Pârvulescu: Dacă nu vor exista oportunităţi ca România să pornească pe un alt drum, va fi riscant în anii viitori

0

Revizuirea Constituţiei este o oportunitate să resetăm România. Nemulţumirea românilor faţă de modul în care funcţionează România este evidentă. Dacă ratăm această şansă, societatea românească va căuta o altă formulă de rezolvare, afirmă politologul Cristian Pârvulescu, coordonatorul Forumului constituţional, într-un interviu acordat AGERPRES.

El vorbeşte în interviu despre regândirea structurii Legii fundamentale şi a raporturilor dintre autorităţi, despre regionalizare şi drepturile de generaţia a treia, dar şi despre interesul românilor pentru revizuirea Constituţiei, subliniind că este momentul în care societatea românească poate să aducă o contribuţie importantă la modificarea acestei legi fundamentale a statului.

AGERPRES: Domnule profesor, ce aduce nou forumul constituţional pe care îl conduceţi în raport cu precedentul, din anul 2002? Cum vor fi valorificate experienţele anterioare?

Cristian Pârvulescu: Sunt două lucruri diferite. În primul rând este o independenţă totală. Atunci a fost vorba de un parteneriat între Camera Deputaţilor şi Asociaţia Pro Democraţia. Existau doi copreşedinţi – din partea Camerei Deputaţilor, Bogdan Duvăz, şi din partea APD eu. Acum există un coordonator, care foloseşte, inevitabil, experienţa de atunci. Pe de-o parte, timpul este foarte scurt. Am beneficiat, în 2002 – 2003, de mai bine de jumătate de an. Acum nu avem la dispoziţie decât două luni şi jumătate, dacă nimic nu se schimbă. În momentul de faţă, conform ultimei hotărâri a Comisiei parlamentare pentru revizuirea Constituţiei, trebuie depuse de partide, parlamentari sau ong-uri propunerile de modificare până la data 15 mai. Asta înseamnă că raportul forumului va trebui întocmit până atunci.

De aici a rezultat şi noua formă a forumului, care are trei axe – nu se întâmpla aşa în anul 2002. O axă teritorială – în 2002 am vizat doar această axă -, care presupune consultări şi dezbateri organizate de coaliţii locale, cetăţeneşti, regionale şi, în final, o dezbatere naţională; coaliţia tematică – ce va profita de reţelele sau platformele pre-existente, de ong-uri – platformele de mediu, platformele sociale, civică şi aşa mai departe, care au experienţa lucrului împreună şi a producerii de propuneri. Chiar din acest domeniu mă aştept să apară primele contribuţii destul de repede.

Şi, în fine, a treia axă – academică, pentru că dincolo de diferitele proiecte pe care unii profesori universitari le-au făcut există o întreagă dezbatere în lumea academică şi vreau să profităm de ea. Şi atunci, această viziune structurată pe trei axe va permite o mai bună şi o mai rapidă consultare decât atunci, iar la momentul la care ne aflăm există deja o organizare, există coordonatori pentru fiecare axă şi un număr de voluntari care sunt gata să intre în legătură cu grupurile locale. Elaborăm şi o metodologie pentru a primi şi pentru a strânge, în mod unitar, informaţiile, pentru că, în final, de la jumătatea lunii aprilie, noi trebuie să trecem la faza elaborării raportului forumului către Comisia parlamentară şi în acest raport va trebui să surprindem cât mai multe propuneri.

AGERPRES: Mai multe ong-uri din România au transmis, zilele trecute, Comisiei parlamentare şi preşedintelui Senatului, Crin Antonescu, o scrisoare deschisă prin care au solicitat transparentizarea procesului de revizuire a Constituţiei prin elaborarea unui calendar al consultărilor cu cetăţenii. Cum apreciaţi această iniţiativă?

Cristian Pârvulescu: Eu cred că este o mare neînţelegere. Acesta e rolul forumului. Forumul organizează aceste dezbateri cu cetăţenii, nu comisia. Comisia nici nu are cum să discute cu cetăţenii, parlamentarii da. Nu este în practica Comisiei parlamentare, nici aici, nici în altă parte a lumii, să discute cu cetăţenii. Comisia poate organiza audieri publice, ori rolul forumului constituţional este acela de a extinde aceste audieri publice de la un eveniment izolat la unul structurat. Există două posibilităţi care explică această reacţie a unor organizaţii. Prima este că nu erau în cunoştinţă de cauză, nu ştiau că forumul există.

A doua – ştiau că forumul există, dar credeau că va fi doar o activitate restrânsă, ori nu, nici pe departe. Şi sunt destul de mirat fiindcă unii dintre cei care au participat la forumul din 2002 ştiau foarte bine că atunci s-a încercat o largă dezbatere.

De precizat e că, pe lângă cele trei axe, va exista şi internetul, respectiv o pagină de internet, care va permite cetăţenilor şi organizaţiilor să propună eventuale soluţii, să vină cu idei, iar dezbaterea va fi una foarte largă. Dacă în 2002 au participat, fie pe internet, fie în întâlnirile teritoriale, cam 10.000 de oameni, acum vrem să mobilizăm mult mai mulţi. Cred că această nelămurire se va rezolva, dar principala problemă a celor care, în prezent, încearcă să dialogheze cu Comisia parlamentară este calendarul, care e foarte scurt.

Din acest punct de vedere, suntem cu toţii de acord că ar fi de dorit un termen mai lung, inclusiv parlamentarii sunt într-o asemenea situaţie, dar va depinde foarte mult de decizia lor. Eu sper să se prelungească termenul. În momentul de faţă trebuie să jucăm în limitele regulilor stabilite. Prin urmare, voi încerca să obţin cât mai multe propuneri şi cât mai multe dezbateri în termenul acesta. Avem, aşadar, cam două luni pentru dezbateri şi aproximativ două săptămâni pentru elaborarea raportului.

O să începem dezbaterile încă de săptămâna viitoare în zona platformelor, acolo unde este mult mai simplu de mobilizat. Avem la dispoziţie sala comisiei de la Parlament în fiecare zi a săptămânii, cu excepţia părţii de zi în care se desfăşoară lucrările comisiei. Vom încerca să obţinem şi alte săli. Avem deja invitaţii la mai multe dezbateri, şi academice, şi civice, pe această temă. Cele două luni şi jumătate, chiar dacă nu sunt suficiente, vor permite celor care au ceva de spus să spună. Eu cred, însă, că dincolo de dezbaterea în sine vorbim despre ceea ce se numeşte în ştiinţa şi în sociologia politică – influenţă. Vorbim despre o strategie de influenţă în virtutea unor interese publice.

Deci, dezbaterile acestea nu vor fi suficiente pentru a convinge parlamentarii din comisie şi din cele două Camere ale Parlamentului să voteze anumite schimbări. Va fi nevoie de o acţiune structurată a platformelor de ong-uri, a grupurilor interesate, a societăţii civile, dar experienţa din 2002 – 2003 arată că astfel de acţiuni trebuie bine structurate, bine organizate şi îndreptate spre Comisia parlamentară. Dezbaterea este o oportunitate pentru a face publice aceste interese, anumite viziuni, dar nu este suficientă pentru a produce schimbarea unui articol în Constituţie.

Raportul pe care noi îl elaborăm este o oportunitate. El va permite preluarea ideilor, dar ca ideile să prindă conţinut în viitoarea Constituţie este nevoie şi de o acţiune concentrată de advocacy şi aici sper ca experienţele din 2002 – 2003 să conteze. Trebuie să vă spun că există două viziuni în ceea ce priveşte revizuirea Constituţiei. Una, pe care eu o numesc minimalistă, şi care pleacă de la premisa că modificarea trebuie să se refere strict la relaţiile dintre instituţiile politice şi trebuie să atingă cât mai puţine articole.

Cealaltă este maximalistă, care consideră că revizuirea Constituţiei este o oportunitate pentru îmbunătăţirea calităţii democraţiei din România, să dea capacitatea societăţii româneşti să răspundă nevoilor momentului actual. Procesul de dezvoltare tehnologică – şi mă refer aici la apariţia internetului, care a schimbat fundamental societatea omenească, inclusiv societatea românească, iar acum democraţia nu mai este doar o formă instituţionalizată, ci este o formă socială de cooperare.

