Centralele eoliene – o tehnologie „verde” care îşi are contestatarii săi

0

Generatoarele eoliene sunt „pe val”. După ce şi-au luat un avânt ce pare de neoprit în Europa de Vest, iată că au ajuns şi în estul continentului, iar România este o destinaţie privilegiată. Deja sudul ţării a fost cuprins de „febra” investiţiilor de profil, nume grele precum CEZ, Iberdrola sau Enel fiind implicate în astfel de proiecte, iar acest interes crescut este de înţeles.

Dan Bărboi

 

Faţă de sursele tradiţionale de energie (combustibili fosili sau atomici), electricitatea produsă cu ajutorul vântului este incomparabil mai prietenoasă cu mediul, nu poluează şi nu implică riscuri de contaminare nucleară.

Totuşi, deşi este unanim recunoscută drept o alternativă de preferat, nici energia eoliană nu este scutită de critici care vin, surprinzător, chiar din partea organizaţiilor de protecţie a mediului.

Fără a considera aceste obiecţii drept un argument solid contra energiei eoliene, ele trebuie totuşi prezentate, astfel încât publicul larg să fie informat asupra tuturor aspectelor referitoare la acest tip de energie, inclusiv a criticilor ce i se aduc. Cât de îndreptăţite sunt ele, rămâne ca fiecare cititor să judece în cunoştinţă de cauză.

 

  • Impact negativ asupra ecosistemelor, de la păsări la lilieci

Potrivit ecologiştilor, câmpurile de generatoare eoliene au un impact negativ asupra ecosistemelor gazdă, pornind de la însăşi ideea existenţei lor. Astfel, terenurile pe care sunt construite aceste imense construcţii trebuie, mai întâi, curăţate de vegetaţie, iar dacă se află într-o zonă împădurită şi greu accesibilă el va fi defrişat şi vor fi construite căi de acces – de cele mai multe ori şosele asfaltate.

Potrivit site-ului wind-power-problems.org, pentru fiecare generator instalat într-o zonă împădurită trebuie defrişaţi între 16.000 şi 24.000 de metri pătraţi de pădure, iar copacii tăiaţi pentru construcţia unui câmp cu 25 de turbine ar putea umple 100 de stadioane de fotbal.

Totuşi, chiar şi criticii sunt de acord că impactul asupra vegetaţiei este foarte mic în comparaţie cu dezastrul ecologic provocat de centralele termice pe combustibili fosili, iar terenul poate fi uşor readus în starea iniţială atunci când eolienele sunt scoase din funcţiune.

De aceea, în cele mai multe situaţii, fermierii nu au obiecţii şi îşi închiriază terenul pentru amplasarea de turbine, la sume care pot ajunge până la 5.000 de dolari pe generator, în Statele Unite. În plus, experţii în energie eoliană afirmă că sub 1% din teren este folosit pentru fundaţii şi drumuri către câmpurile de eoliene.

O situaţie aparte a apărut în Marea Britanie, unde mai multe organizaţii ecologiste au acuzat o influenţă negativă asupra turbăriilor, iar un membru al Parlamentului Scoţiei a militat chiar pentru un moratoriu asupra amplasării turbinelor eoliene în zonele mlăştinoase cu turbă, pe motiv că „instalarea turbinelor ar elibera în atmosferă mai mult dioxid de carbon decât ar scuti exploatarea acestora”.

Pe lângă vegetaţie, un impact negativ este resimţit şi de populaţiile de păsări şi animale din ecosistemul în care sunt amplasate câmpurile de eoliene. Evident, primele afectate sunt păsările, dar şi aici lucrurile depind mult de zonele în care sunt amplasate câmpurile de turbine.

Potrivit revistei Nature, în unele regiuni nu au fost raportate astfel de cazuri, în timp ce în alte zone aproximativ 4 păsări sunt ucise de palele fiecărei turbine, anual.

În Statele Unite, studii de impact efectuate pentru anumite proiecte de câmpuri eoliene au arătat că mii de păsări şi-ar putea pierde viaţa din această cauză. Un exemplu este ferma eoliană Pine Tree Wind din California, puternic contestată pentru că îi cad victime numeroase exemplare de păsări de pradă din mai multe specii, inclusiv de vultur auriu – pasărea simbol a Statelor Unite.

