Sfârşitul „epocii de aur” a metalului galben?

0

Uncia de aur se vindea în jurul orei 13 a zilei de 15 aprilie la o valoare plasată în jurul celei de 1400$/uncie, cea mai scăzută valoare din vara lui 2011. Degringolada investitorilor are la bază temerile legate de o posibilă înăsprire a politicii Rezervei Federale (FED) şi din constrângerea Ciprului de a-şi vinde rezerva de aur.

De asemenea, SPDR Gold Trust, cel mai mare fond pe aur cotat la nivel mondial, a înregistrat săptămâna trecută un recul al volumelor participaţiilor sale cu 25 de tone pentru ca, pe 10 aprilie, să înregistreze cel mai scăzut nivel din mai 2010 la 1.181,42 tone. În ultimele două luni acesta a înregistrat o scădere de 140 de tone.

Dănuţ Dudu

 

  • Un nou experiment cipriot?

Corecţia preţului aurului ce a debutat la jumătatea anului trecut şi-a accentuat viteza la finele lui martie pentru ca, pe 15 iulie, cotaţia aurului să atingă cea mai scăzută valoare înregistrată din iulie 2011: aproximativ 1.400 $/uncie.

Prăbuşirea preţului a avut ca şi catalizator publicarea prematură a minutei reuniunii comitetului de politică monetară a FED, în care se semnala că membrii Comitetului au discutat despre posibilitatea reducerii procesului de răscumpărare a activelor începând cu debutul verii acestui an.

Or, acest proces, care se traduce prin câteva luni de injecţie masivă de monedă în piaţă, a diluat valoarea dolarului, contribuind astfel la creşterea atractivităţii aurului ca activ de refugiu. “Această minută a adus un nou semnal de dezacorduri în creştere în sânul FED asupra momentului propice pentru finalizarea acestor răscumpărări de active” comenta Andrey Kryuchenkov, analist la VTB Capital.

Pe de altă parte, preţul aurului a “suferit” şi datorită concurenţei pieţelor bursiere, considerate ca fiind mai profitabile decât investiţiile pe aur.

Indicele vedetă al bursei new-york-eze, Down Jones, a bătut toate recordurile atingând noi maxime istorice după publicarea de indicatori economici pozitivi şi rezultate ale companiilor americane, ce au incitat investitorii să se reorienteze către piaţa de capital.

În acelaşi timp, piaţa aurului a fost surprinsă săptămâna trecută de decizia Ciprului de a-şi vinde deţinerea de aur pentru a putea primi ajutorul internaţional de care are nevoie. Nicosia are nevoie în acest moment de 13 miliarde euro, aproape de două ori suma iniţială şi, chiar dacă mare parte din această sumă va proveni din restructurarea sectorului bancar, restul sumei ar putea proveni din vânzarea unui părţi din rezerva de aur pentru 400 milioane euro.

“În această situaţie vânzarea aurului cipriot este neglijabilă ca ordin de mărime – aproximativ 10 tone – pentru a influenţa piaţa globală a aurului care reprezintă anual circa 4.800 de tone” observa Julian Jessops, analist la Capital Economics. Cu toate acestea, există temerea generală că şi alte bănci centrale vor fi constrânse să cedeze o parte din rezervele lor de aur pentru a acoperi nevoile financiare ale ţărilor lor explica Suki Cooper, analist la Barclays.

Chiar şi într-o astfel de eventualitate, vânzările realizate de aceste bănci ar trebui să fie compensate de cumpărările agresive pe care le fac băncile centrale ale ţărilor emergente în dorinţa de a sublinia potenţa financiară a ţărilor pe care le reprezintă.

În acest sens, analiştii mizează pe faptul că numai în 2013 aceste bănci vor face achiziţii de 300 de tone. În plus, dacă criza din zona euro va forţa şi alte state aflate în dificultate să recurgă la măsura decisă de Cipru, asta nu înseamnă că apetitul investitorilor pentru aur va scădea dramatic.

Cu toate acestea, analiştii nu exclud continuarea corecţiei pe aur până la o valoare situată în jurul a 1.200 $/uncie.

 

  • Lingouri, bijuterii, monede… mai au valoare?

 După 12 ani de creştere impresionantă, preţul aurului a intrat în corecţie. 2011 a însemnat maximul istoric al preţului metalului galben, care a atins valoare de 1921,17$/uncie, pentru ca apoi valoarea acestuia să scadă cu nu mai puţin de 16%. O scădere care se poate explica parţial prin cele câteva elemente menţionate anterior, la care se adaugă temerea că experţii prognozează posibilitatea impozitării acestuia.

Greu de spus dacă decizia de anul trecut a miliardarului George Soros de a-şi vinde 55% din acţiunile pe care le deţinea la cel mai mare fond de investiţii cu acoperire în aur, SPDR Gold Trust, ţine de această probabilitate, ci doar de faptul că Soros a avut nevoie de lichidităţi pentru a se “juca” pe yen.

Cert este că ETF-urile pe aur (acţiuni ce reproduc performanţele aurului) de genul celor SPDR Gold Trust pot fi asimilate cu aurul fizic în condiţiile în care acestea sunt, la urma-urmei, simple bucăţi de hârtie numite “aurul de hârtie”.

Într-un interviu acordat pe 8 aprilie publicaţiei chineze South China Morning Post, George Soros estima că “imaginea aurului ca valoare de refugiu” a fost distrusă în 2012 în perioada crizei europene.

Soros consideră că investitorii sunt dezamăgiţi de metalul galben şi că deprecierea valorii aurului nu va convinge băncile centrale să demareze programe masive de achiziţii de aur. Dovadă stă faptul că, într-un raport emis pe 2 aprilie de către Societe Generale, acesta miza pe corecţia cursului până la valoarea de 1375 $/uncie până la finalul anului. În acelaşi timp, cei de la Goldman Sachs pariau pe sfârşitul “epocii de aur” a metalului galben.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.