În condiţiile acestea, Constituţia ar trebui adaptată societăţii româneşti şi nevoilor ei. Şi nu este. Altfel spus, unii cred că ar fi momentul ca în Constituţie să apară mai multe drepturi de generaţia a treia – acestea fiind drepturi care se referă la nevoia societăţii democratice actuale. Spre exemplu, cele legate de bio-etică, de ecologie. În 2003, a apărut în Constituţie dreptul la un mediu curat, sănătos, dar acest mediu sănătos nu este protejat în niciun fel. Între timp, reflectând asupra subiectului, mulţi au ajuns la concluzia că ar fi nevoie ca şi în Constituţie să fie introduse nişte instrumente care să dea unui drept capacitatea de organizare a domeniului respectiv.

Nici toate drepturile de generaţia întâi, care sunt drepturile politice şi civice, nu sunt prevăzute foarte clar în Constituţie, şi aici sunt foarte multe confruntări. Eu cred că este momentul în care societatea românească poate să aducă o contribuţie importantă la revizuirea Constituţiei. Sigur, va fi rolul Parlamentului să răspundă unei astfel de cereri. Rolul forumului constituţional este să strângă cât mai multe informaţii şi cereri şi de a le pune la dispoziţia Parlamentului.

AGERPRES: Vă gândiţi să adunaţi propuneri şi de pe site-urile de socializare?

Cristian Pârvulescu: Aşteptăm să se vină cu propuneri spre noi. Sigur, avem în momentul de faţă o echipă de o sută de voluntari pe care îi organizăm şi care ar putea să facă şi o astfel de verificare, dar noi am vrea totuşi ca aceia care au de făcut propuneri să vină şi să le facă pe site-ul forumului constituţional. Ar fi mult mai simplu pentru noi şi ar fi şi o formulă cât de cât organizată şi oficializată. În principiu, cei care vor o anumită schimbare nu au niciun motiv să o facă în mod anonim.

Dacă schimbarea este onorabilă şi acceptată de toată lumea, o fac asumându-şi identitatea şi asumându-şi, inclusiv, interesul respectiv. Nu o să pornim la vânătoare de propuneri. În niciun caz. O să încercăm doar, în mod organizat, să primim propuneri de la toţi actorii importanţi, încercând pe de o parte să avem cât mai multe dezbateri, şi tocmai de asta mizăm pe coaliţiile locale de ong-uri, în sensul larg al cuvântului, ale societăţii civile. Altfel spus, şi sindicate şi patronate şi asociaţiile profesionale şi alte forme de organizare vor participa la aceste dezbateri şi aici se va vedea şi capacitatea de mobilizare a societăţii civile la nivel local. Dacă va exista, cu atât mai bine.

Dacă, spre exemplu, birourile de consultare pentru cetăţeni vor fi dispuse să colaboreze la această dezbatere şi să aducă cât mai mulţi cetăţeni şi cât mai multe organizaţii la dezbatere, atunci va fi cu atât mai bine, pentru că nu ne putem baza numai pe grupurile Asociaţiei Pro Democraţia. Vom miza, în funcţie de ce ne spun partenerii noştri din societatea civilă, în special Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, pe organizaţii care au capacitate de mobilizare. Sunt unii care cunosc mai bine societatea civilă la nivel local decât o facem noi şi vom miza pe rolul lor. Pe axa tematică, de altfel, colaborăm cu Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile, care întreţine aceste platforme, le încurajează şi le finanţează pentru că este un interes al societăţii civile româneşti ca aceste platforme să poată elabora politici publice şi să poată conlucra cu autorităţile publice la nivel central sau local.

AGERPRES: În anul 2007 aţi afirmat că România este o republică semiprezidenţială defectă, argumentând cu atribuţiile preşedintelui. Ce modificări trebuie avute în vedere în privinţa atribuţiilor preşedintelui?

Cristian Pârvulescu: Mi-e greu să intru într-o dezbatere care este, în momentul de faţă, foarte politizată. Nu cred că rolul forumului este – deşi sigur nu va putea ocoli acest subiect – să rezolve doar problema raporturilor instituţionale. Asta dintr-un motiv simplu: a existat un vot, pentru Parlament, dezbaterea legată de atribuţiile preşedintelui este veche, nu este nouă. Cred că aici pot apărea numai unele diferenţe de nuanţă. Cred că un control democratic al instituţiilor politice este foarte important în momentul de faţă, controlul democratic, şi nu doar echilibrul pe care cele trei puteri îl asigură în stat.

