Te angajezi la 18 ani, munceşti până la 65 şi… câţi ani mai prinzi pensia?

1

Suntem condamnaţi să ne petrecem bătrâneţea muncind. Cam aşa s-ar putea rezuma, într-o singură propoziţie, concluziile unui raport dat publicităţii, în 2012, de Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD), care dă veşti sumbre salariaţilor din ziua de azi, mai ales tinerilor care abia îşi încep activitatea.

Dan Bărboi

 

Autorii raportului ‘Pensions Outlook 2012’ (‘Perspectivele de Viitor ale Sistemelor de Pensii – 2012’) iau în calcul mai mulţi factori, precum criza economică globală, îmbătrânirea populaţiei din statele dezvoltate şi creşterea speranţei de viaţă şi creionează o situaţie pe piaţa muncii care nu este deloc de natură să ne liniştească.

În viitor, vârsta de pensionare va creşte radical, sistemele publice de pensii nu vor face faţă presiunii financiare, iar aceia dintre noi care vor „apuca” vârsta de pensionare vor primi pensii din ce în ce mai mici, uneori chiar spre limita subzistenţei. Dar să vedem în amănunt ce ne prezic analiştii prestigioasei organizaţii amintite anterior.

 

  • Ne vom pensiona către 70 de ani şi vom primi cu 20-25% mai puţini bani

Potrivit raportului ‘Pension Outlook 2012’, recentele reforme ale sistemelor de pensii vor conduce la sume mai mici primite de generaţiile viitoare de pensionari, în medie cu 20-25%. Această primă ediţie a raportului afirmă că guvernele vor trebui să se concentreze pe două politici fundamentale care să le permită să facă faţă crizei financiare din sistemele publice: ridicarea vârstei de pensionare şi o implicare mai mare a schemelor de pensii private.

Pe ansamblu, ritmul reformelor în sistemele de pensii naţionale a crescut în ultimii 5 ani în toate ţările membre OECD, schimbările incluzând creşterea vârstelor de pensionare, adoptarea unor mecanisme de ajustare automată şi întărirea stimulentelor pentru rămânerea în câmpul muncii.

Pentru a se adapta speranţei de viaţă tot mai ridicate, guvernele vor trebui să crească treptat vârsta de pensionare pentru a se asigura că sistemele lor de pensii sunt adecvate şi eficiente, asemenea reforme putând juca, de asemenea, un rol crucial în consolidarea fiscală şi creşterea economică.

De acum în 50 de ani, se preconizează că speranţa de viaţă în ţările dezvoltate va creşte cu peste 7 ani, iar vârsta standard de pensionare în jumătate din statele membre OECD va fi 65 de ani, iar în 14 state va fi între 67 şi 69 de ani.

Potrivit raportului amintit, creşteri ale vârstei de pensionare sunt în curs, sau planificate în 28 din cele 38 de ţări membre OECD. Totuşi, aceste majorări vor ţine pasul cu avansarea speranţei de viaţă numai în 6 ţări la bărbaţi şi în 10 pentru femei, aşa încât guvernele sunt sfătuite să lege, în mod explicit, vârsta pensionării de speranţa de viaţă, aşa cum se întâmplă în Danemarca şi Italia, şi să facă eforturi pentru a promova pensiile private.

„Este nevoie de acţiuni îndrăzneţe. Ridicarea barierelor care îi împiedică pe bătrâni să muncească dincolo de vârsta standard a pensionării va deveni necesară dacă vrem să ne asigurăm că nepoţii şi copiii noştri se vor bucura de pensii adecvate la sfârşitul vieţii active,” consideră secretarul-general OECD, Angel Gurria. „Deşi aceste reforme pot fi uneori nepopulare şi dureroase, la acest moment, când finanţele publice sunt strâmtorate, iar politicile fiscale şi monetare au marja de manevră limitată, aceste reforme pot servi şi la stimularea unei mult-aşteptate creşteri economice.”

