Exprimă-ţi furia cu calm

0

Sunt doar „nervi“, nu-i asa? Traim intr-o lume in care, cultural vorbind, ideea de conflict pare atat de fireasca, incat nu putem vedea nimic anormal in frecusurile emotionale cotidiene decat daca ele au consecinte evidente, semnificative, grave, pentru vietile noastre, scrie Irina Gabriela Buda în phycologies.ro

Oamenii se enerveaza, se infurie, se intristeaza, devin resentimentari, e normal. De ce am schimba ceva? De fapt, ideea aceasta e atat de impamantenita cultural, incat nici specialistii nu o trateaza diferit.

Furia este considerata in Manualul de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale, o emotie secundara. Prin urmare, nu exista sintagma (si nici afectiunea) numita „tulburare de furie“.

Cu toate acestea, nimeni nu poate nega ca ea exista si isi face simtita prezenta in vietile noastre – uneori, mai mult decat putem noi gestiona aceasta stare de fapt.

In randurile de mai jos, voi vorbi nu despre cauzele ei, ci despre felul in care putem sa ne eliberam de ea sau macar sa diminuam efectele manifestarilor emotionale agresive fata de noi si de ceilalti. Asadar, ce putem face ca sa fim mai putin furiosi?

 

  • Cunoastere de sine, autodisciplina, eliberare

Pare contraintuitiv sa invocam astfel de atitudini cand vorbim despre controlul starilor de agresiune. Ni se poate obiecta ca motivul pentru care suntem furiosi, anxiosi, prost crescuti, violenti, suparaciosi este tocmai acela ca nu putem fi meditativi, „deasupra“ conflictelor, patrunsi de liniste interioara.

Pe de alta parte, se pare ca autoimpunerea unei astfel de atitudini emotionale poate avea efecte spectaculoase. Nu spune nimeni ca este usor, nici macar foarte natural.

Cu siguranta, din punct de vedere cultural, societatea moderna s-a deschis de prea putin timp fata de astfel de modalitati de autoeducare. Acest lucru poate consta intr-o serie de practici si perspective asupra vietii, care au, se pare, si un efect psihoterapeutic real.

Este verificat faptul ca unele tehnici de meditatie, spre exemplu, produc o relaxare la nivel cerebral – cu alte cuvinte, o stare biochimica opusa celei care genereaza reactii de furie.

Daca, insa, complexitatea pe care o presupune autodezvoltarea prin aceste tipuri de educatie mai neconventionale nu ne este pe plac sau la indemana, ne putem opri la ritualuri mult mai simple.

Putem face sport sau cel putin miscare; macar 20 de minute pe zi. De ce nu ne-ar folosi si pentru antrenarea emotiilor, nu doar a corpului? Raspunsul este usor si trimite la constructia noastra biologica.

Miscarea da nastere la producerea de endorfine. Iar acest lucru determina o stare de bine psihologic.
In plus, efortul ne ajuta sa ne descarcam.

F., 34 de ani, se amuza amintindu-si de felul in care a inceput sa alerge dimineata in parc: „Eram furios pe seful meu, pe nevasta-mea, pe conditiile de trafic, de fapt pe mai tot ce nu se putea schimba decat greu sau mai deloc in viata mea.

Un prieten din copilarie m-a invitat sa alergam impreuna, spunandu-mi ca ma voi simti mai bine daca fac asta. Adevarul e ca dupa ce ajungi acasa stors de puteri, cu plamanii curati, parca nimic nu mai e atat de negru. Si, oricum, nu mai ai energie de unde sa te incontrezi cu ceilalti“.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.