Tiberiu Niţu, propus procuror general, vrea un act de justiţie predictibil şi o mai bună organizare a parchetelor

0

Tiberiu Niţu, propus pentru funcţia de procuror general al României, prezintă în proiectul său managerial o serie de obiective ce vor putea fi realizate în următorii ani, printre care îmbunătăţirea alocării resurselor umane şi repartizarea echilibrată a volumului de muncă, un act de justiţie predictibil, o mai bună organizare a parchetelor, metodologii şi proceduri unitare de lucru.

„Pentru Ministerul Public vor constitui, în continuare, obiective importante ale activităţii procurorilor: combaterea corupţiei, atât la nivel înalt, cât şi la nivel local, combaterea criminalităţii organizate, combaterea evaziunii fiscale, a contrabandei, a spălării banilor, soluţionarea cauzelor având ca obiect infracţiunile prin care sunt fraudate fondurile europene, a cauzelor privind achiziţiile publice, recuperarea prejudiciilor produse prin săvârşirea infracţiunilor, confiscarea beneficiilor obţinute prin săvârşirea infracţiunilor, inclusiv aplicarea confiscării extinse. (…) Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va conduce, prin intermediul procurorilor şefi, cele două structuri specializate ale Ministerului Public – Direcţia Naţională Anticorupţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – şi va susţine activitatea acestora prin asigurarea unui management stabil, a bugetului, a resurselor umane şi materiale necesare. Avem în vedere faptul că cele două structuri specializate au avut un parcurs pozitiv până în prezent în ceea ce priveşte combaterea fenomenului infracţional şi a rezultatelor obţinute, evoluţie ce trebuie consolidată, iar rezultatele, sub anumite aspecte, îmbunătăţite”, menţionează Niţu în proiectul său managerial.

Niţu face referire şi la o serie de „vulnerabilităţi” ale sistemului Ministerului Public, identificate pe baza constatărilor şi recomandărilor făcute de experţii Comisiei Europene în raportul din iulie 2012, dar şi pe baza propriilor constatări.

În opinia lui Niţu, vulnerabilităţile MP ar fi: resursele umane şi volumul de muncă, eficacitatea redusă a sistemului, lipsa de omogenitate în exercitarea actului de conducere, inconsecvenţa jurisprudenţei, inexistenţa unor metodologii, proceduri unitare, precum şi a unei standardizări în desfăşurarea unor activităţi, perspectiva uzurii echipamentelor IT.

În context, el propune o serie de obiective ce ar putea fi realizate în următorii ani şi anume: îmbunătăţirea alocării resurselor umane şi repartizarea echilibrată a volumului de muncă, creşterea eficacităţii activităţii, act de conducere omogen, un act de justiţie predictibil, o mai bună organizare a parchetelor, metodologii şi proceduri unitare de lucru, tehnologie avansată.

Niţu vorbeşte despre o nevoie de refacere a echilibrului dintre numărul de angajaţi şi volumul de muncă.

„Volumul de muncă este repartizat disproporţionat atât între diferitele paliere ale sistemului, cât şi în cadrul aceluiaşi palier. De exemplu, sunt unităţi de parchet de pe lângă judecătorie în care un procuror are repartizate spre soluţionare într-un an aproape 1.500 de dosare, iar altele în care un procuror are de soluţionat într-un an circa 400 – 500 de dosare. De asemenea, sunt unităţi unde procurorii soluţionează 1.300 – 1.400 de dosare, iar altele în care soluţionează circa 200 – 300”, explică Niţu.

Potrivit acestuia, nu creşterea numărului de procurori ar constitui o modalitate eficientă de rezolvare a problemei, ci o repartizare echilibrată, dar în acelaşi timp concentrată, a resursei umane. Niţu menţionează, în context, că s-ar impune o regândire a rolului grefierului în Ministerul Public şi o creştere a numărului acestora pentru a rezolva probleme administrative.

El mai evidenţiază faptul că este nevoie ca actul de conducere în Ministerul Public, la toate nivelurile, să fie exercitat unitar şi nu eterogen.

„În ciuda faptului că sistemului Ministerului Public îi este caracteristică indivizibilitatea (unitatea) acţiunii, apreciem că nu există o omogenitate în exercitarea actului de conducere, ce îşi are explicaţia într-o interpretare diferită a prevederilor legale, care reglementează noţiunile de independenţă a procurorului, de control ierarhic, de cenzură a soluţiilor procurorului de către conducătorul parchetului etc. O altă explicaţie ar putea fi aceea că, în funcţii de conducere, sunt numiţi sau delegaţi procurori care nu au exercitat anterior astfel de funcţii şi, deşi stăpânesc noţiunile teoretice, nu reuşesc să se adapteze rapid cerinţelor de natură practică”, subliniază Niţu.

El precizează, însă, că nu îşi propune să militeze pentru uniformizarea gândirii juridice, dar atrage atenţia asupra nevoii unui act de justiţie predictibil.