Un studiu efectuat de US Fish and Wildlife Service la nivelul anului 2009 estima că turbinele eoliene ucid anual 440.000 de păsări doar în SUA, de 5,5 ori mai mult decât cele 80.000 de exemplare care le cad victime avioanelor în fiecare an.

În trecut, au existat astfel de proiecte respinse sau amânate anume din cauza consecinţelor pe care le-ar fi avut asupra populaţiilor de păsări.

Un exemplu în acest sens este proiectul Radar Ridge din apropierea capitalei americane, Washington, care a fost anulat din cauza unei păsări marine numită ‘brachyramphus marmoratus.’ Tot în SUA, proiectul Cape Wind din Massachussets a fost amânat din cauza potenţialelor efecte adverse la nivelul păsărilor, dar şi a impactului estetic. În Noua Zeelandă, proiectul Hayes a fost, şi el, anulat în urma protestelor iniţiate de ecologişti.

Preocuparea pentru impactul asupra păsărilor a dus chiar la măsuri care, la noi ar părea de domeniul absurdului. Astfel, parcul eolian Peñascal Wind Power Project din Texas, situat pe traseul unor specii de păsări migratoare, a fost dotat cu un radar proiectat de NASA şi de aviaţia americană pentru a detecta păsările de la o distanţă de 4 km. Dacă sistemul computerizat observă că păsările zboară spre paletele turbinelor, generatoarele sunt oprite şi apoi sunt repornite doar după ce stolul a trecut.

Tot din seria „aşa ceva ar fi de neconceput la noi,” compania NextEra Energy Resources, care operează parcul eolian Altamont Pass Wind Farm din California, cu 5.000 de turbine, va înlocui jumătate din acestea cu modele mai prietenoase cu mediul înconjurător şi va investi 2,5 milioane de dolari până în 2015 pentru refacerea habitatului păsărilor de pradă.

În Marea Britanie, ‘Societate Regală pentru Protecţia Păsărilor’ afirmă că, „dacă eolienele sunt amplasate la distanţă de rutele principale de migraţie şi în afara zonelor importante de hrană şi cuibărire a păsărilor, ele vor avea un impact minim.”

Oricum, este esenţial ca orice proiect eolian să fie precedat de un studiu temeinic al zonei vizate, care să includă şi o analiză de impact la nivel de ecosistem.

Tot în Europa, de data aceasta în Norvegia, ecologiştii au contestat câmpul eolian de la Smola, care ar produce victime în rândul populaţiei de vulturi de mare cu coada albă, cele mai mari păsări de pradă de pe continent. Mai mult chiar, există temeri că eforturile de aclimatizare a acestei specii în Scoţia ar putea eşua chiar din cauza eolienelor instalate în această regiune.

O altă categorie de vieţuitoare afectată de parcurile eoliene este reprezentată de lilieci. Aceştia pot fi răniţi sau chiar omorâţi la impactul cu elicele şi firele electrice, însă studii recente arată că simpla trecere prin turbioanele provocate de rotirea elicelor este suficientă pentru a omorî exemplarele mai mici de lilieci. Un studiu efectuat în 2004 arată că peste 2,200 de lilieci şi-au pierdut viaţa într-un câmp de 63 de turbine, pe durata a şase săptămâni, în estul Statelor Unite. Cele mai expuse sunt speciile de lilieci migratori, afirmă autorii studiului.

 

  • Nici oamenii nu sunt scuţiţi de probleme

Câmpurile eoliene sunt criticate şi pentru efectele asupra habitatelor umane învecinate.

Primele considerente sunt cele legate de siguranţa în exploatare, mai ales în condiţii meteorologice extreme, cum ar fi în situaţii de vânt puternic sau îngheţ, când paletele lor în mişcare, sau bucăţi de gheaţă formate pe ele se pot desprinde şi pot provoca victime sau pagube materiale.

