Fuga spre Nord

Uraniu, pământuri rare, fier, cupru, aur… Topirea gheţurilor scoate resursele minerale ale insulei la îndemâna celor 60 000 de locuitori care până acum trăiau aproape exclusiv din pescuit. Dar această binecuvântare este totodată un blestem, fiindcă ea atrage China şi Statele Unite, scrie Annelien De Greef în standaard.be.

Numele propriu Nuuk, capitala Groenlandei, seamănă mult cu „nuke”, cuvântul englezesc pentru bomba nucleară, glumesc danezii în ultima vreme. Într-adevăr, Groenlanda, şi deci şi Danemarca [puterea tutelară] par să fie pe cale să intre în rândul actorilor importanţi pe piaţa uraniului. O idee care îngheaţă de frică o bună parte din opinia publică din acest nord îndepărtat.

Desigur, se ştie de mult timp că subsolul Groenlandei conţine uraniu. Dar acesta părea aproape intangibil şi era considerat ca un fruct interzis. Fiindcă de un sfert de secol încoace, Danemarca conducea o politică de toleranţă zero faţă de nuclear. Acum, Copenhaga şi-a schimbat complet tendinţa.

„Este culmea ipocriziei”, comentează şeful misiunii Greenpeace în Danemarca, Flarup Christensen.”În acelaşi timp am obligat Suedia să închidă o centrală nucleară fiindcă era prea aproape de teritoriul danez”.

  • E greu să trăieşti doar cu creveţi

Ce s-a întâmplat?  „Groenlanda, care a obţinut o mai mare autonomie în 2009, îşi poate acum gera singură materiile prime; este un element esenţial pentru a înţelege situaţia”, explică Cindy Vestergaard, de la Institutul Danez pentru Studii Internaţionale.

O mai mare autonomie înseamnă de asemenea că fluxul milioanelor care curg anual de la Copenhaga către Nuuk va seca. Şi este greu de a trăi doar din creveţi. Prin urmare, uraniul devine interesant. Cu toate acestea, Groenlanda nu poate să decidă de una singură. Danemarca va continua să decidă politica externă şi de apărare. Mai mult decât atât, Groenlanda, o insulă de mai puţin de 60 000 de locuitori, nu poate asigura singură exploatarea şi exportul.

„Dacă se dă undă verde [uraniului], totul se va schimba”, adaugă Vestergaard. „Danemarca va deveni un actor important pe piaţa nucleară”. Pentru moment Canada, Australia şi Kazahstan sunt cele mai mari ţări exportatoare. Dar având în vedere uriaşele rezerve locale, Danemarca şi Groenlanda ar putea de asemenea intra în rândul principalilor furnizori ai acestei materii prime. Dar a pune afacerea pe şine va fi complicat.

„Piaţa uraniului este una dintre cele mai opace din lume. Cum poţi fi sigur că minereul extras aici nu va sfârşi într-o armă nucleară?” Danezii, ecologişti şi pacifişti, vor fi puşi în faţa unei serioase probleme de imagine.

  • A distruge monopolul Chinei

Pentru Groenlanda, sunt şi mai multe lucruri în joc. Încălzirea globală a scos la iveală şi alte comori în afară de uraniu. Iar dacă exploatarea acestuia este interzisă, mari rezerve de minereuri de fier, cupru, aur, şi alte „pământuri rare” vor fi de asemenea pierdute din punct de vedere economic, într-un moment în care giganţi minieri internaţionali şi ţări precum Coreea de Sud şi China începeau să fie interesate. Mai mult, Groenlanda ar putea sparge monopolul Chinei în domeniul pământurilor rare – folosite în producţia de smartphone-uri sau maşini.

Acest belşug de materii prime este totodată un blestem şi o binecuvântare, consideră The Copenhagen Post. Odată cu topirea gheţii, satele care trăiau din pescuitul de creveţi sunt pe cale să dispară. Creveţii au migrat spre nord, în căutare de ape mai reci. Consecinţe: şomaj, exod şi chiar sinucideri. Trebuie să se pună întrebarea dacă se poate face din pescari mineri.

  • O uzină americană într-un sat cu 3000 de locuitori

Dar există şi alte greutăţi. Sub presiunea companiilor multinaţionale, Groenlanda a adoptat anul trecut o lege care permite ca muncitorii străini să fie plătiţi mai puţin decât groenlandezii.

Gigantul american al aluminiului, Alcoa, are de exemplu intenţia să implanteze o uzină într-un sat de 3 000 de locuitori. Unde ar lucra cel puţin tot atâţia polonezi şi chinezi. Ce impact ar avea o astfel de situaţie asupra unei comunităţi locale? Şi cum poate o insulă de doar 60 000 de locuitori să se împotrivească acestor giganţi ai industriei?

Statele Unite ale Americii şi-au dat seama de mult timp de poziţia strategică a Groenlandei. După Al Doilea Război Mondial, americanii au oferit Danemarcei 100 de milioane de dolari pentru această insulă.

Astăzi, Nuuk pare să-şi urmeze din ce în ce mai mult propria cale. „Până acum, singurul lucru pe care îl aveau [groenlandezii] era pescuitul”, spune Cindy Vestergaard. „Dar este clar că exploatarea materiilor prime – şi au de toate – le oferă un mijloc de a deveni în cele din urmă o ţară independentă”. În curând vor avea loc alegeri în Groenlanda. Ghiciţi care va fi tema principală a campaniei.

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.