Ingredientele unei vacanţe reuşite la schi

Indiscutabil, pentru multă lume schiatul este o experienţa extraordinară, plină de momente care sunt povestite şi repovestite peste an. Pentru alţii schiul poate fi activitate neînţeleasă, mai ales că are loc în frig, costă mult, există riscul să te accidentezi, iar la finalul zilei ajungi tot de unde ai plecat.

Indiferent de atitudinea faţă de schi, în momentul în care ne decidem să punem schiurile în picioare, indiferent dacă este pentru prima oară sau pentru a mia oară, este bine să cunoaştem şi/ sau să ne reamintim câteva lucruri utile care pot face diferenţa între o experienţă extraordinară şi una de coşmar.

  • Schiorii

Cel mai important este să ne cunoaştem propriile limite şi nivelul de experienţă şi să ne adaptăm stilul în consecinţă, atât pentru siguranţa personală cât şi a celor din jur.

Ar fi util să ne dăm seama şi de experienţa celor care schiază pe lângă noi din modul cum se mişcă pe pârtie sau din postura în staţionare, dar aceasta vine odată cu timpul. Ne putem da seama de experienţa cuiva chiar dacă se apropie din spate în timp ce schiem, din sunetul produs de alunecarea pe pârtie; de obicei schiorii experimentaţi înaintează constant, distanţa temporală între curbe/ întoarceri este relativ constantă, înaintează mai repede (şi simţim că sunetul produs la curbe se apropie mai repede de noi) şi au aproximativ aceeaşi tehnică indiferent de starea pîrtiei, deci sunetul produs la fiecare curbă/ întoarecere este aproape identic.

Mai mult, trebuie înţeles şi acceptat faptul că experienţa nu se măsoară în ani petrecuţi pe pârtie (uneori degeaba), ci în abilitatea de a schia adaptat terenului, stării vremii şi a celorlalţi schiori. Clasificarea schiorilor se face în: începător, mediu, avansat, expert, profesionist. În unele magazine echipamentul este grupat în funcţie de această clasificare şi nu degeaba.

  • Schiul, învăţare

Este recomandabil ca schiul să fie învăţat cu un instructor, din mai multe motive. Un schior bun nu este întotdeauna şi un bun profesor, însă se presupune că instructorii au învăţat tehnicile corecte de schi şi, foarte important, cum să le predea. Fără un instructor (sau un schior priceput să predea), este posibil să deprindeţi o tehnică defectuoasă şi fie să vă accidentaţi, fie să petreceţi ani mulţi să o corijaţi, în loc să vă bucuraţi de un schi de calitate.

  • Domenii schiabile, pârtii, clasificare

E bine să alegem staţiunea şi pârtiile în funcţie de experienţa în privinţa schiatului, atât cea personală cât şi a celor cu care mergem, altfel vacanţa la schi se poate transforma într-o experienţă neplăcută.

Pârtiile fac parte din domenii schiabile, care permit schiul într-o zonă interconectată printr-un sistem corelat de pîrtii şi instalaţii de urcare. Dacă mergem în grup, este bine să alegem un domeniu schiabil care să aibă pârtii potrivite pentru fiecare persoană din grup.

– În funcţie de amenajarea pârtiilor, le putem împărţi în pârtii amenajate şi neamenajate (off-piste). Cele amenajate au terenul nivelat, unele sunt dotate cu instalaţii de zăpadă artificială, în general zăpada este nivelată cu maşini speciale (ratrak), sunt delimitate cu marcaje de zonele înconjurătoare atât pe teren cât şi pe hartă şi au un anumit nivel de supraveghere (video şi/sau patrule, iar la terminarea programului o patrulă de schiori verifică dacă mai sunt schiori pe pârtie). Cele off-piste sunt în afara părtiilor amenajate, de multe ori prin pădure, nu sunt supravegheate, zăpada este naturală şi nebătătorită, şi nu apar pe toate hărţile.

– În funcţie de dificultate, pârtiile sunt clasificate şi notate diferit: roşu pentru uşoare (pentru începători), albastru pentru medii şi negru pentru avansaţi, dar convenţiile de colorare în funcţie de dificultate pot diferi în funcţie de ţară sau zonă. Poate fi important de ştiut că este posibil ca o pârtie să primească o clasificare corespunzătoare unui nivel mai mare de dificultate doar pentru că include o porţiune mai dificilă ce trebuie clasificată mai sever, deci este bine ca şi clasificările să fie considerate cu grijă.

– În funcţie de destinaţie, pârtiile pot fi destinate schiorilor, boarderilor, schiului fond, saniilor, boburilor, acrobaţiilor cu schiurile sau placa, sau pentru mersul pe jos, având (sau trebuind să aibă) marcaje diferite în fiecare caz.

  • Pârtiile, indicatoare şi interconectare

Pe pârtiile amenajate trebuie să existe semne de circulaţie care să semnalizeze numărul şi tipul (dificultatea) pârtiei, intersecţia cu alte pârtii, proximitatrea faţă de cabane şi posturi de prim-ajutor, etc.

