95% dintre părinţii adoptivi consideră că este important să i se spună copilului că este adoptat

0

Majoritatea familiilor adoptive, (95%) consideră că este important ca unui copil adoptat să i se comunice acest lucru, conform studiului ‘Strategii de comunicare despre adopţie între părinţi şi copilul adoptat’, realizat de Oficiul Român pentru Adopţii, în colaborare cu Unicef România şi Universitatea din Bucureşti-Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială.

Studiul, realizat pe un eşantion de 516 persoane, pe baza datelor privind adopţiile naţionale încheiate în perioada 2000-2009, semnalează că dintre cei 5% părinţi care consideră că un copil nu ar trebui să afle niciodată că este adoptat, jumătate sunt absolvenţi de liceu, iar un sfert sunt absolvenţi de facultate. Cei mai mulţi dintre aceşti părinţi locuiesc în mediul urban şi cel puţin unul dintre soţi este angajat cu contract de muncă.

Cu toate acestea, doar 69% dintre copiii incluşi în eşantion (516) au aflat că sunt adoptaţi, în timp ce o treime (31%) nu ştiu încă acest lucru. Motivele pentru care părinţii nu au comunicat copilului faptul că este adoptat diferă de la teama faţă de reacţia copilului până la convingerea că este prea mic pentru a înţelege.

Corelând aceste răspunsuri cu vârsta copiilor se observă însă că trei sferturi dintre copiii despre care părinţii au spus că îi consideră prea mici pentru a înţelege au vârsta peste 6 ani, iar aproape o treime au vârsta peste 10 ani. Un procent de 6% dintre părinţi exclude din start ideea de a-i comunica copilului faptul că nu sunt părinţii săi biologici şi consideră că acesta nu ar trebui să afle.

Vârsta medie şi mediană la care părinţii cred că ar trebui comunicat copilului că este adoptat sunt de 7 şi respectiv 6 ani. În total, 357 de copii dintre cei 516 incluşi în eşantion au aflat că sunt adoptaţi, majoritatea dintre ei la vârstă preşcolară. Pentru restul de 156 de copii care nu ştiu încă, 84% dintre părinţi declară că intenţionează să le comunice statutul, în timp ce 6% nu doresc să le comunice copiilor că au fost adoptaţi, iar alţi 10% nu sunt încă hotărâţi.

Datele din cercetare arată că procentul părinţilor care spun copiilor că sunt adoptaţi este mai mare în rural (73%) decât în urban (67%).

În cele mai multe cazuri, cel care i-a spus copilului că este adoptat a fost unul dintre părinţi (85%), dar s-au înregistrat şi situaţii în care copiii au aflat despre faptul că sunt adoptaţi de la alte persoane (prieteni, vecini, specialişti DGASPC – câte 2%; bunici – 1%; altcineva – 5%) sau chiar şi-au dat singuri seama (3%)

Modalitatea în care părinţii au comunicat copilului statutul de adoptat a fost mai degrabă una directă, prin intermediul unei discuţii deschise (48%) sau printr-o poveste pe care părinţii au pregătit-o anterior (38%). În puţine cazuri discuţia a fost generată de un film sau reportaj (5%), sau de un album de fotografii sau obiecte personale ale copilului (3%). Un procent de 6% dintre părinţi au ales alte modalităţi pentru a genera discuţia despre adopţie.

Au fost însă şi situaţii în care copilul a aflat despre adopţie de la altcineva. Intenţiile acestora au fost considerate bune de către părinţi în procent de 39% şi rele în procent de 37%. În 24% dintre cazuri s-a întâmplat ca cel care i-a spus copilului că este adoptat să o fi făcut din greşeală, dar aceasta nu diminuează cu nimic din impactul pe care aflarea unei asemenea veşti de la altcineva decât părinţii adoptivi l-ar fi putut avea asupra copilului.

Cercetarea a confirmat faptul că aflarea veştii că sunt adoptaţi nu este un moment confortabil pentru copii. Un procent de 60% dintre copii nu au reacţionat pozitiv; 75% nu au avut nici o reacţie pe moment, iar 60% nu au manifestat nici o curiozitate.

Reacţiile copiilor nu au fost însă dramatice: în 99% dintre cazuri părinţii spun că nu au manifestat agresivitate sau nervozitate, nu au plâns (95%) şi nici nu au fost trişti (95%).

Dintre copiii care au plâns cele mai multe au fost fetele, cu vârste sub 11 ani, în timp ce grupul copiilor care au manifestat agresivitate e relativ omogen din punct de vedere al sexului, dar au vârste peste 7 ani. Într-o măsură egală atât fetele cât şi băieţii au avut întrebări (au manifestat curiozitate) şi este remarcabil că cei mai mici (sub 6 ani) au fost mai deschişi în adresarea acestor întrebări.

Pe termen lung majoritatea părinţilor apreciază că relaţia cu copilul nu a avut de suferit (63%) sau chiar s-a întărit (30%) după aflarea veştii că a fost adoptat. Apar, într-un procent semnificativ mai mic şi excepţii: 2% dintre familii au trecut printr-o perioadă mai dificilă în comunicarea cu copilul; 2% dintre copii au avut un comportament mai dificil; 1% dintre copii au început să fie neîncrezători în părinţi sau alte situaţii.(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.