Autorii raportului amintit consideră că reformele iniţiate în ultimul deceniu au deja ca efect scăderea pensiilor cu 20-25% în medie, iar tinerii din ţările OECD care se angajează acum pentru prima dată se pot aştepta ca, la bătrâneţe, să primească pensii echivalente – în medie – cu jumătate din salariu, dacă se retrag la vârsta normală de pensionare, cu vechime completă în muncă. Totuşi, în aproape toate cele 13 state care au stipulat obligativitatea sistemelor private complementare, pensiile vor atinge aproximativ 60% din salarii.

De cealaltă parte, în ţările unde pensiile publice sunt relativ scăzute, iar pensiile private sunt facultative, cum sunt Germania, Irlanda, Coreea de Sud, Japonia şi Statele Unite, segmente largi de populaţie se pot aştepta ca veniturile să le scadă substanţial atunci când se retrag din activitate.

Totuşi obligativitatea pensiilor private nu este neapărat o măsură necesară în fiecare ţară. Potrivit raportului OECD, o astfel de măsură  ar putea avea un impact negativ asupra salariaţilor cu venituri mici şi ar putea fi considerată o taxă suplimentară. Schemele de pensii voluntare – în care salariaţii sunt incluşi automat şi apoi pot opta pentru a ieşi după o anumită perioadă – ar putea fi o alternativă demnă de luat în seamă.

Asemenea de sisteme funcţionează deja în Italia şi Noua Zeelandă, însă rezultatele sunt diferite de la o ţară la alta.  Astfel, în Noua Zeelandă s-a putut constata o creştere semnificativă în amploare a pensiilor private, în timp ce în Italia efectele au fost marginale.

Pe ansamblu, reformarea sistemelor de impozitare astfel încât să stimuleze interesul pentru pensii private este privită ca o măsură absolut necesară, deoarece, în absenţa unor astfel de stimulente, şansele ca tinerii şi salariaţii cu venituri reduse să se înscrie la un fond de pensii private scad substanţial. Măsuri cum sunt cele luate în Noua Zeelandă şi Germania, de a acorda subvenţii celor care se înscriu într-un sistem de pensii private, ar creşte interesul pentru această formă de economisire. În plus, pentru a mări încrederea în fondurile de pensii private, guvernele ar trebui să întărească monitorizarea acestora şi să se asigure că sumele solicitate drept contribuţii sunt păstrate la un nivel suportabil, iar riscurile pentru deponenţi sunt minime.

 

  • Realitatea le dă dreptate experţilor OECD

Cei care consideră concluziile raportului OECD drept prea sumbre, sau alarmiste, ar trebui să citească, măcar în trecere, ştirile din ultimele luni, cu accent pe piaţa muncii. Ar putea afla, astfel, că viaţa le dă dreptate experţilor OECD chiar mai repede decât se aşteptau.

De când a fost dat publicităţii raportul amintit s-au produs deja evoluţii accelerate în sensul celor cuprinse în document.

Astfel, cea mai recentă veste vine din Spania, unde guvernul spaniol a decis să restricţioneze pensionarea anticipată, mărind durata minimă de cotizare ce îi permite unui salariat să se pensioneze la cerere. Măsura ar urma să economisească 4,5 miliarde de euro până în 2027, cand efectele sale se vor resimţi în totalitate. Companiile care nu vor respecta prevederile noii reforme vor fi sancţionate. „Pensionările anticipate şi parţiale solicită, în prezent, circa 9 miliarde de euro pe an. Atunci când efectele acestei măsuri se vor resimţi, suma va fi redusă la jumătate,” a explicat Fatima Banez, ministrul spaniol al Muncii.

În prezent, jumătate din spanioli se pensionează înainte de vârsta de pensionare standard, 65 de ani. Prin reforma adoptată, Madridul a hotărât creşterea vârstei minime de pensionare la 67 de ani, iar perioada minimă de cotizare creşte de la 33 la 35 de ani.