Sunt zone de schi care au panouri (electronice sau mecanice) de informare în privinţa stării pârtiilor (în special dacă sunt închise sau deschise publicului), ceea ce poate ajuta să nu ajungem în zone din care este dificil să ne întoarcem, mai ales dacă domeniul schiabil este foarte mare. Chiar pentru domenii schiabile mai mici este bine să luăm în calcul experienţa de schi şi dificultatea pârtiei alese, mai ales spre finalul zilei, pentru a ajunge la bază înainte de oprirea instalaţiilor de urcat.

Semnalizările privind starea pârtiilor se pot schimba peste zi, deci trebuie urmărite în permanenţă. În domeniile schiabile care se întind pe teritoriul a două ţări, necunoaşterea pârtiilor poate genera complicaţii suplimentare şi purtarea paşaportului în permanenţă este indicată.

  • Zăpada, altitudine

Pentru o experienţă memorabilă este nevoie de zăpadă, şi aceasta este garantată pe tot parcursul sezonului de schi numai pe munţii înalţi. Calitatea şi cantitatea zăpezii, precum şi vizibilitatea (mai redusă în zonele umbrite), depind şi de orientarea pârtiilor (pârtiile aflate pe versanţii nordici ai munţilor, ferite de soare sau cu perioade scurte de soare, este posibil să fie în umbră mare parte din zi, şi în consecinţă să formeze mai uşor şi mai frecvent gheaţă, şi să fie mai friguroase).

  • Calitatea zăpezii

Zăpada influenţează experienţa schiatului, aşa că e recomandabil să vă informaţi înainte de a urca pe schiuri, cum e pârtia, tipul de zăpadă (artificială sau naturală) şi prognoza vremii. Zăpada naturala oferă o experienţă mai bună, schiurile alunecă mai uşor. În anumite condiţii zăpada naturală poate să nu adere la pârtie, ascunzând doar stratul de gheaţă de dedesubt.

În plus, dacă bate vântul poate să ne împiedice să vedem bine traseul. Zăpada artificială poate fi mai grea şi mai lipicioasă, ceea ce influenţează viteza de înaintare. Dacă zăpada devine umedă (se topeşte de la soare), aderenţa schiurilor creşte şi schiurile se pot „lipi” de pârtie, ceea ce poate îngreuna schiul sau chiar produce accidentări.

  • Gheaţă pe pârtie

Pe gheaţă e recomandat să nu încercaţi întoarceri/ curbe/ cristiane, pentru că derapaţi. E preferabil să treceţi peste gheaţă şi să frânaţi pe prima porţiune de zăpadă pe care o găsiţi.

  • Decalogul schiorului

Majoritatea domeniilor schiabile au reguli/ recomandări pentru schiat, viteză şi acordarea priorităţii, staţionare, reintrare pe pârtie, comportament în cazul unui accident etc. Pot diferi de la un domeniu schiabil la altul, dar toate promovează o conduită civilizată pe pârtie. Este posibil ca utilizarea în comun a pârtiilor de schiori şi boarderi să producă accidente, în special cauzate de utilizarea diferită a pârtiei de către fiecare din ei.

  • Instalaţii de urcat (cablu)

Deşi uneori nu avem de unde alege, când avem de ales este bine să ne informăm în privinţa numărului şi tipului instalaţiilor din zona în care urmează să schiem. Unele sunt de tip tele-schi (T-bar, cu un băţ între picioare), scaun individual, dublu, banchetă deschisă sau închisă, telecabină.

Diferenţele constructive între instalaţiile de urcat pot conta în special pe vreme rea, de la oprirea funcţionării (la telecabină, de exemplu, din cauza balansului produs din cauza vântului, balans care poate pune în pericol schiorii), la frig pătrunzător (în cazul tele-schiului şi banchetelor deschise). Contează şi viteza de urcare, atât pentru a estima aglomeraţia posibilă, cât şi timpul petrecut în scaun, care în caz că este frig sau bate vântul, poate părea mai lung decât în realitate.

  • Apres-ski

În funcţie de persoanele cu care mergem la schi, e bine să alegem destinaţia ţinând cont şi de facilităţile de petrecere a timpului în afara pârtiilor (saună, piscină, băi termale, baruri, restaurante, discoteci, spa, loc de luat masa pe pârtie, şcoli de schi şi locuri de joacă pentru copii, proximitatea faţă de teatre, muzee sau zonele de shopping etc.).

Din ce în ce mai mult, pe pârtii sunt construite cabane unde poate fi luată masa, se servesc băuturi, există magazine cu echipament, sau oferă servicii de închiriere echipament sau depozitare schiuri până a doua zi (pentru a nu le transporta peste noapte până la hotel).

În funcţie de facilităţile apres-ski, relieful şi întinderea domeniilor schiabile, unele staţiuni de schi sunt recomandate pentru familiile cu copii, altele pentru boarderi, altele pentru începători, altele pentru schiori care caută experienţele extreme, iar altele pentru cei care vor să petreacă nopţile în discoteci.

