„Aveţi nevoie de noi în Schengen? Ne sunaţi!”

1

Noua încercare a României şi Bulgariei de aderare la spaţiul Schengen s-a izbit încă odată de zidul intrigilor politice europene, care, de această dată, au ca miză piaţa muncii din Uniune. În plină criză europeană, liderii Uniunii incapabili să mai controleze sistemul economic lansează perdele de fum care ţin de temerea că deschiderea porţilor pentru România şi Bulgaria echivalează cu o catastrofă pentru piaţa muncii europene.

 

Dănuţ Dudu

  • UE a pierdut cheia de acces pentru România şi Bulgaria

Lucrurile sunt, din păcate, clare pentru România şi Bulgaria: celor două ţări li se trânteşte din nou în nas uşa spaţiului Schengen. Motivele refuzului sunt similare cu cele din 2011, iar oponenţii sunt aceiaşi: Germania, Olanda, Finlanda, Austria…

Ceea ce s-a întâmplat săptămână trecută este o reluare a momentului martie 2011, când promisa aderare a celor două state la spaţiul Schengen de liberă circulație (promisiune făcută în 2007 în momentul aderării României şi Bulgariei la zona euro) s-a izbit de opoziția unor state membre, ca cea din partea Germaniei, Finlandei şi a Austriei.

Motivele opoziţiei de atunci şi acum sunt similare, făcând trimitere la independenţa justiţiei şi la dimensiunea corupţiei. La acea dată, ministrul de interne al Germaniei între 2009-2011, Thomas de Maizière, justifica opoziția Berlinului prin existenţa unor “lipsuri în sistemul justițiar şi în domeniul corupţiei” care ar fi incompatibile cu apartenenţa la „Schengen”.

Interesant este că, în vara anului anului 2011, a intervenit modificarea treptată în raport cu intrarea României şi Bulgariei a poziţiilor Germaniei, Austriei şi Finlandei în sens favorabil.

În iunie 2011, Parlamentul UE s-a pronunţat pentru intrarea României şi Bulgariei în Spaţiul Schengen, dar Consiliul Ministerial UE nu a acceptat opinia acestuia, invocând nemulţumirile exprimate de guvernele Olandei şi Finlandei faţă de pretinse lacune în domeniul măsurilor anticorupţie şi al combaterii crimelor organizate ce ar exista în Bulgaria şi în România.

Aceste nemulţumiri au fost, colateral, de ivirea potenţială a pericolului imigraţiei ilegale din Turcia, prin Bulgaria şi România, în ţările UE din Spațiul Schengen, un argument opoziţional ce ţine exclusiv de politica internaţională şi nu este influenţabil din România şi Bulgaria.

La doi ani de la acel moment situaţia nu s-a schimbat prea mult, iar cele două ţări au rămas, din nou, în faţa uşii întredeschise a Uniunii.

 

  • Piaţa muncii adevărata miză a integrării

Dreptul de a lucra nestingherit şi de a locui în orice ţară a Uniunii este un drept fundamental pentru toţi cetăţenii europeni care fac parte din populaţia unuia dintre cele 27 de state membre. Asta este însă doar teoretic pentru că realitatea este cu totul alta şi cu mult mai complexă, mai ales că numeroşi cetăţeni europeni nu-şi cunosc şi nici nu-şi apară aceste drepturi în ţările din care provin.

Olanda şi-a deschis porţile pentru lucrătorii din Europa Centrală şi de Est încă din 2007, la trei ani după extinderea UE. Acestă forţă de muncă provine din Europa de Est şi se regăseşte în agricultură olandeză.

Or, aici apare reală problemă: ca simplu cetăţean al UE nu ai nevoie de un permis de muncă, paşaport, ci este suficientă o simplă carte de identitate. Aceasta a permis ca în prezent 350.000 de est-europeni să locuiască în Ţările de Jos, ceea ce, coroborat cu criză economică, a permis extrapolarea riscurilor discriminatorii şi chiar crearea de curente de opinie vehemente împotriva acestei forţe de muncă ce ameninţă piaţa muncii olandeze.

Dovadă în acest sens este controversa stârnită de un site web înfiinţat la iniţiativa PVVWiltid cu viziuni xenofobe şi anti-europene, care nu se sfieşte să atace permanent aşa-numita “pacoste” numită imigranţii din Europa Centrală şi de Est, pe care îi acuză că au furat locurile de muncă ale olandezilor.

Dacă în cazul celorlalţi emigranţi problema ţine în special de incompatibilitatea lingvistică a acestora cu piaţa muncii olandeze, situaţia românilor şi bulgarilor este mai delicată.