Un alt semnal vine din Marea Britanie, unde autorităţile au anunţat că desfiinţează pensionarea pentru limită de vârstă, urmând ca pensionarii să poată munci cât timp îşi doresc. Măsura a fost luată cu scopul explicit de a creşte vârsta de pensionare, deoarece angajatorii nu vor mai putea să-i pensioneze forţat pe salariaţii care au ajuns la vârsta de 65 de ani şi care vor să muncească în continuare. „Angajaţii seniori au un rol important la serviciu şi trebuie să stopăm această formă învechită de discriminare,” a afirmat ministrul britanic al Muncii, Edward Davey.

O măsură similară a fost luată în Canada încă din 2011, când a fost desfiinţată vârsta legală de pensionare pe întreg teritoriul acestei ţări. „Nu ne-am născut cu ştampila că fix la 65 de ani nu vom mai putea munci,” a comentat David Langtry, comisar şef al Comisiei Canadiene pentru Drepturile Omului. Acesta considera că era vorba despre o discriminare. CCDO se opune ideii de vârstă obligatorie de pensionare încă din 1979, pe care multe provincii canadiene o abandonaseră chiar înainte de măsura general valabilă din 2011. În Canada, pensiile pentru limită de vârstă sunt plătite începând de la 65 de ani în unele provincii, sau de la 60 de ani în altele.

Poate cea mai grăitoare veste în sprijinul celor afirmate de OECD vine din Statele Unite, unde un studiu datând din 2011, citat de Bloombiz, avertizează că angajaţii care plănuiau să iasă la pensie în jurul vârstei de 65 de ani ar putea fi obligaţi să muncească până la… 80 de ani.

Astfel, americanii care câştigă între 31.000 şi 73.000 de dolari anual vor trebui să muncească până la 72 de ani şi doar cei cu venituri mai mari de 73.000 de dolari vor putea să se pensioneze la 65 de ani.

Locuitorii SUA care nu îndeplinesc cerinţele de venituri pentru pensionare sau care nu au economisit destui bani ar putea fi obligaţi să caute un al doilea job şi să contribuie la fondurile de pensii mai devreme decât o fac în acest moment.

Unii experţi, citaţi de Press TV, afirmă chiar că, pentru cei cu venituri foarte mici, vârsta la care pot obţine o pensie la limita de trai decent ar ajunge la 84 de ani, într-un moment când speranţa medie de viaţă în SUA este de  78 de ani!

În România, după cum ştim, vârsta de pensionare a fost ridicată, în 2010, la 65 de ani pentru bărbaţi şi 63 pentru femei, ţara noastră aliniindu-se şi ea tendinţei generale din ţările dezvoltate, de a creşte limita de vârstă.

Ceea ce diferă în cazul nostru este speranţa de viaţă, care în România este cu cinci ani mai scăzută decâ în restul UE, conform unui raport OECD Health Data dat publicităţii anul trecut.

Astfel, speranţa de viaţă la naştere era de 77,4 ani pentru femei şi 69,8 ani pentru barbaţii din ţara noastră, ceea ce înseamnă că un bărbat mediu din România se angajează la 18 ani, munceşte până la 65 de ani (47 de ani) şi se bucură de pensie… mai puţin de 5 ani!

Dan Bărboi

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. vasilexu spune

    E destul de simplu pentru majoritatea oamenilor, trebuie desfiintata limita de varsta (dar sa nu mai fie retinute sume de catre stat pentru pensie)- ca si asa nu mai apucam pensia ; sa nu mai platim asigurari de sanatate la stat (deasemenea, ca nu beneficiem de ele, tot noi platim medicului diverse interventii).
    Tot omul de-a lungul intregii vieti active(~30 ani) sa-si cumpere un apartament cu doua camere, cu sau fara credit, pe care sa-l inchirieze de cand l-a achizitionat (pt. achitarea creditului) ca profit dupa ce l-a achitat la banca si ca pensie cand vrea muschii lui , pentru ca in medie 250 euro nu o sa vada pensie niciodata .

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.