Ora 24 a trecut, SUA intră în colaps

1

 

De acesta dată verdictul este inevitabil: 1 martie fără un acord între democraţi şi republicani găseşte SUA într-o postură inedită. Conform prevederilor legale începând cu această dată intră în funcţiune o “cură” de austeritate nemaiîntâlnită în SUA, în urma căreia mii de familii se vor trezi în şomaj sau private de asigurări de sănătate.

 

Dănuţ Dudu

 

  • SUA a ajuns la fundul sacului bugetar

Încă de acum o săptămână preşedintele american, Barack Obama atrăgea atenţia congresmanilor că se apropie cu paşi repezi data fatidică de 1 martie la care, în lipsa unui acord politic, vor intra automat în funcţiune tăieri bugetare ce vor afecta în primul rând sănătatea şi armata.

Momentul în sine ţine de un program declanşat automat în lipsa unui acord legat de modificarea legii bugetului prin care deficitul bugetar este limitat la o valoare negociată de forţele politice.

 

După cum se poate observa limita iniţială a plafonului deficitului bugetar american era de 14.300 miliarde $, limită care în urma negocierilor purtate între cele două forţe politice a fost ridicată pe 31.07.2011, în ultimul moment, la valoarea de 16.394 miliarde $. Condiţia încheierii acordului ţinea de găsirea de soluţii pentru tăieri bugetare care să permită în următorii 10 ani recuperarea a 1.200 miliarde $.

La finalul anului 2012 şi această limită era depăşită ajungându-se la valoarea de 16.432 miliarde $, impunându-se găsirea de urgenţă a soluţiei politice necesare pentru modificarea plafonului sau iniţierea unui program de austeritate menit a menţine, în prima etapă, plafonul la limita admisă.

Soluţia de compromis găsită la acel moment era creşterea impozitelor pentru veniturile ce depăşesc 450.000 $/an. O soluţie nu tocmai populară, dar care a permis prelungirea negocierilor până la începutul lui martie.

Pe 1 martie – data limită de lansare a mecanismului automat de reduceri bugetare cunoscut sub denumirea de “Fiscal cliff” – deficitul bugetar al SUA era de 16.609 miliarde $, ceea ce subliniază că actuala politică a administraţiei Obama nu reuşeşte să controleze eficient cheltuielile bugetare. Trebuie totuşi subliniat faptul că SUA este la finalul unor alegeri prezidenţiale tumultoase şi abia la începutul noului mandat al preşedintelui Obama.

 

  • „Câţi bani doriţi să mai furaţi de la americani pentru finanţarea statului?”

Începând cu 1 martie, politica bugetară a SUA ar trebui să se canalizeze pe două componente: reducerea cheltuielilor bugetare şi creşterea impozitelor. Două coordonate ce înseamnă o remiză politică, dar, din punct de vedere economic şi social, este un dezastru pentru SUA.

Este fără îndoială o viziune sumbră, rezultată din intransigenţa celor două tabere politice care doresc să-şi impună punctul de vedere, fiecare dintre acestea încercând să-şi mulţumească electoratul.

Barack Obama a acceptat tăieri bugetare eşalonate, solicitând însă creşterea impozitelor pentru cei mai bogaţi americani. Asta este însă o doleanţă inacceptabilă pentru republicani, care au consimţit în ianuarie, în ultimă instanţă, la o creştere a impozitelor pentru cei a căror venituri depăşesc 450.000 $/an. “Preşedintele a ridicat deja impozitele” acuză preşedintele Camerei, John Boehner. „Câţi bani doriţi să mai furaţi de la americani pentru finanţarea statului? Eu spun că niciunul!”, a lansat acesta provocarea.

Acest răspuns vine în condiţiile în care consecinţe concrete ale unei amputări bugetare de 85 miliarde $ (rezultatul declanşării mecanismului “Fiscal Cliff”) implică reduceri de 8% pentru apărare şi 5% pentru alte sectoare, ceea ce plasează miza în zona şomajului în rândul funcţionarilor publici şi, implicit, dereglarea serviciilor publice.