Ultimii sosiţi în Uniunea Europeană în 2007, aceştia au nevoie (pentru a putea accesa piaţa muncii europene în nouă state membre, inclusiv Olanda) de permise de muncă, care sunt însă foarte restrictive, ceea ce contravine cu statutul de cetăţean european.

Astfel, conform precizărilor făcute de un reprezentant al unei companii de angajare din Olanda, procedura de obţinere a unui permis de muncă ţine în primul rând de dorinţa companiei angajatoare de a solicita un permis de muncă pentru potenţialul angajat.

Autorizaţia va conţine numai numele emigrantului, dar, dacă relaţiile de muncă cu angajatorul iau sfârşit, angajatul nu poate lucra în altă parte, deoarece permisul de muncă se acordă strict pentru compania angajatoare. Asta îl face pe angajat să fie extrem de vulnerabil în faţa angajatorului şi orice nemulţumire îl poate costa slujba şi, implicit, anularea posibilităţii a se mai angaja în Olanda.

Revenind la spaţiul european, 12 milioane de europeni trăiesc acum într-o altă ţară a UE, ceea ce reprezintă 2,5% din populaţia totală a Uniunii. Asta implică faptul că, chiar şi cetăţenii cei mai bine informaţi şi mai calificaţi pot depăşi obstacolele administrative în ţările lor gazdă.

A obţine drepturi de asigurări sociale, de asigurări de sănătate, a înregistra un vehicul, obţinerea dreptului de şedere pentru soţul care provine dintr-o ţară non-UE sunt probleme a căror rezolvare ţine strict de cadrul legislativ al fiecărei ţări gazdă în parte.

Or, din acest punct de vedere dincolo de oponenţa deschisă pe care şi-o exprimă una sau alta dintre ţările membre UE în raport cu aderarea la spaţiul Schenghen, problemele reale ţin de dorinţa şi capacitatea fiecărei ţări de absorbţie a unui nou val de emigranţi economici proveniţi din România şi Bulgaria.

Presupunând că într-un final dramatic vor fi depăşite toate cerinţele impuse de liderii europeni celor două ţări, asta nu garantează cu nimic şi respectarea adlitteram a convenţiei drepturilor omului.

Pragmatic vorbind, atât românii cât şi bulgarii se bucură, încă din 2007, de dreptul la libera circulaţie în zona euro cu un singur amendament: identitatea lor este verificată în momentul intrării în zona Schengen.

Asta ar putea însemna că respectarea calendarului de integrare a României şi Bulgariei în grupul ţărilor membre al spaţiului Schengen ar trebui să fi fost îndeplinită încă din 2011.

Numai că, analizând poziţia extrem de ostilă a Olandei referitoare la acest proces, ne putem da seama care este adevărata miză a jocului politic de la poarta Europei.

În cadrul ultimelor negocieri purtate anul acesta, Olanda a pus degetul pe rană şi s-a arătat îngrijorată că acceptarea celor două ţări în spaţiul Schenghen echivalează cu o avalanşă de noi emigranţi români şi bulgari, care vor lua cu asalt piaţa muncii olandeze.

Calculele Olandei au la bază faptul că până acum nu mai puţin de 140.000 de emigranţi români şi bulgari şi-au stabilit domiciliul în regat, iar o nouă avalanşă incontrolabilă de emigranţi din cele două ţări poate ridica serioase probleme pieţei muncii olandeze, fragilizată ca urmare a crizei.

Numai că Olanda este vârful de lance a unui grup de şapte-opt ţări care fac tot posibilul pentru limitarea accesului pe piaţa muncii a imigranţilor proveniţi în special din fostul spaţiu sovietic, ceea ce s-ar putea traduce prin faptul că dorita piaţă a muncii va rămâne închisă pentru români şi bulgari, indiferent de acceptarea celor două state că ţări membre ale spaţiul Schengen.

 

  • România – victima colaterală a jocurilor politice de culise

Vetoul german exprimat în ceea ce priveşte deschiderea uşii spaţiului Schengen pentru România şi Bulgaria ridică o întrebare nu lipsită de interes: cât timp vor trebui cele două ţări să mai aştepte în foaierul teatrului european?

Un posibil răspuns îl putem găsi citind printre rândurile politicii germane aflate în plină campanie electorală. Asta a obligat liderii politici de la Berlin să joace cărţile puse pe masă de Italia, Olanda, Franţa şi Marea Britanie, pentru a arăta că reminiscenţele unei politici dispreţuitoare faţă de spaţiul fost sovietic încă mai sunt de actualitate.

Astfel, declaraţia ministrului german de interne, Hans-Peter Friedrich, care anunţa blocarea aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen, nu este decât expresia jocurilor politice interne dintre ţările membre UE şi care sunt departe de principiile ce statuează principiul egalităţii între ţările membre ale Uniunii.

