Şcolile distrug creativitatea

0

Cu toţii avem un imens interes investit în educaţie , parţial pentru că educaţia este cea care ar trebui să ne ducă spre acest viitor ce nu-l putem înţelege, spune Ken Robinson pe Ted.com.

Dacă ne gândim, copiii care încep şcoala anul acesta se vor pensiona în 2065. Nimeni nu are nicio idee cum va arăta lumea peste 5 ani. Şi totuşi, ar trebui să-i educăm pentru acest viitor.

Sir Ken Robinson susţine într-un mod profund şi distractiv crearea unui sistem educaţional ce alimentează creativitatea.  El consideră că toţi copiii au talente extraordinare pe care le risipim fără milă .În zilele noastre creativitatea este la fel de importantă în educaţie precum ştiinţa de carte şi ar trebui să le acordăm aceeaşi importanţă.

Chiar dacă nu ştiu anumite lucruri, copiii vor încerca.Nu le e teamă de greşeală. A greşi, însă, nu este acelaşi lucru cu a fi creativ. Ceea ce ştim este că, dacă nu eşti pregătit să greşeşti, nu vei veni niciodată cu ceva original. Şi, pe când ajung adulţi, cei mai mulţi copii pierd acea capacitate. Le este frică de greşeală.

Stigmatizăm greşelile. Şi astăzi derulăm sisteme naţionale de educaţie unde greşelile sunt cel mai prost lucru pe care îl putem face, iar rezultatul este că educăm oamenii să-şi piardă capacităţile creative.

Picasso a spus că „toţi copiii se nasc artişti„. Problema este de a rămâne artişti pe măsură ce creştem. Creativitatea nu este dobândită pe măsură ce creştem, ci pierdută. Sau mai degrabă, suntem educaţi să o pierdem.

Fiecare sistem educaţional de pe Pământ are aceeaşi ierarhie a disciplinelor, indiferent unde mergi. Primele sunt matematica şi limbile, apoi ştiinţele umaniste, iar ultimele sunt artele. Şi în aproape fiecare sistem, de asemenea, există o ierharhie în cadrul artelor. Arta şi muzica au de obicei un statut mai ridicat în şcoli decât drama şi dansul.

Nu există un sistem educaţional pe Planetă care îi învaţă dansul în fiecare zi pe copii în acelaşi mod în care îi învaţă matematica. De ce? Matematica este foarte importantă, dar şi dansul este. Copiii dansează tot timpul dacă le este permis, cu toţii o facem. Cu toţii avem un corp, iar pe măsură ce copiii cresc, începem să-i educăm progresiv de la şold în sus. Şi apoi ne concentrăm asupra capului.

Dacă ar fi să vizitezi sistemul de învăţământ, ca şi extraterestru, şi ai spune „La ce foloseşte sistemul public de educaţie?” , ar trebui să concluzionezi , dacă te uiţi la rezultate, la cine reuşeşte în acest sistem, cine face totul aşa cum ar trebui, cine primeşte toate laudele, cine sunt câştigătorii,  ar trebui să concluzionezi că întregul scop al educaţiei publice în întreaga lume este de a produce profesori universitari.

Sistemul nostru de învăţământ este construit pe ideea de abilitate academică.Întregul sistem a fost inventat în jurul lumii, nu au existat sisteme publice de educaţie înainte de secolul 19. Toate au fost implementate pentru realizarea nevoilor industrialismului.

Astfel, ierharhia se bazează pe două idei. Prima este că cele mai folositoarea materii pentru muncă sunt cele mai importante. Iar a doua este abilitatea academică, ce a ajuns să domine viziunea noastră asupra inteligenţei, pentru că universităţile au creat sistemul după propria lor imagine.

Întreg sistemul public de educaţie din jurul lumii este un proces prelungit de intrare la universitate. Iar consecinţa este că mulţi oameni talentaţi, deştepţi şi creativi, ajung să creadă că nu sunt aşa, pentru că lucrul la care erau buni în şcoală nu era apreciat, sau era chiar stigmatizat.

În următorii 30 de ani, din punctul de vedere al UNESCO, mai mulţi oameni vor absolvi o formă de învăţământ în întreaga lume, decât toţi cei de la începutul istoriei.

Acum, copiii cu diplome de cele mai multe ori se întorc acasă şi continuă cu jocurile video, pentru că ai nevoie de un master unde înainte era suficient o licenţă, şi acum ai nevoie de un doctorat pentru cealaltă. Este

Ştim trei lucruri despre inteligenţă. Unul, este diversificată. Privim lumea sub toate modurile în care o experimentăm, vizual, prin sunete, chinestezic.

Doi, inteligenţa este dinamică. Dacă privim interacţiunile unui creier uman,inteligenţa este admirabil de interactivă. Creierul nu este împărţit în compartimente. De fapt, creativitatea cel mai adesea provine din interacţiunea modurilor disciplinare diferite de a vedea lucrurile.

Şi al treilea lucru despre inteligenţă, este că e distinctă.

Probabil singura noastră speranţă pentru viitor este să adoptăm o nouă concepţie legată de ecologia umană, una în care începem să reconstituim concepţia noastră despre bogăţia capacităţii umane. Sistemul nostru educaţional ne-a îmbolnăvit mintea cu privire la modul în care consumăm planeta: pentru un anumit produs. Şi pentru viitor, nu ne va deservi. Trebuie să regândim principiile fundamentale pe care ne educăm copiii.

Trebuie să fim atenţi în a folosi  darul imaginaţiei umane inteligent, iar singurul mod în care o vom face este să apreciem capacităţile noastre creative, şi copiii noştrii pentru speranţa ce o reprezintă. Iar sarcina noastră este să educăm întreaga lor fiinţa, pentru a face faţa acestui viitor.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.