Un blocaj de care sunt răspunzători exclusiv republicanii – dădea asigurări Obama. Mai mult decât atât, preşedintele american avertiza că, situaţia în sine, “ameninţă economia cu un ansamblu de tăieri bugetare automate şi arbitrare care ne vor costa locuri de muncă şi o încetinire a revenirii economice. (Declaraţie susţinută şi de reprezentanţii FMI, care anticipau o scădere cu 0,5% a creşterii economice în cazul în care Fiscal cliff intră în acţiune)

Dacă în ceasul al 12-lea cele două tabere politice nu vor găsi o soluţie, conform prevederilor legale, începând cu ora “00:00” a datei de 2 martie, administraţia Obama va începe să remită scrisori către câteva sute de mii de funcţionari pentru a preveni potenţialele concedii fără plată.

O criză care ascunde de fapt o alta: cea a finanţării statului federal pentru ultimele luni ale exerciţiului fiscal 2013, care va trebui să facă obiectul unui vot, înainte de 27 martie. Dacă acesta nu va avea loc, serviciile publice vor fi, pur şi simplu, închise.

Şi pentru a încerca să subliniem consecinţele imediate ale Fiscal Cliff, iată câteva dintre acestea publicate de serviciile prezidenţiale:

–          Numai în statul New York, 7.170 de copii vor fi privaţi de vaccinarea împotriva rujeolei;

–          Aproximativ 90.000 de civili angajaţi ai Apărării americane vor fi temporar disponibilizaţi;

–          FBI va intra în şomaj tehnic;

–          Blocarea serviciilor vamale, cele educaţionale, aeroporturi etc.

 

  • Europa – victimă colaterală a fiscal cliff?

 Unda de şoc a tăierilor bugetare din SUA se va propaga dincolo de graniţele americane şi va afecta, în special, UE – principalul partener comercial al SUA. FMI a fost primul care a tras un semnal de alarmă anunţând că “ţările cele mai afectate vor fi cele care au legături comerciale profunde cu SUA”.

 În lipsa acordului politic, bugetul federal al SUA va fi amputat începând cu 1 martie cu 85 de miliarde $, pentru ca până la finele lui septembrie, reducerile bugetare să se ridice la 109 miliarde $ chiar dacă există riscul real de gripare a economiei americane aflate încă în covalescenţă.

Cu cele 645 miliarde $ cât reprezintă schimburile comerciale ale Uniunii cu SUA, Europa este însă cu mult în faţa Chinei şi înregistrează chiar un confortabil excedent comercial în această relaţie. Numai că o încetinire a activităţii în SUA nu este nicidecum o veste bună pentru Europa care, intrată în recesiune, numai de aşa ceva nu are nevoie.

Încă de la finele lui 2012, în plină psihodramă legată de fiscal cliff, comisarul european al afacerilor economice, Olli Rehn, solicita imperativ Washingtonului să-şi regleze din timp problemele bugetare pentru binele economiei mondiale şi, bineînţeles, al Europei.

În condiţiile în care incertitudinea încă planează asupra rezultatului negocierilor, agenţiile guvernamentale însărcinate cu comerţul exterior riscă să-şi vadă marja de manevră şi bugetul reduse într-un moment crucial. Asta în condiţiile în care SUA au lansat negocieri pentru acord de liber schimb cu Europa, dorind să discute schimburile mondiale de servicii la Geneva şi să finalizeze anul acesta parteneriatul transpacific (TPP) cu mai multe ţări din America de Sud şi Asia. “Biroul pentru comerţ exterior (USTR) conduce trei negocieri majore în acest sens. Tăierile bugetare riscă să aibă un efect asupra acestui dosar şi să afecteze eforturile ce vizează deschiderea pieţelor” declara purtătorul de cuvânt al instituţiei.

 În mod indirect, tăierile bugetare ar putea să limiteze numărul vameşilor şi a serviciilor în SUA şi să încetinească fluxul comercial al produselor provenite din ţările europene, care exporta în special în SUA produse chimice şi echipamente de transport.

Nu trebuie însă neglijat faptul că situaţia poate fi un catalizator al negocierilor începute, forţând SUA să găsească soluţii pentru accelerarea acestora în sensul găsirii unui acord menit a dinamiza economiile de pe ambele maluri ale Atlanticului.

 

Dănuţ Dudu

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. Christian spune

    Cum credeti ca vor fi influentate pietele financiare, valutare si de actiuni, in urma acestui dezacord?

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.