Richard al III-lea, psihanalizat la 528 de ani după moartea sa

0

Este posibil să psihanalizezi pe cineva la 528 de ani după moartea sa? O echipă de psihologi de la Universitatea din Leicester au încercat acest lucru şi s-au oprit asupra personalităţii regelui Richard al III-lea, conform LiveScience.com.

Concluzia lor este că monarhul devenit celebru ca personaj al piesei shakespeariene omonime şi ale cărui oseminte au fost identificate recent la Leicester, nu era psihopatul malefic schiţat de Shakespeare, dar era posibil să fie obsedat de control.

Bazele acestei analize sunt datele istorice despre rege, conform psihologilor Mark Lansdale şi Julian Boon.

„Recunoaştem că este greu să tragem concluzii despre cineva care a murit acum mai bine de 500 de ani şi despre care au supravieţuit relativ puţine însemnări de încredere, în special având în vedere faptul că psihologia este o ştiinţă care se bazează foarte mult pe observaţia directă”, precizează Lansdale într-un comunicat de presă. „Totuşi, ţinând cont de faptul că istoricii sunt rutinaţi în astfel de probleme, noi susţinem că o abordare psihologică a acestui personaj istoric ne poate oferi o perspectivă distinctă şi nouă: o perspectivă care ne poate proiecta o manieră diferită de a ne reprezenta un om, dincolo de oasele care au mai rămas din el”, a mai adăugat el.

Richard al III-lea a domnit doar doi ani până când şi-a găsit tragicul sfârşit în luptă. Corpul său, îngropat se pare într-o biserică din Leicester, a fost apoi pierdut. O echipă de arheologi de la Universitatea din Leicester, care realiza săpături în locul pe care se află parcarea Consiliului orăşenesc, a redescoperit mormântul regelui în luna septembrie. Analiza scheletului, ce prezintă urme de răni suferite în luptă care se potrivesc izvoarelor istorice din epocă despre moartea monarhului, indică faptul că ar fi vorba de rămăşiţele lui Richard al III-lea.

În urma analizei izvoarelor istorice, psihologii au ajuns la concluzia că Richard al III-lea nu era psihopatul descris de Shakespeare în piesa sa. El nu era narcisist, deviant, insensibil, imprudent sau lipsit de empatie, aşa cum ar fi dorit probabil să-l zugrăvească reprezentanţii dinastiei Tudorilor, care i-au urmat la tron, pentru a legitima schimbarea dinastiei.

Totuşi, nesiguranţa care l-a înconjurat încă din copilăria petrecută în perioada Războiului Rozelor (război care l-a şi ucis) s-ar putea să-i fi eliminat orice toleranţă a incertitudinilor, transformându-l într-o persoană obsedată de control. „Intoleranţa incertitudinii” este de obicei asociată pietăţii, unui sentiment puternic al dreptăţii şi loialităţii, conform psihologilor britanici. Personalităţile intolerante faţă de incertitudine pot deveni obsedate de control şi au tendinţa de a reacţiona exagerat atunci când simt că le-a fost trădată încrederea, conform psihologilor.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.