Potrivit lui Niţu, s-ar impune efectuarea cât mai rapidă a unei evaluări pentru a fi identificată cea mai eficientă şi fiabilă restructurare.

„În ceea ce ne priveşte, fără a avea pretenţia că ar fi cea mai bună opinie, dat fiind că nu avem calificarea de specialişti în resurse umane, apreciem că unificarea competenţei parchetelor şi organizarea acestora pe lângă tribunale şi curţi de apel ar putea fi un prim pas în restructurare. Avem în vedere în acest sens, pe de o parte, un studiu mai vechi făcut la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, punctul de vedere exprimat şi în raportul de încheiere de mandat al procurorului general în exerciţiu în perioada 2006 – 2012 şi, nu în ultimul rând, modelul german de organizare a parchetelor, iar pe de altă parte, propriile evaluări relativ la organizarea parchetelor”, menţionează Niţu.

El identifică în proiectul său câteva măsuri organizatorice care ar putea avea un efect imediat în vederea creşterii eficienţei activităţii parchetelor, precum: modificări în planul competenţelor teritoriale ale fiecărui parchet; desfiinţarea unora dintre parchetele cu activitatea redusă, situate geografic foarte aproape de un alt parchet cu activitate mare, cu realocarea circumscripţiilor teritoriale arondate acestora; realocarea posturilor o dată ce devin libere, de la unităţile de parchet cu activitate redusă către cele cu activitate mare; înfiinţarea unei Direcţii de Poliţie Judiciară, ca structură distinctă în cadrul Ministerului Afacerilor Interne şi cu unităţi teritoriale în fiecare judeţ şi asigurarea condiţiilor de pregătire/perfecţionare profesională a poliţiştilor astfel încât creşterea calităţii dosarelor de urmărire penală elaborate de către aceştia să contribuie la scurtarea timpului de instrumentare şi la diminuarea numărului de achitări în instanţă.

Niţu mai consideră că se impune a fi făcută, de urgenţă, o evaluare la nivel naţional a stării echipamentelor IT, pentru a putea identifica soluţiile ce pot conduce la schimbarea acestora cu altele noi, mai performante ori cel puţin îmbunătăţirea celor existente pentru a le putea creşte atât durata de viaţă cât şi randamentul şi gradul de siguranţă.

„În funcţie de rezultatele acestei evaluări vom putea stabili, împreună cu specialiştii din domeniu, priorităţile, soluţiile optime, costurile aferente. În mileniul trei, problematica echipamentelor IT este fundamentală şi, fie şi numai din această perspectivă, ar trebui să le privim ca fiind consumabile şi nu mijloace fixe, dobândite pentru o viaţă! Ar fi o schimbare de mentalitate care, ne-ar permite, desigur – în limite bugetare rezonabile -, să identificăm şi aplicăm soluţiile cu adevărat viabile. Având în vedere şi ultimele atacuri cibernetice de mare amploare la adresa României, prin care au fost vizate instituţii ale statului, prin care atacatorii au urmărit beneficii financiare şi politice, vor trebui instituite măsuri suplimentare de punere în siguranţă a bazei de date, cu sprijinul organismelor competente”, opinează procurorul.

Unul dintre capitolele din proiectul său este dedicat şi relaţiei cu presa, despre care spune că trebuie să fie una bazată pe respect şi profesionalism.

„Chiar dacă se vorbeşte despre interpretări personale, exagerări, reacţii interesate ori despre dezinformare şi manipulare prin intermediul ei, presa este un partener care nu doar că nu poate fi ignorat, ci este absolut obligatoriu pentru reuşita comunicării. Poate în nicio altă situaţie presa nu îşi arată adevărata sa valoare ca în situaţiile de criză (dezastre, crime în serie, dispariţii), în care devine partenerul obiectiv, credibil şi de nădejde de care cu toţii avem nevoie pentru a realiza, în timp util, schimburile de mesaje necesare. Totodată, presa este şi cea care, voit exagerat, interesată ori dezinteresată, aducând în prim-planul atenţiei publice cazuri de suspiciune de fraudă, corupţie, spălare de bani, şantaj etc. contribuie la asanarea societăţii sau, uneori, la limpezirea situaţiei unor persoane asupra cărora planau, pe nedrept, asemenea suspiciuni. Relaţiile Ministerului Public cu presa trebuie să fie abordate cu respect şi profesionalism, fără partizanat şi fără idei preconcepute, ca un adevărat parteneriat în beneficiul societăţii”, scrie Niţu în proiectul său.

El subliniază că în elaborarea proiectului managerial s-a raportat la activitatea Ministerului Public până în prezent, analizată „prin prisma” experienţei dobândite ca procuror, dar mai ales în funcţia de prim adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, precum şi în funcţia de inspector judiciar în cadrul Inspecţiei Judiciare.(Agenţia Naţională de Presă AGERPRES)

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.