„Săracii” germani nu ştiu să aibă grijă de portofel

0

Potrivit BCE, germanii nu au profitat de criză, şi sunt chiar mai săraci decât alţi europeni. Pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung, aceasta este dovada că nu au de ce să plătească pentru erorile altora, şi că trebuie să-şi utilizeze mai bine banii puşi deoparte.

Clasamentul Băncii Centrale Europene (BCE) ar putea avea efectul unei bombe. Pentru prima oară, europenii dispun de date oficiale, reprezentative şi comparabile pentru a-şi măsura bogăţia. Cu o avere mediană (jumătate au mai puţin, jumătate mai mult) pe familie de puţin peste 51 000 de euro, nemţii sunt mai săraci decât slovacii, jumătate mai puţin bogaţi decât grecii (102 000 de euro) şi practic sărăntoci faţă de luxemburghezi (398 000 de euro) sau de ciprioţi (267 000 euro).

Acest clasament este surprinzător, dar nu scandalos, şi reflectă o realitate pe care numeroase organe mass-media şi mulţi responsabili politici – pentru diverse motive – refuză să o vadă. Ceea ce este scandalos în schimb este faptul că BCE a ţinut secret acest studiu până când cu planul de „salvare” cipriot. Ceea ce arată clar că banca se comportă ca un actor politic important în criza euro.

Acest clasament contrazice imaginea – politică şi atât de sâcâitor repetată – a unei Germanii bălăcindu-se în prosperitate . La Bruxelles, Germania este în mod constant arătată cu degetul pentru a fi îndemnat cu exporturile ei ţările mediteraneene în febra consumului şi supra-îndatorare. Se zice de asemenea că moneda unică ar fi profitat mai mult Germaniei decât oricărei alte ţări europene.

De fapt, s-a întâmplat exact invers: după introducerea monedei euro, Germania a picat cu mai multe locuri în termeni de creştere şi de venit pe cap de locuitor. Ceea ce este adevărat însă este că ţările care erau obişnuite cu o monedă slabă, şi cărora li s-a oferit euro cu ratele lui mai mici de dobânzi, nu au găsit nimic mai bun de făcut decât munţi de datorii.

  • Politicienii germani nu vor să audă nimic

Şi nici politicienii germani nu vor să admită acest lucru. Ei pledează pentru o uniformizare financiară în zona euro şi cer mai multă solidaritate cu crearea de euro-obligaţiuni. Jumuliţi de propriile lor servicii fiscale, germanii, francezii, olandezii, austriecii şi finlandezii sunt presupuşi să plătească datoriile publice ale unor state ne-solidare, deşi ei nu sunt mai bogaţi decât italienii, spaniolii, belgienii, maltezii sau ciprioţii.

Dar cum nu ar fi corect, proiectul euroobligaţiunilor ar trebui să mai putrezească câtva timp într-un sertar din Bruxelles. Totuşi nimic nu este sigur. Clasamentul BCE este minuţios analizat. Cifrele nu ar fi comparabile, deoarece unele valori imobiliare nu datează din 2010, ci din 2008. Ceea ce de fapt nu este valabil decât pentru Spania. Mărimea gospodăriilor ar fi, de asemenea o variabilă importantă.Dar nici aici nu ţine: cu un pic peste două persoane(pe gospodărie) Germania este chiar sub media UE de (2,32).

Unii consideră că germanii sunt bogaţi fiindcă au pensii generoase. Asta e interesant. De când mecanismele de redistribuire socială fac parte din avere? Pensionarii germani au poate drepturi la pensie, dar aceşti bani trebuie să fie scoşi din veniturile generaţiei următoare

Nu are nimic de-a face cu noţiunea de avere din bani puşi deoparte în valori diverse. Pe acest concept se bazează comparaţiile la nivel european, aşa cum se sustrag din calculul valorii unei case toate datoriile, maşinile, operele de artă şi alte cheltuieli aferente.

  • Egalitatea de avere, o himeră

Poate că acest clasament va deschide şi ochii anumitor germani care vor cu orice preţ să „salveze” ţările mediteraneene impunând egalitatea de avere. Doar că inegalităţile sunt mai accentuate întocmai în Germania, aşa cum arată diferenţă considerabilă între averea medie şi averea mediană. Dar atunci de ce?

Trebuie reţinut din acest studiu că averea medie a gospodăriei germane este cea mai scăzută din zona euro, ceea ce este de asemenea o consecinţă a celor două războaie mondiale şi a costului reunificării. Europenii cei mai bogaţi sunt cei care locuiesc în ţări mici cu sisteme bancare supradimensionate, cum ar fi Luxemburg, Cipru sau Malta. Şi acolo, ceea ce a supravieţuit războiului este acum o moştenire importantă, precum în Belgia, Spania, Italia, Franţa şi Olanda.

Este interesant de constatat că, de la căderea Cortinei de Fier încoace, chiar şi gospodăriile din Slovenia sau Slovacia au reuşit să-şi mărească averea mai mult decât cele germane. Cheia acestei enigme se află într-unul dintre principalele puncte slabe ale modelului german. În fosta RDG, accesul la proprietate era facilitat de preţul scăzut pentru a-şi cumpăra casa de la stat. Rezultat: între 82% şi 90% dintre gospodăriile din aceste regiuni sunt proprietare, în timp ce media naţională este de aproximativ 44%.

De altfel, majoritatea germanilor încă preferă să-şi pună banii la bancă în schimbul unei mici dobânzi, un obicei care mai mult îi costă decât le aduce, fiindcă inflaţia este mai mare decât dobânda. Ar fi în general mai bine să cumpere un bun imobiliar. Astfel cu un pic de voinţă şi de disciplină, mulţi proprietari reuşesc să-şi încropească o avere pe termen lung. Germania trebuie să înveţe să-şi distribuie mai bine propriile sale resurse

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.