Energia verde, prea scumpă pentru România?

0

Puterea instalată a energiei eoliene având în vedere proiectele în desfăşurare, va depăşi anul acesta 3200 MW  făcând din România una dintre ţările cu cea mai mare pondere a energiei eoliene în totalul producţiei de energie. De asemenea, schema de sprijin de stat pentru producţia de energie solară a determinat ca mulţi investitori să realizeze proiecte serioase de parcuri solare.         

Motivaţia acestui aflux de investiţii în energie verde se află în schema de sprijin generoasă pe care România o acordă producătorilor de energie din resurse regenerabile.

România acordă conform legii 220/2008 cu modificarile ulterioare, un număr de 2 certificate verzi pentru fiecare MW produs la energia eoliană şi 6 certificate verzi pentru energia solară, această schema de sprijin fiind una dintre cele mai generoase din Europa!

Energia electrică s-a scumpit de la începutul anului 2013 cu 10%, dintre care 4% datorită schemei de sprijin amintite, noi scumpiri urmând să fie făcute în cursul acestui an.

 

  • Costurile energiei sunt tot mai mari

Sigur că producţia de energie din surse regenerabile este o soluţie de viitor, reducerea surselor de energie clasică precum şi dependenţa de importul de combustibili necesitând găsirea unor surse alternative.

Scumpirea preţului la energie electrică este însă o problemă serioasă, ea afectând întreaga economie românească, dar şi cheltuielile consumatorilor casnici. Costurile energiei afectează şi competitivitatea produselor româneşti la export.

Recentele mişcări sociale din Bulgaria au avut la bază scumpirea dramatică a preţului la energie electrică. Perioada de criză, pe care atât România, cât şi întreaga Uniune Europeană, o traversează este destul de dificilă şi fără presiunea suplimentară a unor costuri. Iar scumpirea energiei produce în mod logic un efect de cascadă asupra preţurilor multor altor produse, consumul de energie fiind un cost important în orice domeniu economic.

Catastrofa din Japonia, în urma contaminării nucleare de la Fukushima a îngrijorat suficient opinia publică pentru a reduce entuziasmul pentru energia nucleară. În aceste condiţii, multe ţări au renunţat la ideea de a dezvolta proiecte de centrale nucleare, care oricum erau aşa cum ştim contestate de o parte a organizaţiilor de protecţia mediului. O altă sursă de energie mai puţin poluantăa este iată în declin, crescând şi mai mult presiunea în piaţa energiei.

 

  • Costul de cogenerare, menţionat pe factura la energie

Din păcate însă, în ciuda eforturilor serioase şi a alocării unor sume serioase pentru cercetare în acest domeniu, producerea de energie din surse regenerabile oferă un randament încă scăzut, costul acesteia fiind considerabil mai mare faţă de cea produsă din resurse tradiţionale.

Acesta este motivul pentru care se realizează scheme de sprijin al producătorilor de energie regenerabilă. Aceste scheme însă se regasesc în facturile la energia electrică.

Dacă v-aţi întrebat ce anume reprezintă acel cost de cogenerare pe care îl găsiţi în factura la energie, este bine să ştiţi că se referă la certificatele verzi acordate producătorilor de energie regenerabilă.

Faptul ca marea majoritate a investiţiilor în domeniu sunt străine, precum şi ponderea infimă a componentelor româneşti în aceste parcuri de producţie a energiei verzi pun alte întrebări privind aceasta susţinere a energiei regenerabile. În prezent se discută despre faptul că producătorii de energie verde beneficiază de o supracompensare a activităţii lor.

 O altă problemă privind producţia de energie electrică din surse regenerabile o constituie discontinuitatea acestei producţii, care creează dezechilibre în sistemul naţional de energie.

E uşor de înteles ca energia eoliană se produce doar când bate vântul, iar cea solară doar când străluceşte soarele. Când aceste lucruri nu se întamplă, sistemul naţional este necesar să fie compensat prin pornirea unor instalaţii de producţie tradiţionale, care sunt implicit afectate de această discontinuitate în utilizare, dar şi de imprevizibilitatea nevoilor de compensare şi echilibrare a sistemului naţional de furnizare a energiei.

 

  • Există interes pentru o soluţie de mijloc?

Recentele dezbateri din zona guvernamentală şi mai ales a ANRE – autoritatea în domeniu privind energia – , se referă tocmai la această dilemă: să sprijinim generos în continuare un domeniu din care nu prea avem în prezent de câştigat şi care ne produce costuri suplimentare, dar care ne poate asigura un viitor mai sigur şi mai curat în ce priveşte sursele de energie electrică?

Să reducem drastic schema de sprijin evitând astfel scumpirile, dar rămânând prizonieri unui sistem de producţie despre care ştim că, mai devreme sau mai târziu, nu va mai fi viabil datorită epuizării resurselor?

Răspunsul este dificil, fiind necesar un echilibru între cele două componente. Încurajarea producătorilor de energie regenerabilă este cu siguranţă o necesitate, dar acest lucru nu trebuie să afecteze serios costurile de furnizare şi în consecinţă preţul energiei electrice.

Probabil că echilibrarea schemei de sprijin, care să asigure o marjă rezonabilă de profit furnizorilor de energie verde, păstrând în acelaşi timp un cost suportabil la energie este soluţia cea mai corectă.

În acelaşi timp, ar trebui gândită şi o modalitate prin care o parte din profitul realizat de producătorii de energie verde să meargă spre cercetarea în domeniu, pentru îmbunătăţirea randamentului şi eficientei producţiei de energie verde.

 Marian Cirstian

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.