Un alt aspect contestat este de natură medicală, aşa-numitul „sindrom al turbinelor eoliene” provocat de zgomotul perceput de urechea internă – o vibraţie de frecvenţă joasă. Potrivit unor medici precum Nina Pierpont, specialist în cadrul Academiei Americane de Pediatrie, efectele se manifestă prin tulburări ale somnului, ameţeli, migrene, senzaţie de vomă, puls crescut, irascibilitate, chiar tulburări de vedere şi atacuri de panică.

Situaţia a devenit atât de serioasă încât au apărut chiar tentative de reglementare a zgomotului produs de turbinele eoliene, ca răspuns la protestele populaţiei din zonele învecinate. Astfel, în provincia canadiană Ontario, Ministerul Mediului a impus o limită de 40 dB(A) la 30 de metri distanţă de orice locuinţă şi o distanţă minimă între un grup de eoliene şi un habitat uman.

Această distanţă variază de la 550 metri în cazul unui grup de până la 5 turbine relativ silenţioase – 102 dB(A) – şi 1.500 metri pentru un grup de 11-25 turbine mai zgomotoase, de 106-107 dB(A) turbines. Mai mult chiar, orice proiect care depăşeşte categoriile anterior amintite necesită un studiu de impact sonor.

Similar, în provincia australiană New South Wales, o comisie a Parlamentului local a recomandat o distanţa minimă de 2 km între un parc eolian şi orice habitat uman învecinat.

Totuşi, comunitatea medicală pe ansamblu consideră că zgomotul produs de turbine nu prezintă un risc major pentru sănătatea umană. Studii efectuate de asociaţiile pentru energie eoliană din SUA şi Canada, finalizate prin raportul ‘Wind Turbine Sound and Health Effects’ (Zgomotul turbinelor eoliene şi efectele asupra sănătăţii) nu au putut evidenţia efecte adverse ale vibraţiilor în cauză şi au dus la concluzia că sunetele emise de eoliene nu sunt cu nimic mai nocive decât cele generate de alte activităţi umane, cum ar fi efectele traficului de pe o şosea circulată asupra celor care locuiesc în apropiere.

Nu în ultimul rând, unii contestatari acuză impactul vizual al parcurilor eoliene asupra peisajului, care ar putea provoca – la extrem – depresii în rândul locuitorilor din zonele învecinate. Totuşi, considerentele de natură estetică sunt – prin natura lor – extrem de subiective, iar efectul unui „peisaj cu eoliene” poate fi chiar tonic pentru anumite persoane.

Tot la capitolul „efecte vizuale” este încadrată şi posibilitatea ca lumina solară să se reflecte pe suprafeţele lucioase ale paletelor rotative, provocând orbirea temporară a persoanelor aflate în apropiere. Evident, şi aici există soluţii de contracarare a fenomenului, care merg de la acoperirea paletelor cu materiale ce împiedică reflexia până la oprirea turbinelor în orele de iluminaţie solară maximă.

Punând în balanţă beneficiile şi dezavantajele lor, generatoarele eoliene rămân unanim recunoscute drept o alternativă mult mai ecologică la energia pe bază de combustibili fosili sau nucleari.

Evident, ca orice tehnologie nouă, există şi efecte nedorite, însă acestea pot fi contracarate prin adoptarea unor soluţii constructive adecvate. Deja turbinele noi sunt mult mai prietenoase cu mediul, tehnologii precum radarul şi avertizoarele sonore limitează mortalitatea în rândul păsărilor şi lililecilor, iar noile concepte de amplasare a generatoarelor reduc sensibil atât impactul sonor, cât şi cel vizual.

Dacă civilizaţia umană îşi doreşte să mai aibă un viitor, acesta va trebuie să fie „verde”, iar respectul faţă de natură să se manifeste în tot ceea ce înseamnă activitate umană. Energia eoliană este un pas important pe acest drum.

Dan Bărboi

Resurse:

http://en.wikipedia.org/wiki/Environmental_impact_of_wind_power

http://windeis.anl.gov/guide/concern/index.cfm

http://www.wind-power-problems.org/wind-power-environmental-problems.html

http://exploringgreentechnology.com/wind-energy/environmental-impact-of-wind-energy/

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.