Fără nici o îndoială, Friedrich membru marcant al CSU (Uniunea Creştin Socialistă), partenerul de coaliţie al cancelarului Angela Merkel (CDU – Uniunea Creştin-democrată), a prezentat punctul de vedere al coaliţiei politice aflată la cârma Germaniei şi reflectă stresul electoral prin care trece aceasta şi care obligă la mesaje agreate de electoratul german.

Asta face ca legendara corectitudine germană să dispară în faţa necesitaţii ca Germania să confirme poziţia sa de locomotivă a Uniunii şi care îşi permite să confunde politica internă cu cea externă.

Elocventă în acest sens este abordarea unor teme electorale interne legate de alocaţiile sociale şi care pot aduce beneficii politice şi translarea lor în planul european.

Astfel, liderii germane vorbesc despre corupţia din sistemul vamal românesc şi bulgăresc: „Cei care vin doar pentru a-şi umple buzunarele abuzează de dreptul de liberă circulaţie şi trebuie să fie împiedicaţi în mod eficient” declara ministrul de interne german.

Se poate spune că, în acest moment, Germania a îmbrăţişat punctul de vedere exprimat de premierul italian Silvio Berlusconi şi de preşedintele francez Nicolas Sarkozy, ceea ce aduce mai curând cu o diversiune creată pentru a distrage atenţia de la chestiuni ce ameninţă credibilitatea Uniunii, incapabilă să-şi rezolve singură problemele sale.

Şi nu în ultimul timp, trebuie adusă în discuţie atitudinea Marii Britanii care refuză să se conformeze acordurilor europene privind accesul, începând cu 1 ianuarie 2014, a cetăţenilor bulgari şi români pe piaţa forţei de muncă.

 Aceasta nu face decât să sublinieze încă odată miza jocului politic: teama de deschidere a ţărilor membre UE în faţa unui potenţial val de lucrători proveniţi din Estul Europei.

De altfel, premierul britanic David Cameron este unul dintre susţinătorii fervenţi ai idei ca o invazie a lucrătorilor din România şi Bulgaria va afecta locurile de muncă britanice, permiţându-i acestuia să-şi consolideze poziţia politică atât pe plan intern, cât şi extern.

În aceste condiţii, nu este de mirare că România a fost sancţionată din raţiuni ce nu au nici o legătură cu criteriile de aderare, ci mai curând cu un şantaj politic.

Un şantaj care însă se poate întoarce împotriva celor care-l folosesc în acest moment. În acest context, să ne reamintim de faptul că, în februarie, cancelarul german a făcut de urgenţă o vizită la Ankara pentru a tempera declaraţiile premierului turc, care, în faţa îngheţării pe termen nelimitat a negocierilor pentru aderarea la Uniune, s-a arătat dispus să se reorienteze către Asia şi China.

Ceea ce arată că politica de forţă exercitată de Vest către Est este pe cale să se spulbere în faţa presiunilor exercitate de Estul Europei.

 În absenţa unei pieţe de desfacere imense cum este cea a Turciei, ce ar face oare actualii oponenţi ai aderării României şi Bulgariei în cazul în care aceste ţări ar refuza să mai fie o piaţă pentru economiile vestice?

Sau, după cum avertiza vicepreşedintele PNL, Mircea Diaconu, în plin scandal al respingerii solicitării României de aderare la spaţiul Schengen: “Putem spune şi noi spune să vă luaţi înapoi Carrefour. Aveţi nevoie de noi în Schengen? Ne sunaţi!”

 

Dănuţ Dudu

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. Tomica spune

    Un procedeu nedemn si parsiv de a-si rezolva problemele electorale si de imagine interne. Pana cand au avut de profitat enorm de pe urma deschiderii pietei romanesti a fost bine. Acuma, dupa ce si-au facut treaba, maurul poate fi trimis la locul lui. Este nedemna si ipocrita pentru ca, de fapt, schengenul asta nu schimba nimic pentru accesul cetatenilor din blamata Romanie in zona. Si in prezent orice cetatean roman poate intra nestingherit in zona doar ca trebuie sa se supuna controlului de frontiera. Si? Zidul scengen este cumva o bariera pentru tigani? Sa fim seriosi, ei treceau granita cand voiau si pe vremea cortinei. La fel de ipocrita este si vorbaria interna care plange cu lacrimi de crocodil dupa acest miraj. Corect titlul articolului: Da! Mai sunati-ne cand ajungeti in buda si trebuie sa va mai scoatem. Gretos! Si sa nu va grabiti sa-mi puneti eticheta voastra favorita de antieuropean. Sunt foarte proeuropean dar pentru o Europa a cetatenilor, pe care o visez de mult, si N U pentru o Europa a polticantilor ipocriti si minciunosi.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.