  • Stilul de schi

Stilul de schi (înafară de stilul personal şi viteză) trebuie adaptat (sau ar trebui sa fie adaptat) în funcţie de experienţă, teren/ pârtie şi nivelul stratului de zăpadă.

  • Stilul de schi în funcţie de experienţă

 

E recomandabil ca, dincolo de plăcerea schiului, să ne menţinem în permanenţă în zona de control. Daca nu mai putem controla înaintarea schiurilor, e preferabil să ne aruncăm în zăpadă decât să ne izbim de un copac, să ajungem într-un iaz sau o prăpastie. E mai bine ca, atunci când învăţăm să schiem, să nu ne aventurăm dincolo de posibilităţile tehnice pe care ni le permitem şi, decât să pierdem controlul schiurilor, să aprofundăm anumite tehnici înainte de a aborda o pârtie sau un procedeu mai dificil.

  • Stilul de schi în funcţie de pârtie

Pârtiile amenajate şi cu înclinaţie mai mică permit o viteză mai mare şi curbe (întoarceri) mai largi, în timp ce cele mai abrupte şi/ sau cu denivelări necesită o viteză mai mică şi curbe mai scurte.

  • Stilul de schi în funcţie de nivelul stratului de zăpadă

În general problema nivelului stratului de zăpadă se pune înafara pârtiilor amenajate, pe cele amenajate zăpada fiind în general bătătorită. Deşi este interzis a schia în afara pârtiilor amenajate, în majoritatea domeniilor schiabile (inclusiv în străinătate) turiştilor li se permite să iasă şi înafara pârtiilor.

Pe părtiile amenajate presiunea piciorului este pe tibie (înclinaţie a corpului în faţă), ceea ce asigură un control mai bun al schiurilor, în timp ce în afara pîrtiilor amenajate presiunea este pe gambă (înclinarea corpului în spate), pentru ca vârfurile schiurilor să se menţină în permanenţă deasupra zăpezii. Stilul şi raza curbelor/ întoarcerilor diferă şi el în funcţie de nivelul zăpezii.

  • Aglomeraţia pe pârtie

În funcţie de momentul din zi – Aglomeraţia pe pârtie este mai mică dimineaţa (când nu s-a trezit toată lumea), uneori în timpul prânzului (când mulţi schiori se retrag să mănânce) şi la finalul zilei (când unii schiori sunt prea obosiţi sau i-a prins frigul, şi se îndreaptă spre cabane, hoteluri sau spre casă, sau care se retrag mai devreme pentru a fi siguri că nu rămân pe pârtie după închidere).

În funcţie de sezon/ extrasezon/ week-end – Aglomeraţia pe pârtie şi pe şosele/ autostrăzi este diferită în funcţie de unde suntem în cadrul sezonului de schi. Similar, preţurile pentru cazare, mâncare, distracţie, închiriat echipament, instalaţii de urcare pe cablu variază în funcţie de momentul în care mergem la schi. Perioadele de luat în calcul în estimarea aglomeraţiei sunt Crăciunul, Anul Nou şi vacanţele elevilor şi studenţilor.

  • Staţiuni, schiori, costuri

Experienţele pe parcursul unei vacanţe la schi nu se rezumă doar la schi. În funcţie de relief şi poziţionare, staţiunile de schi au abordat strategii diferite de dezvoltare şi promovare, orientându-se pe atragerea preponderent a unui segment bine delimitat de turişti: familii, boarderi, schiori începători, tineret, petrecăreţi sau amatori de shopping.

În funcţie de staţiunea aleasă, puteţi avea şansa (sau neşansa) să aveţi subiecte comune de discuţie (sau nu) cu vecinii de cabană, cu cei care luaţi masa la restaurant sau cu care vă întâlniţi în cabană.

În funcţie de strategia aleasă de fiecare staţiune, este posibil ca diferenţele de preţ să fie semnificative (de exemplu, unele staţiuni organizează concerte cu artişti în vogă pentru segmentul de clienţi vizat), deşi din punct de vedere exclusiv al facilităţilor de schi este posibil să nu fie diferiţe semnificiative între staţiuni.

  • Conexiunile rutiere

În unele zone de schi există rute de autobuz care fac legătura între staţiuni, uneori gratuit pentru cei care au achiziţionat un skipass (card de acces pentru instalaţiile de urcat pe cablu).

Nu în ultimul rând, este util să vă gândiţi şi la situaţiile mai puţin plăcute, şi să încheiaţi o asigurare de călătorie care să acopere cheltuielile aferente spitalizării şi asistenţei medicale în cazul unor accidente pe pârtie. Şi să nu uitaţi să puneţi cauciucurile de iarnă, pentru că alunecarea oferă o experienţă memorabilă doar pe pârtie, nu şi pe şosele.

Pârtieeeeeee!

 

Ovidiu Bordeuţ

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.