Nanomaterialele, o ameninţare la fel de mare ca şi azbestul

0

Europa nu reuşeşte să controleze industria înfloritoare a materialelor microscopice, fiind deja învinuită că nu a acordat suficientă atenţie milioanelor de decese provocate de azbest. În ciuda unor avertizări cu privire la daunele pe care unele nanomateriale le-ar putea provoca, guvernele UE încă reacţionează mult prea lent la semnele unor posibile pericole ecologice mortale, relatează Independent.co.uk.

Nanomaterialele, particule mici cât o miliardime de metru, nu sunt reglementate în prezent în niciun fel în UE, în ciuda temerilor existente cu privire la efectul posibil pe care ar putea să îl aibă asupra sănătăţii.

Un studiu important, publicat de Agenţia Europeană a Mediului, a spus că guvernele europene sunt “paralizate de analiză” şi nu reuşesc să acţioneze corespunzător: “Au trecut 20 de ani de când au fost prezentate primele indicii cu privire la daunele pe care le pot produce nanomaterialele. S-a dezvoltat un volum tot mai mare de studii despre cum interacţionează nanomaterialele cu celulele, mamiferele şi organismele acvatice. Cu toate acestea, guvernele cer în continuare şi mai multe informaţii în loc să acţioneze asupra problemei”.

Nanotuburile de carbon, mici bucăţi de carbon utilizate pentru a întări tot felul de materiale, au fost identificate ca factori provocatori ai unor probleme de sănătate asemănătoare cu cele cauzate de azbest, atunci când sunt inhalate. Cercetarea arată că nanotuburile de carbon lungi, care sunt asemănătoare ca formă cu fibrele de azbest, provoacă creşteri pre-canceroase pe plămâni.

Nanoargintul, ale cărui proprietăţi antibacteriene îl fac să fie folosit în orice produs, de la dezinfectant la şosete, a fost evidenţiat în raportul agenţiei, care spune că ar putea afecta mediul, dacă ajunge în sursele de apă. Studii anterioare sugerează că nanoargintul din apă dăunează sănătăţii şi fertilităţii peştilor şi algelor, ceea ce ar putea afecta foarte mult ecosistemele.

În ciuda faptului că apar tot mai multe dovezi conform cărora nanotuburile de carbon ar putea fi cancerigene, industria este atât de slab reglementată, încât poţi cumpăra un borcan de nanoparticule de pe internet, fără a primi vreo avertizare cu privire la siguranţa produsului sau alte informaţii de acest gen.

De asemenea, există dovezi cu privire la faptul că majoritatea fabricilor din Europa iau în râs cele mai de bază condiţii cu privire la sănătatea şi siguranţa la locul de muncă, şi permit muncitorilor lor să amestece particulele în găleţi deschise, fără a purta măşti.

Profesorul Ken Donaldson de la Universitatea din Edinburgh, ale cărui studii au arătat pentru prima dată că nanotuburile de carbon mai lungi ar putea provoca afecţiuni grave ale sănătăţii, cum ar fi cancerul, a spus: “Cred că cel mai mare risc există în aceste fabrici. Oamenii fac acum nanotuburi de carbon în cantităţi mari, aşa că există muncitori care lucrează în aceste departamente şi manipulează aceste particule în cantităţi mari. Dacă nu sunt protejaţi, aceştia pot inhala fibrele, care ar putea provoca un efect asemănător cu cel cauzat de azbest. Cred că oamenii ar trebui să fie atenţi în ceea ce priveşte nanofibrele şi să găsească o modalitate să le reglementeze.”

Însă, acesta a adăugat: “Nanoparticulele sunt la fel ca orice alte particule: unele sunt extrem de dăunătoare, cum ar fi azbestul, iar altele sunt aproape inofensive.”

Vito Buonsante, un avocat din cadrul organizaţiei ecologice “Client Earth”, crede că este nevoie urgent de reglementări în această privinţă. “Muncitorii sunt porci de guineea în acest domeniu, iar noi ar trebui să avem un anumit tip de supraveghere a mediului şi a efectelor pe termen lung asupra muncitorilor.”

“Nu toate nanomaterialele sunt toxice, şi nu toate ar trebui să fie interzise. Ideea este aceea că trebuie să ştim cât mai repede aceste lucruri şi să izolăm cazurile în care nanomaterialele pot provoca daune ireversibile, pentru a evita o posibilă catastrofă”, adaugă Buonsante.

 

  • Un ghid nano

Ce este nanotehnologia? Este ştiinţă lucrurilor foarte mici.

Ce fel de lucruri? Majoritatea metalelor şi mineralelor, aproape orice, atâta timp cât este foarte mic.

Cât de mic? Un nanometru este o miliardime dintr-un metru, aşa că un material poate fi numit “nano” atunci când este adaptat într-o formă minusculă şi măsoară între 1 şi 100 de nanometri.

La ce foloseşte ceva atât de mic? Ei bine, se pot adăuga nanoparticule la răşină sau plastic, de exemplu, pentru a face obiectele mai puternice.

La ce altceva mai sunt folosite? Cremă de protecţie solară, biciclete, haine. Nanoargintul poate face şosetele mai puţin mirositoare.

De ce sunt nanoparticulele diferite de materialul lor original? Atunci când adaptezi un material la o scară atât de mică, atomică, proprietăţile sale se pot schimba.

Este sigur? La acest moment se crede că “da”, însă nanoparticulele trebuie folosite cu atenţie. Oamenii sunt deja îngrijoraţi cu privire la muncitorii care inhalează nanotuburi de carbon, în timp ce le amestecă fără a îndeplini cerinţele de siguranţă fundamentale. Nanoargintul din apă poate fi toxic pentru peşti şi alge.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.