Locul unde Dumnezeu este unul singur, pe o stradă unică în România, în „Capitala Ecumenismului”

0

Aproape 6.500 de sibieni, saşi, şvabi, landleri, unguri, de religie catolică, reformată, protestantă evanghelică, dar şi alte sute de ortodocşi se vor bucura de Lumina Învierii Domnului, împreună, dar totuşi diferit, în noaptea de sâmbătă spre duminică, pe o stradă unică în România şi printre puţinele din lume, Strada Mitropoliei din Sibiu, unde se află cele mai multe biserici de culte diferite, în oraşul ce poate fi numit „Capitala Ecumenismului”.

Tocmai de aceea, nu întâmplător Sibiul a fost primul oraş românesc care a devenit, în 2007, Capitală Culturală Europeană şi tot atunci a găzduit Marea Adunare Ecumenică, un eveniment ce a marcat istoria urbei.

Unul din cele mai elocvente exemple de bună înţelegere religioasă o oferă chiar familia primarului Sibiului, Klaus Iohannis. Deşi este protestant evanghelic şi putea să meargă la slujba de Înviere, la Biserica Sfântului Ioan, alături de alţi 1.300 de saşi, protestanţi evanghelici şi ei, Klaus Iohannis va fi alături de soţia sa, Carmen, şi de alţi peste 1.900 de sibieni, romano-catolici, la ceremonia de la Biserica Parohială Romano-Catolică.

„Este foarte interesantă axa care în bună măsură este reprezentată de Strada Mitropoliei, dacă ne-o imaginăm puţin prelungită până în partea Bisericii Catolice. (…) Reprezintă ceva din esenţa noastră sibiană şi anume buna convieţuire între grupuri etnice şi între grupuri religioase. Cred că această axă poate fi adusă ca şi un argument pro-Sibiu, pro-ecumenismul sibian, fiindcă nu doar sibienii din oraş se înţeleg bine, până şi preoţii din aceste biserici se întâlnesc des şi discută ecumenic. Dacă noi căutăm o „capitală a ecumenismului” şi a bunei înţelegeri în România, cu siguranţă axa Mitropoliei şi Sibiul ar fi un candidat bun”, a declarat, sâmbătă,  Klaus Iohannis.

Pe strada Mitropoliei se găsesc două catedrale, una a românilor ortodocşi, cealaltă a saşilor protestanţi evanghelici, şi tot aici se află principala biserică a ungurilor, cea reformată, o biserică protestantă şi încă una catolică, în total cinci biserici, la distanţă de doar câţiva zeci de paşi, pentru români, unguri şi saşi.

Această stradă a devenit nu doar loc de pelerinaj şi o atracţie pentru turiştii veniţi din toată lumea, ci şi o scenă imensă, unde cel mai important festival internaţional de teatru din România, al treilea ca importanţă din lume, îşi joacă rolul. Cel care s-a şi inspirat şi a dat tema „toleranţei” pentru una din ediţiile Festivalului este directorul festivalului, Constantin Chiriac, singurul român care decide soarta capitalelor culturale europene.

„Strada Mitropoliei este unică nu doar în România, ci în lume. Este simbolul toleranţei unui oraş. Nu există nicăieri în lume, după ştiinţa mea, o stradă care să adune atât de multe simboluri ale credinţei. (…) Dacă în majoritatea locurilor din lume, unde sunt comunităţi religioase diferite, au fost de-a lungul timpului războaie, disensiuni, au fost vărsări de sânge, Sibiul este singurul loc al toleranţei, şi nu întâmplător, una din primele teme ale Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu a fost „Toleranţă”. E vorba de aproape un mileniu, de bună înţelegere a credinţelor”, a arătat Constantin Chiriac, directorul Teatrului Naţional „Radu Stanca” şi al Festivalului Internaţional de Teatru din Sibiu.

Acesta a „mobilat” cu spectacole şi concerte toate cele cinci biserici de pe Strada Mitropoliei. Teatrul a pătruns în ultimele două decenii în biserici, în subsolul acestora, în curţile interioare şi chiar „s-a urcat” şi pe pereţi, prin jocuri de lumini şi efecte speciale.

Până unde s-a făcut auzit ecumenismul de pe Strada Mitropoliei, simbol al Sibiului? Până în Irlanda.

„Unul din cele mai importante evenimente ecumenice petrecute în Europa a fost atunci când Corul Mitropoliei Ortodoxe, împreună cu organista Bisericii Evanghelice, cu cântăreţi veniţi din Catedrala „Sfântul Patrick” din Dublin (Irlanda) şi cele două filarmonici, din Dublin şi Sibiu, au dat viaţă înscrisurilor din Cimitirul Vesel, pe muzica compusă special, un concert absolut excepţional, care a fost repetat în anul viitor, în Biserica Romano-Catolică, care are spatele spre Strada Mitropoliei”, reaminteşte Constantin Chiriac.

El are meritul de a fi „scos la lumină” subsolul Bisericii Romano-Catolice, unde au loc evenimente culturale de importanţă naţională şi internaţională, în Centrul Cultural Habitus.

De la un capăt la altul al străzii, Lumina Învierii Domnului este la fel de puternică, iar spiritul toleranţei veghează asupra tuturor, indiferent de confesiunea pe care o au. Dacă porneşti din inima oraşului, atunci primii paşi se vor opri la Biserica Parohială Evanghelică, simbol al saşilor. Aici îşi doarme somnul de veci Baronul Samuel von Brukenthal, cel care a lăsat moştenire tuturor românilor, primul muzeu de la noi din ţară. Începută în urmă cu peste 690 de ani, Biserica Parohială Evanghelică a fost construită în două secole. Şi nu a fost suficient, dovadă că acum este închisă publicului şi enoriaşilor, aflată fiind în plin şantier de consolidare, întrucât părţi din acoperiş şi ziduri au fost în pericol să se prăbuşească.

Până anul viitor, cei 1.300 de saşi, şvabi, landleri protestanţi evanghelici merg la biserica aflată tocmai în capătul celălalt al Străzii Mitropoliei, în cealaltă biserică a lor, Biserica Sfântului Ioan, cea mai mică de pe stradă.

Construită în 1883, la 400 de ani de la naşterea lui Martin Luther, biserica Sf. Ioan a fost un lăcaş al copiilor orfani şi al bătrânilor internaţi în spitale azil. Acum, aici, vin şi se roagă cei mai de seamă reprezentanţi ai comunităţii săseşti din România: preşedintele Forumului Democrat al Germanilor din România, Paul Porr, sau liderul Forumului Democrat al Germanilor din Transilvania, fostul preşedinte al CJ Sibiu, Martin Bottesch, unul din ultimii o sută de landleri din zonă.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.