De asta mi se pare mai puţin importantă definirea atribuţiilor preşedintelui, spre exemplu. Eu cred că România este în momentul de faţă, după două suspendări ale preşedintelui, în mod evident, un regim parlamentar, câtă vreme Parlamentul are această putere – de a suspenda preşedintele – pe o justificare politică, deci nu este vorba de o punere sub acuzare. Avem două proceduri – îl suspendăm politic sau îl punem sub acuzare, juridic. Este clar că ultima instanţă care poate interveni în jocul puterilor este Parlamentul şi asta defineşte un regim parlamentar.

Pe de altă parte, sunt probleme legate de structurarea puterilor în Constituţie şi cred că tentaţia unor puteri de a lua coordonarea tuturor celorlalte este legată de structura Constituţiei, pentru că în articolul 1 se vorbeşte despre separaţia puterilor în stat, iar în rest Constituţia vorbeşte despre autorităţi. Constituţia din 1991 nici nu conţinea formula ‘separaţia puterilor în stat’ pe motiv că separaţia puterilor în stat era deja depăşită, că viziunea lui Montesquieu era de secolul al XVIII-lea şi atunci, la sfârşitul secolului XX, nu mai conta. Ei bine, cred că defectele de care vorbeam şi în 2007 se datorează acestei lipse de precizie a Constituţiei, pentru că, în 2003, s-a introdus în Constituţie ‘separaţia puterilor în stat’, dar în continuare avem autorităţi, iar autoritatea, după cum este definită, se pune în mişcare în numele unei puteri, care aici este puterea ce emană de la naţiune. Ori obsesia, de exemplu, majoritaristă – cine are numărul cel mai mare de voturi trebuie să fie cel care conduce – este justificată de această structură a Constituţiei.

Din punctul meu de vedere, ar fi bine o regândire a structurii Constituţiei şi chiar a raporturilor dintre autorităţi şi o precizare mai clară a rolului puterilor, dar pentru ca cetăţenii, acum, în secolul XXI, să aibă o forţă reală ar fi nevoie de introducerea unor instrumente precum referendumul de iniţiativă cetăţenească şi, de ce nu, referendumul abrogativ, pentru a ţine sub control două din instituţiile importante – instituţia executivă şi cea legislativă. Referendumul abrogativ permite cetăţenilor să abroge legi, se foloseşte în Italia, iar referendumul de iniţiativă populară poate interveni acolo unde Executivul scapă de sub control.

AGERPRES: Dincolo de aceste aspecte, în opinia dvs. ce alte modificări ar mai trebui aduse actualei Constituţii?

Cristian Pârvulescu: În momentul de faţă îmi este greu să spun care va fi forma finală (a proiectului de revizuire a Constituţiei – n.r.), dar cred că modul în care este structurată Constituţia este cel puţin problematic şi ar putea fi revăzut. În cele aproape două săptămâni care s-au scurs din momentul în care comisia a aprobat, prin vot, numirea mea în funcţia de coordonator al forumului, am avut destul de multe contacte cu organizaţiile non-guvernamentale, cu mediul academic şi au rezultat viziuni foarte diferite, complementare evident, dar care vizează nu atât instituţiile politice care obsedează clasa politică, ci redemararea României. Sunt destul de mulţi care speră, împotriva viziunii lui Titu Maiorescu de acum 150 de ani – aceea a formelor fără fond -, sunt mulţi care speră că forma, adică Constituţia, ar putea genera o nouă organizare a României şi că o Constituţie mai bine făcută ar putea da un impuls mai mare societăţii româneşti.

AGERPRES: Aţi spus recent ‘noi nu modificăm Constituţia, noi resetăm România’. Ce înseamnă acest lucru?

Cristian Pârvulescu: Revizuirea Constituţiei este o oportunitate să resetăm România. La asta mă gândeam. Nemulţumirea românilor faţă de modul în care funcţionează România este evidentă. Dacă ratăm această şansă, societatea românească va căuta o altă formulă de rezolvare. Nu putem face abstracţie de contextul în care se modifică Constituţia – contextul economic, social şi politic. În plină criză economică, în condiţiile în care tulburări sociale şi nemulţumiri există peste tot, dar şi în România, şi într-un moment în care populismul cunoaşte, în majoritatea statelor europene, un succes extraordinar, dacă nu vor exista oportunităţi pentru ca România să pornească altfel, pe un alt drum, ceea ce numesc eu resetare, atunci va fi foarte riscant în anii viitori.

Eu văd primul risc chiar în momentul referendumului, pentru că, dacă acest exerciţiu democratic nu va fi real, va fi doar de faţadă, atunci societatea va sesiza imediat şi va reacţiona. Chiar dacă va fi modificat cvorumul, chiar dacă el nu va mai exista, societatea românească reacţionează, de obicei, în momentele electorale, prin votul negativ, prin votul de protest. Ar fi bine ca această energie extraordinară să fie canalizată şi spre construcţie şi mi-aş dori ca şi forumul constituţional să fie o astfel de oportunitate, fără să îmi fac iluzii că peste noapte societatea românească se va schimba. Ar fi chiar riscant să avem de-a face cu o schimbare peste noapte.

AGERPRES: Poate este prematur să vă întreb, dar este un subiect de actualitate. Articolul 1, alin. 1 din Constituţie va fi modificat la viitoarea revizuire?

Cristian Pârvulescu: Din câte observ nu există o mare disponibilitate de modificare a acestui alineat al articolului 1, ne referim la stat naţional, unitar. La această formulă. Este, însă, posibil să apară precizări. Mi-e greu să cred, în condiţiile în care dezbaterea a început pe tema statului naţional unitar şi atât de multă emotivitate a apărut în această dezbatere, că nu pot să apară schimbări. Am putea să ne gândim la aşa ceva, dar nu cred că este momentul oportun. Din acest punct de vedere aş putea spune că dezbaterea pentru modificarea Constituţiei a început prost.

Raportându-ne la subiectul statului naţional unitar pierdem din vedere alte aspecte importante ale Constituţiei. Este o capcană în care nu înţeleg din ce motiv au căzut politicienii. Putem înţelege argumentele politicienilor maghiari, dar pe de altă parte reacţia politicienilor români şi, prin consecinţă, a mass-media şi societăţii româneşti a fost excesivă la un subiect care putea să fie tratat cu mai multă relaxare.

AGERPRES: Aţi primit propuneri cu privire la modificarea articolelor din Constituţie care privesc drepturile şi libertăţile fundamentale?

Cristian Pârvulescu: Nu am primit încă propuneri, dar am discutat şi urmează a fi aduse propuneri de completare, nu de modificare a respectivelor articole.

AGERPRES: În ce sens vor fi aceste articole completate?

Cristian Pârvulescu: Mi-e greu să vă spun, dar numai din cât am discutat până acum este vorba despre propunerea unor instrumente care să dea mai multă forţă şi coerenţă unor drepturi, pentru că drepturile şi libertăţile nu sunt însoţite de instrumente. Am să vă dau un exemplu: sigur că democraţia este o valoare importantă, dar la nivelul Uniunii Europene există şi un instrument care se aplică – Instrumentul de Monitorizare a Democraţiei -, care permite măsurarea performanţelor democratice, intervenţia în cazul în care nu se întâmplă, ori noi nu avem instrumentele. Suntem încă în faza Constituţiilor de secol XVIII – XIX care definesc cu o foarte mare seninătate nişte drepturi foarte largi, fără însă să le şi asigure.

Acesta este şi motivul pentru care, în secolul XX, au apărut drepturile de generaţie a treia, drepturile sociale. Trebuie să dai dreptul copiilor să înveţe, trebuie să dai dreptul la sistem medical, la asistenţă medicală. Câtă vreme nu ai şi instrumentele necesare, nu va creşte starea de sănătate a naţiunii. La asta ne referim. Iar drepturile de generaţie a treia, de exemplu mediul sănătos, fără un instrument care să asigure protecţia mediului sănătos, va duce la blocaje.

Împiedică, de exemplu, articolul privind dreptul la mediu dezbateri şi nu numai dezbateri, cât intenţia unora de a deschide exploatări cu gaze de şist?  Nu. Care sunt instrumentele pe care cetăţenii le pot avea în condiţiile în care interesele lor, pe care le consideră vitale, sunt puse în pericol, iar politicile guvernamentale, plecând de la alte premise – de exemplu, obţinerea unor surse de energie – merg într-o altă direcţie? Cum se pot apăra cetăţenii dacă nu avem un instrument constituţional care să le asigure acest lucru? Nu ştiu dacă parlamentarii vor accepta aceste inovaţii, dar din câte am vorbit deja cu unele organizaţii cam asta va fi direcţia pe care vor merge.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.