii acesteia.

Dacă o companie închide o centrală, aceasta va primi un număr maxim de ore pentru a funcţiona, înainte să fie oprită (în funcţie de gradul de poluare pe care îl produce). Aceasta este un stimulent puternic de a arde o cantitate mare de cărbune într-un timp foarte scurt.

Acest lucru înseamnă că actuala creştere a cererii de cărbune este doar “o scânteie”? Tom Brookes de la Fundaţia Europeană pentru Climă, o organizaţie non-guvernamentală cu sediul în Haga, spune că da.

În 2008, serviciile publice ale Europei aveau planuri pentru construcţia a 112 de centrale de cărbune noi. De atunci, 73 au fost abandonate, iar cu 14 dintre ele nu s-a întâmplat nimic, aşa că Brookes crede că o cantitate uriaşă de cărbune va fi pierdută, deoarece centralele existente vor fi închise de-a lungul următoarelor 12-18 luni. Cu toate acestea, mai rămân în continuare peste 20 de centrale noi planificate sau în curs de construcţie.

Aşadar, pentru un timp, gradul de utilizare a cărbunelui va rămâne la un nivel ridicat, cel puţin în unele ţări. Bloomberg a privit în detaliu la impactul pe care standardele ecologice ale UE le au asupra ţărilor cele mai afectate: Marea Britanie, Germania şi Polonia. Se estimează că, în Marea Britanie, capacitatea cărbunelui va scădea, de la 33 GW la 14 GW până în momentul în care vor intra vigoare noile reguli. Însă, capacitatea de cărbune a Germaniei de abia se va clinti, deoarece în această ţară se construiesc noi centrale de cărbune care îndeplinesc noile standarde impuse de UE.

Această creştere a cărbunelui face politicile ecologice ale UE să pară ceva stupid, standarde despre care politicienii cred că reprezintă un model pentru restul lumii.

UE are drept scop ca până în 2020 să reducă emisiile de carbon cu până la 80% faţă de nivelul din 1990. Până în 2009, emisiile s-au redus cu puţin peste 17% faţă de nivelul din 1990. Totuşi, în 2010, emisiile au început să crească. Bloomberg calculează că emisiile de carbon de la centralele energetice au crescut cu aproximativ 3% în 2012, ceea ce a făcut ca emisiile totale să fie cu 1% mai mari decât în 2011.

Dacă politicile funcţionează aşa cum trebuie, electricitatea din regenerabile va obţine în mod treptat o cotă mai mare din generarea totală de energie, iar Europa va avea o formă de energie mult mai ecologică. Însă, pentru moment, politica energetică a UE sprijină utilizarea celui mai poluant combustibil, crescând emisiile de carbon, afectând bonitatea serviciilor publice şi redirecţionând investiţiile în proiecte energetice din altă parte.

Comisarului UE privind clima, Connie Hedegaard, îi place să susţină că, în ceea ce priveşte energia şi emisiile, Europa este “un exemplu pentru restul lumii”. Ei bine, având în vedere ceea ce se întâmplă momentan în Europa, acest “exemplu” ar putea fi o problemă.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata