Cum pot deveni liderii slabi nişte conducători buni

Mulţi cititori sunt curioşi cum reuşesc liderii slabi să îşi îmbunătăţească stilul de conducere, devenind conducători mult mai buni. Este adevărat că nu orice lider poate experimenta această dezvoltare. Cu toate acestea, toţi cei 71 de subiecţi care au reprezentat trei sferturi dintr-un grup de lideri slabi, analizat de Jack Zenger şi Joseph Folkman pentru Harvard Business Review, au reuşit să facă această schimbare herculiană. Cum?

Folosind un feedback de date pe o perioadă de 12-18 luni, am reuşit să identificăm ce anume au făcut liderii care au înregistrat cel mai mare progres. Am descoperit că, practic, majoritatea dintre ei (peste 80%) şi-au îmbunătăţit în mod semnificativ abilitatea de a administra nouă aptitudini de conducere speciale.

 

1. Şi-au îmbunătăţit eficienţa comunicării

Eficienţa comunicării a fost una dintre abilităţile cel mai des îmbunătăţite. Capacităţile de comunicare sunt extrem de maleabile. Pentru mulţi dintre aceşti lideri, îmbunătăţirea la acest capitol a constat în utilizarea mai frecventă a abilităţilor pe care le aveau şi nu în deprinderea unor noi aptitudini. S-a mai descoperit că, atunci când liderii care se află într-o situaţie dificilă petrec mai mult timp îmbunătăţindu-şi aptitudinile de prezentare, efortul poate produce o recompensă imediată.

 

2. Au făcut un efort pentru a-şi împărtăşi cunoştinţele şi experienţa la o scară mai largă

Liderii slabi au tendinţa de a fi zgârciţi în ceea ce priveşte experienţa pe care o au. Prin împărtăşirea frecventă a cunoştinţelor şi instruirea subordonaţilor în legătură cu ceea ce trebuie să facă, rezultatele lor directe se pot îmbunătăţi considerabil.

 

3. Au început să îi încurajeze pe alţii să facă mai multe lucruri şi mult mai bine

Unii lideri cred că dacă reduc la minim provocările cu care se confruntă echipa lor şi dacă nu au aşteptări prea mari de la membrii săi, subordonaţii îi vor privi ca pe nişte lideri buni. Acest lucru este complet greşit!

Reducerea numărului provocărilor este exact opusul faţă de ceea ce are nevoie un grup de lucru sau o organizaţie. Atunci când liderii îşi supun la diferite provocări subordonaţii direcţi, astfel încât aceştia să reuşească să îndeplinească mai multe sarcini şi să fie mai buni decât credeau ei că ar putea fi, conducătorii sunt percepuţi de angajaţi drept nişte lideri adevăraţi.

 

4. Şi-au dezvoltat o perspectivă mai largă

Este uşor pentru lideri să devină preocupaţi de cerinţele de la locul de muncă şi de politica internă şi să uite să mai acorde atenţie la ceea ce se întâmplă în lumea exterioară.

Liderii care se opresc şi analizează imaginea în ansamblu, pot vedea mult mai repede eventualele soluţii şi se pot concentra mai mult asupra problemelor strategice şi mai puţin asupra celor tactice. Acest aspect duce către o schimbare constructivă, spre inovaţie.

 

5. Au conştientizat că sunt un model de urmat şi că trebuie să reprezinte un exemplu bun

Se întâmplă destul de frecvent ca liderii, în mod neintenţionat, să îi roage pe alţii să facă lucruri pe care ei nu le fac. Acest lucru nu funcţionează niciodată. Mulţi dintre cei 71 de lideri care au făcut o schimbare în stilul lor de conducere, au fost surprinşi să descopere că erau percepuţi drept nişte ipocriţi.

 

6. Au început să susţină ideile noi ale echipei lor

Mulţi dintre liderii analizaţi au fost surprinşi să afle că echipele lor îi considerau a fi  „omul care l-a luat pe NU în braţe”.

Atunci când au trecut de la descurajarea propunerilor noi la încurajarea şi susţinerea ideilor şi gândirii inovative, au început să se producă schimbări pozitive în cadrul organizaţiei sau departamentului.

 

7. Au învăţat să recunoască momentul în care era nevoie de o schimbare

Liderii care au avut succes au fost cei care au învăţat să sprijine şi să îmbrăţişeze ideea de schimbare şi să îi încurajeze şi pe alţii să facă acest lucru.

Cum? Practic, prin faptul că au devenit proactivi, adică au devenit mai atenţi la identificarea cât mai devreme a unor tendinţe noi, oportunităţi şi posibile probleme.

 

8. Şi-au îmbunătăţit abilitatea de a-i inspira şi motiva pe ceilalţi

Practic, toate acţiunile enumerate până acum au creat un mediu plin de isnpiraţie. În plus, au existat două lucruri clare pe care liderii le-au făcut pentru a-i inspira pe alţii.

În primul rând, au făcut o treabă mai bună în ceea ce priveşte menţinerea oamenilor câte mai concentraţi asupra scopurilor şi obiectivelor prioritare.

În al doilea rând, aceştia au făcut un efort special de a rămâne cât mai conectaţi cu problemele şi preocupările echipei lor. Atunci când un lider este ultimul care află că unul din subordonaţii săi are dificultăţi, alţii interpretează acest lucru ca fiind o lipsă de implicare.

 

9. Au început să încurajeze cooperarea în locul ideii de competiţie

Mulţi lideri ies de pe băncile şcolii crezând că munca este un joc cu sumă zero care crează învingători şi învinşi, astfel că aceştia ajung să se afle într-o competiţie permanentă, pentru a reuşi să ajungă în frunte.

Bătăliile sunt costisitoare şi consumă o cantitate mare de resurse. Pe termen lung, competiţia internă face ca fiecare participant în parte să piardă. Atunci când liderii caută modalităţi noi de a încuraja ideea de cooperare şi de a genera obiective comune, aceştia înregistrează un succes mai mare.

Aşadar, dacă analizaţi cu atenţie lista cu lucrurile pe care liderii slabi le-au îmbunătăţit, veţi observa că este vorba despre virtuţi obişnuite, care nu au fost practicate suficient.

Datele ştiinţifice arată că urmarea acestor paşi este extraordinar de eficientă în ceea ce priveşte creşterea ratei de succes a liderilor, care până acum au fost percepuţi ca fiind nişte conducători slabi.

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.